Actorul Alex Bogdan despre Eva Măruță: „era așa de mișto ce făcea pe set, încât mi-am găsit imediat relaxarea…”
Actorul Alex Bogdan dă viață unuia dintre personajele principale din filmul Tati part-time'. Un rol care îl găsește pregătit pentru o familie, având persoana potrivită alături de el, în viața personală. Descoperă în acest interviu cum a fost colaborarea cu Eva Măruță și cu regizoarea filmului, Letiția Roșculeț. Dar și ce slăbiciuni are Alex Bogdan în ceea ce privește regizorii internaționali.
Cel mai recent film al tău, Tati part-time' a început de curând să ruleze în cinematografe. Ce poți să ne spui despre acest proiect, de ce să mergem să-l vedem?
Cred foarte mult în parcursul cinema-ului comercial din România. Este o piață care este într-o creștere exponențială și fiecare film care iese, aduce ceva în plus. „Tati part-time' este genul de film complet, care le are pe toate, în doze perfecte: mult umor, mult suflet, o distribuție excelentă, un regizor extraordinar. Toate aceste ingrediente dau un produs de o calitate superioară și cred că niciun spectator nu va fi dezamăgit după ce va vedea acest film în cinema. Pentru că este genul de film care se trăiește cel mai bine într-o sală de cinema.
Ce provocări ai întâlnit în crearea rolului lui Iustin, avocatul din film care se trezește peste noapte tătic cu jumatate de normă?
Cea mai mare provocare în a-i da viață lui Iustin a fost măsura. E primul meu rol de o asemenea anvergură. Apar aproape în toate cadrele din film și asta înseamnă o presiune fantastică. Publicul trebuie să țină cu personajul, altfel, filmul e degeaba. Am muncit mult să-mi găsesc măsura, să nu fac prea mult, să am un echilibru în joc, să nu plictisesc și să fiu mereu imprevizibil cumva. M-a ajutat foarte mult relația cu Eva Măruță, pentru că era așa de mișto ce făcea pe set, încât mi-am găsit imediat relaxarea și, practic, am reacționat la tot ce făcea ea. Mi-am mutat atenția de pe mine, și m-am concentrat foarte mult la relația noastră. Cred că asta e cheia filmului și ceea ce îi dă atâta putere.
Cum a fost experiența de a lucra alături de copii pe platourile de filmare pentru Tati part-time'?
A fost un vis devenit realitate. Eu ador să mă joc, să mă prostesc. Sunt un copil în corp de om mare. Și la „Tati part time' am avut ocazia să mă desfășor în mediul meu natural, înconjurat de atâția copii. Fiecare zi a fost ca o tabără în care a trebuit să ne jucăm de-a filmul. M-a încărcat foarte mult experiența asta.
Te-a făcut acest rol să te gândești la provocările parenting-ului în viața reală? Ești pregătit să fii părinte?
Habar n-am dacă sunt pregătit și nici nu prea îmi pasă. Îmi doresc foarte mult un copil, noroc că am cu cine să-l fac. Asta a fost partea cea mai grea: să găsesc omul pereche cu care să-mi fac o familie. Ce vine după poate să fie oricât de greu, pentru că sunt sigur că e infinit mai frumos să ai o familie, să ai oaza ta de liniște și fericire pe acest pământ.
Care a fost calea care te-a făcut să alegi roluri comice în cariera ta? Ai știut de la început că astfel de roluri te atrag/ți se potrivesc?
Probabil că am o predispoziție instinctivă spre comedie. Îmi vine bine, e ca o haină care îți stă foarte bine. Asta nu înseamnă că nu mai poți purta și altceva. E, poate, chestia care mă scoate din sărite cel mai tare la oameni: că te pun, acolo, în sertărașul comic și nici că te mai scot. Îmi doresc să fac roluri diverse, pentru că știu că pot. Dar momentan servim publicul cu ce vrea, nu e nicio problemă. Doar mi-ar plăcea ca oamenii să fie un pic mai deschiși și să dorească să mă vadă și în roluri mai serioase.
Publicul te recunoaște deja din diferitele proiecte la care ai lucrat. Cum gestionezi celebritatea? Te bucură? Sunt momente în care te incomodează?
Nu înțeleg ce e aia celebritate. Eu ador să-mi fac meseria și atât. Nu e o țintă pentru mine să fiu cunoscut, ci doar să fiu foarte bun în rolurile pe care le fac. Nu mă descurc foarte bine cu faptul că acum sunt puțin mai cunoscut. Îmi place foarte mult anonimatul, să plutesc printre oameni fără să fiu oprit. Pentru că sunt foarte timid, am și probleme în ultimul timp cu anxietatea și atunci când cineva mă mai oprește, pare că sunt arogant sau supărat. Nu mă simt în elementul meu. Cum sunt unii actori care adoră să fie în centrul atenției, să fie cunoscuți, așa sunt și unii mai speriați de bombe, care preferă mai degrabă liniștea și anonimatul. Nu e mare brânză, suntem oameni diferiți și e important ca lumea să înțeleagă că dacă ești cunoscut, asta nu înseamnă neapărat că îți și place chestia asta la nebunie.
Ai folosit numele tău, faptul că oamenii te cunosc, ca o platformă pentru a trage un semnal de alarmă despre dependența de jocurile de noroc. De unde a venit curajul de a te expune așa?
Nu e niciun curaj. A fost un gest prin care sper că am mai trezit la realitate niște oameni care trec prin aceleași chestii. Atâta tot. Un semnal prin care am putut să le spun oamenilor, nu sunteți singuri. Și eu m-am chinuit cu boala asta, dar vă puteți vindeca așa cum am făcut-o și eu.
Din punctul tău de vedere, cum arată filmul românesc în acest moment? Întreb pentru că, din perspectiva unui outsider, pare o industrie revitalizată, chiar dacă nu neapărat prin filme de artă.
Arată ca un bebeluș care e în creștere. Acum are nevoie de niște părinți foarte atenți să-l iubească, adică public. Dacă vin din ce în ce mai mulți oameni la filme românești, se dezvoltă gustul, o să începem să avem o cultură cinematografică și asta înseamnă că filmele vor fi din ce în ce mai bune. Se văd deja pașii importanți făcuți în direcția asta și sunt sigur că trendul o să continue.
Are asta un impact și asupra veniturilor actorilor? Sunt lucrurile mai echilibrate astăzi decât, să zicem, acum 10 ani?
Aici e o discuție complicată. Sigur că poți să trăiești decent acum ca actor, ai mult mai multe direcții din care poți să câștigi bani. Important e să fii foarte bun, să fii profesionist și să ai puțin noroc. Eu am aproape 40 de ani, am muncit pentru tot ce am, nimic nu mi-a picat din pom. Cred oricum că e demodată expresia aia cu: nu te face actor că o să mori de foame. Trebuie să faci ce îți place, punct. Dacă faci asta, n-are cum să nu vină și banii.
Ai avut ocazia să joci și în numeroase reclame. Cred că publicul larg e adesea curios să afle cum arată această parte din munca unui actor, ce le poți destăinui?
Nu cred că e nimic interesant pentru oameni de aflat aici. Reclamele sunt o sursă foarte bună de venit. Important e să știi să-ți gestionezi imaginea, să nu o consumi. Și reclamele pe care le faci să fie în acord cu personalitatea ta.
Ca actor, trebuie să duci constant o muncă de auto-promovare. Cum te împaci cu această muncă de după muncă?
Trăim vremurile în care e o parte foarte importantă să fii integrat în social media. Să știe lumea de tine pe toate platformele astea. Norocul meu e că am prins și perioada de dinainte și atunci nu sunt legat foarte tare de chestia asta. Adică nu fac eforturi prea mari să-mi promovez imaginea, ci doar un produs în care joc. Cum am trăit și înainte de rețelele astea, o să trăiesc foarte bine și după, pentru că eu sunt sigur că la un moment dat oamenii se vor plictisi și de asta, iar componenta umană, face to face, va fi iar cea mai importantă.
Cum te pregătești pentru un nou rol? Te documentezi? Citești? Urmărești filme?
Depinde foarte mult de film. Ceea ce e sfânt la mine, e textul. Nu merg pe platoul de filmare fără să știu ca pe apă textul. E cel mai important instrument pentru un actor ca treaba să meargă bine. Și am grijă să fiu odihnit, să am o stare foarte bună. Nu stau cu telefonul după mine când filmez, sunt acolo sută la sută.
Ce filme vrei să vezi la cinema în perioada următoare?
Aș vrea să văd prima dramă românească hit pe marile ecrane.
Ce regizor contemporan admiri/urmărești așa încât ai fi flatat să joci în proiectele lui/ei?
Am descoperit-o acum la „Tati part-time' pe Letiția Roșculeț. Este regizorul perfect pentru mine, e blândă, știe foarte bine ce face, comunică foarte bine cu actorii. Mi-ar plăcea din suflet să mai lucrăm împreună. Ah, și cu Christopher Nolan, evident.
rareș, băiatul care se gândește la tine și la bani', crede că a îmbătrânit prematur