Ce-nvățăm noi din Povestea Porcului de Ion Creangă

mama-si-copil-citesc-povesti
de Florentina Mușat
Că este cel mai mare povestitor român, nu-ncape îndoială. Că a creat noi pârghii de exprimare artistică folosindu-se de graiul moldovenesc, o știe toată lumea. Că a îmbogățit vocabularul prin crearea unor cuvinte folosindu-se de onomatopei, aliterații și interjecții, i-au mulțumit deja o armată de lingviști.
Dar eu, dacă mai insistam cu Povestea Porcului pe lângă fii-miu ăla mic, mai aveam puțin și plăteam și terapeut.

Haideți să citim…

Inițial i-am pus cartea-n brațe și l-am lăsat să citească singur povestea. O pagină cu text una de colorat. Minunat! După primele trei fraze, el nu mai era sigur că știe să citească, iar eu nu mai eram sigură pe limba română. M-am dus fuguța după dicționarul cu regionalisme și arhaisme ca să fac față cu brio.
Ne poticneam și ne opream la fiecare două cuvinte, căutam cuvântul în dicționar, explică-i-l, pune-l în alt context ca să-l înțeleagă, și hai mai departe: ponoare, bulhac, tologit, ogârjit, răpănos, lăutoare, colbăit, sumuță, pardosit… iar eu am obosit. I-am luat cartea cu gându-i că-i citesc eu cu intonație și pe trei voci, în funcție de personaje. Și ne-am amuzat: porcul a început să vorbească, a făcut minuni și magie, și a cerut-o pe fata împăratului de soție.
Evitam cu grație cuvinte precum chichion, mușluind, tologeală și mă maimuțăream de mă durea maxilarul. Fii-miu mă privea când rezervat, când amuzat… în plus, nu știam sigur cât și ce înțelege. Când am ajuns la oroarea ororilor: … ‘și s-a văzut încinsă peste mijloc cu un cerc zdravăn de fier. Iară bărbatu-său i-a zis: – Când voi pune eu mâna mea cea dreaptă pe mijlocul tău, atunci să plesnească cercul acesta, şi numai atunci să se nască pruncul din tine, pentru că ai ascultat de sfaturile altora, de ai nenorocit şi căzăturile ieste de bătrâni, m-ai nenorocit şi pe mine şi pe tine deodată!‘ Și alături, poza cu o femeie însărcinată cu un cerc de fier în jurul burții.
Trag cartea mai spre mine ca să nu vadă desenul ce trebuia colorat în culori vii și vesele. Și continui, făcând slalom printre expresii de genul: șugubața defăimare, corn de prescură, vârtelniță, șovâlc. Deja îmi venea să renunț, dar ce exemplu i-aș fi dat??? Eu îi cumpărasem cartea.
Și-acum îi explicam în ce context o tanti în vârstă devine baborniță, un bunic e moșneag, o viitoare mămică este prinsă cu un cerc de fier la burtică și se milogește astfel: ‘Făt-Frumos! Făt-Frumos! Fie-ţi milă de două suflete nevinovate, care se chinuiesc de patru ani, cu osânda cea mai cumplită! Şi întinde mâna ta cea dreaptă peste mijlocul meu, să plesnească cercul şi să se nască pruncul tău, că nu mai pot duce această nefericită sarcină!’

Există un manual de călire a sufletului?

Ori sunt eu în perioada cea mai sensibilă și labilă a lunii, ori ceva nu miroase tocmai bine în Danemarca. Este o poveste, un basm, este o închipuire, o născocire, dar cum îi explic copilului cruzimile, bizareriile, ciudățenile? Sunt copii, cum este al meu, care își aleg singuri să vadă lumea de la înălțimea unui norișor de puf pufos. Iar sita prin care își cerne el lumea și universul este din… puf pufos.
Chestiuni și noțiuni precum mamă vitregă, inima scoasă din piept, otravă în fructe, invidii între frați și surori, lup care înfulecă iezișori, cerc de fier pe burtică de gravidă, răzbunări cumplite, răutăți abominabile, pur și simplu nu-și găsesc corespondent în inima și-n creierul lui. Refuză din start să înțeleagă și se retrage în lumea din norișori pufoși.
Nu-mi arog această predispoziție către lumină a copilului. Nu-mi aparține. Este tiparul cu care a venit el pe lume, pe care eu trebuie să țes și să modelez o schemă de apărare împotriva dăunătorilor asupra sufletului. Știu că bebelușii noștri vin pe lume ca o pânză de canvas goală goluță pe care noi trebuie să pictăm imagini și culori potrivite, dar acel canvas poate fi prevăzut cu un fir delicat de filigran care trebuie mânuit cu foarte mare atenție și grijă.
Și-atunci munca noastră este mai migăloasă și mai grea decât de a altor părinți. Nu m-am gândit până acum că poate nu toate poveștile sunt potrivite pentru copiii noștri. L-am luat pe Ion Creangă cu umilință și respect pentru tot ceea ce a însemnat în copilăria mea. Dar lumea copilăriei mele nu-și mai găsește corespondent în lumea copiilor mei.
Și chiar dacă spunem și credem că violența din ziua de azi oglindită în jocuri, în imagini, desene animate sau filme este o amprentă naturală a cotidianului, ei bine, iată, sunt copii veniți pe lume cu o cochilie în care se retrag atunci când lucrurile deraiază de la normal și firesc. Cu ei ce facem?
Sursa foto: 123rf.com
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie