Unde ne sunt meseriașii de altădată?

tamplar

Un articol despre necesitatea meseriaşilor care până în ’90 erau foarte mulţi pentru că existau şcolile de meserii – şcolile profesionale. Acum este mare nevoie de ei însă trebuie să întrebi în stânga şi-n dreapta pentru un meseriaş bun.

'Știi vreun meșter bun, o croitoreasă, un faianțar, tinichigiu?…' Vreau să angajez muncitori calificați și nu găsesc…' 'E criză de meseriași.'

De Daniela Palade Teodorescu

Au dispărut meseriaşii

Mii de șomeri sau vânzători cu diplome universitare

Ne plângem de bac-uri dezastruoase, de 'fabrici de diplome' universitare fără acoperire, de miile de șomeri pluri-absolvenți de facultăți, de secretare și vânzători frustrați pentru că nu își găsesc un job pe măsura titlurilor post-universitare. Pe de altă parte, angajatorii se plâng că nu găsesc meseriași calificați în profesii precum:

  • croitorese
  • cusătorese
  • tricoteze
  • zidari
  • instalatori
  • brutari
  • tâmplari
  • cofetari și câte alte meserii de care are nevoie oricine.

Nimeni nu mai vrea să înveţe o meserie

Nu cumva problema constă în faptul că nimeni nu mai vrea să învețe o meserie? Că mulți tineri se visează manageri, dar de fapt pierd vremea prin facultăți din care nu învață nimic pentru că fie nu le place, fie că o fac de gura părinților.

Conferința Educație R-sursă economică a adus 'pe tapet' ideea că școlile profesionale de calitate sunt o alternativă necesară și pentru angajatori, dar și pentru elevii care vor să învețe repede o meserie și să fie independenți. Dar ce te faci cu mentalitatea părinților care consideră că școala profesională e cea mai mare tragedie care se poate întâmpla într-o familie și în viața unui absolvent de gimnaziu?

Meseriaşii încotro? De ce ne temem de școlile profesionale?

Doar în România școlile profesionale sunt considerate “oaia neagră” a învățământului, suprema ratare a unui absolvent de gimnaziu care nu are media necesară pentru a intra la un liceu “bun”. E musai ca toți să facem liceul, indiferent că avem aptitudini sau nu, că ne place cartea sau ne-ar plăcea mai degrabă o meserie?

De ce majoritatea părinților se încăpățânează să țină copiii prin facultăți când e evident faptul că ei nu sunt făcuți pentru asta, de ce a devenit o rușine să faci o școală de meserii care să te scoată repede pe piața muncii, să ai o profesie decentă care să îți dea independență financiară de foarte tânăr?

Mai e bună 'pâinea albă' sau revenim la cea intermediară?

Există o vorbă la noi care spune 'măcar copilul meu să mânânce o pâine mai albă'… Păguboasă gândire, mai ales acum când toată lumea fuge de pâinea albă care îngrașă sau te duce la diabet și revine la pâinea neagră, intermediară, că-i mai sănătoasă. La fel și cu 'pâinea neagră' a meseriilor. Nu e deloc rea și de scăpătat.

Ba e chiar foarte necesară și utilă pentru societate, dragi părinți! Gândiți-vă că toți apreciem un meseriaș bun în viața de zi cu zi, iar atunci când îl găsești, îl plătești bine și îl recomanzi tuturor. De ce acest meseriaș n-ar fi chiar copilul nostru? De ce să nu îl încurajăm spre așa ceva, mai ales dacă are aptitudini clare și nu îi place neapărat studiul sau 'toceala', cum îi zicem noi?

De ce să îl chinuim prin licee și facultăți și să ne chinuim și noi investind mii de euro în meditații și cheltuieli de școală inutile? Ca să ne lăudăm rudelor că odrasla noastră are 2-3 diplome și două mastere, dar, săraca, nu o angajează nimeni… Cine greșește? Sistemul de învățământ, statul, profesorii sau… orgoliile și lipsa de discernământ a părinților?

Citeşte şi Ne dorim o școală pentru note și diplome sau o școală pentru viață?

Respectul față de meserie – Să aducem meseriaşii înapoi

Un sistem educațional eficient ar trebui, cred eu, să imprime copiilor o atitudine corectă față de studiu, de muncă, de oameni, de viață. Față de meserie, oricare ar fi ea. Ar trebui să le ofere repere corecte (nu etichete!) despre ceea ce sunt și, mai ales, despre ceea ce ar putea fi și deveni prin școală.

Rămânem în aceeași goană după note mari, după cel mai bun liceu, tânjim după un volum uriaș de informații care nu are prea mare aplicabilitate, stăm cantonați în aceeași reproducere seacă a cunoștințelor, bazată exclusiv pe memorare?
Sau le cultivăm copiilor ideea de a-i pregăti pentru ceea ce înseamnă viață reală, inclusiv o meserie care să le asigure independență financiară?

Înainte de a-i educa pe școlari, trebuie educați părinții

De fapt, lor mă adresez, pentru că de la ei pornesc bunele deprinderi. Sau cele mai puțin bune. Iar aici mă refer strict la a le inocula copiilor ideea greşită că e o rușine să ai o meserie pe care să o înveți în școala profesională.  Mulți părinți gândesc “dacă eu nu am avut parte, măcar el să aibă”. Ceea ce până la un punct, e perfect legitim.

Toți ne dorim un viitor mai bun pentru copii. Dar nu cu prețul de a desconsidera profesiile utilitare, adică acei meseriași de care toți, dar absolut toți avem nevoie. Ca angajatori sau ca utilizatori. Nu știi un meșter bun, o croitoreasă, un faianțar, tinichigiu?…

Articol realizat cu sprijinul Platformei pentru Educație Competitivă, programul Dialoguri cu SENS

Citește și Încotro merge educația copiilor noștri? Ce spune Dr. Florian Colceag

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie