Unde călătorim în 2022: descoperim Munții Apuseni
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2021/12/Muntii-Apuseni-2.jpg)
Câteva zile de vacanță petrecute în Munții Apuseni pot însemna mai mult decât ţi-ai închipuit: oameni primitori, privelişti fabuloase, stânci, râuri, cascade, brazi, lacuri, castele şi minuni ascunse de veacuri în lumea subterană.
Poarta dintre munţi
Cele două stânci gigantice, proptite cu milenii în urmă de o izbucnire vulcanică la Bucium, exact la porţile Munţilor Metaliferi, alcătuiesc un peisaj care îţi taie răsuflarea. Oamenii le-au spus Detunatele şi drumul până la rezervaţia celor două superbe monumente ale naturii este ca o călătorie către poveste: de la Alba Iulia spre Abrudul lui Avram Iancu, apoi peste culme, de-a lungul Văii Şasa unde pădurea parcă se zdrobeşte de pieptul de piatră al Detunatelor, iar mai jos, către Poieni, ajungi la miracolul de la Roşia Montană. Impresionant, la 1200 metri înălţime se desfăşoară „Orga uriaşilor': întregul versant vestic al complexului este „sculptat' în zeci de coloane de bazalt negru-gri, ce sunt, parcă, tuburile unei orgi clădite pentru uriaşi.

Locul unde timpul curge invers
O experienţă deosebită într-un decor aproape sălbatic: cale de câţiva kilometri buni de-a lungul Văii Arieşului, drumul se adânceşte înconjurat de resturile fosilizate a mii de cochilii de melci preistorici, amprente unice prinse pentru vecie în strânsoarea de piatră a muntelui. Rezervaţia paleontologică de pe Dealul cu melci este un loc unde se zice că timpul curge invers, căci fiecare pas pare că te duce înapoi către vechime, ca o călătorie în timp către erele de la naşterea Pământului. Faimosul deal, aflat pe traseul dintre Vidra şi Câmpeni, este unul dintre cele mai bogate locuri fosilifere din România, un fel de rudă mai mică a Geoparcului Dinozaurilor din Ţara Haţegului, ambele fiind, se pare, resturi ale unei insule din mijlocul Oceanului cretacic Tethys, cel din care s-a format Marea Mediterană.

Voroneţul din Apuseni
La doar câţiva kilometri de Casa memorială Avram Iancu afli una dintre bijuteriile Ţării Moţilor, considerată lăcaş de patrimoniu: Biserica de lemn din Vidra de Jos, ridicată în anul 1712 şi care are încă pictura interioară originală. O zăreşti de la distanţă, de pe calea ce urcă direct spre creastă tăind păşunile şi păduricea de conifere şi, ajuns acolo, nu te poţi opri să te minunezi. Acoperişul ţuguiat cioplit în lemn de dălţile meşterilor din alt veac, coboară până jos, la ferestre, iar din el ţâşneşte spre cer linia simplă a turlei, ca două palme unite a rugăciune, apoi, dincolo de uşa strâmtă, explozia de culoare şi imagine a lemnului pictat, a iconostasului și pereţilor zugrăviţi migălos şi trudnic de celebrul meşter Simeon Silaghi şi dantelăria incredibilă a superbului candelabru de lemn.

Aici s-a năcut legenda
Un drum de o zi sau două prin Apuseni nu este complet fără să treacă şi pe la muzeul de suflet al moţilor: casa lui Avram Iancu, „Craiul Munţilor', la câţiva paşi de Vârful Găina pe traseul ce coboară dinspre Câmpeni către Albac
şi Arieşeni. Căsuţa, monument de arhitectură populară, devenită aproape un loc de pelerinaj, este alcătuită în stilul inconfundabil al moţilor, conservat de veacuri: acoperiş ţuguiat de lemn, sfârşit în arcade, ferestrele înguste, duble, apoi încăperile joase şi tavanele prinse în grinzi late, cioplite din trunchiuri întregi de copaci. Aici decorul rustic e adâncit în parfumul vechimii şi al istoriei şi totul respiră personalitatea celui mai iubit dintre moţi, cel devenit în Ardeal aproape legendă, de la masă şi laviţe, la icoane, chindee şi podişori şi de la tunul şi fluierul lui Iancu, la săbiile, drapelele şi testamentul său.

Acasă la Dumnezeu
Cum mergi din Alba Iulia către Cluj, calea ce urcă spre adâncul Apusenilor trece prin Cheile Râmeţului, locul despre care se spune că adăposteşte cele mai tainice ctitorii ale „eremiților', vestiţii pustnici creştini. Aici, decupată între pereţi albi de calcar ai Văii Geoagiului şi clădită parcă direct din coasta sălbatică îmbrăcată de pădure, Mânăstirea Râmeţ, ctitorită de monahii din secolul 14, cuprinde una dintre cele mai vechi biserici din câte s-au ridicat în Transilvania. Biserica, zugrăvită la ordinul lui Matei Corvin, a fost îngropată iniţial la aproape doi metri în pământ, dar a fost ridicată, pentru a fi salvată, folosindu-se o tehnică specială, iar clopotul acesteia a fost turnat, se spune, de bătrâni meşteri transilvăneni, dintr-un aliaj necunoscut, ce cuprinde aur şi argint şi care îi dă o rezonanţă nemaiîntâlnită.

Poienile cu narcise
Ardelenii spun că orice vacanţă, cât de mică, pentru a fi superbă trebuie să se încheie musai cu o excursie de la poalele cheilor Feneşului până la Negrileasa, în Rezervaţia de la Poiana Narciselor. Sus pe creasta muntelui Bucium unde se desfac una din alta poienile cu narcise, peisajul pare desprins din cărţile cu basme, indiferent de anotimp, iar liniştea şi priveliştile te învăluie într-o tihnă aproape nepământeană: Cumpăna Apelor către Valea Bârnei, mai jos, Vâltorile din Valea Morilor, căderile de apă sclipind printre Chei, iar în depărtare Pietrele Caprei şi deschiderea spre drumul pieptiş al Zlatnei şi Abrudului. Este o rezervaţie botanică ce conservă o specie ocrotită de mare efect peisagistic, narcisa de munte, numită de localnici ruşculiţă care, din pricina altitudinii de peste 1200 de metri, înfloreşte aici până târziu în arşiţa verii.

Aventură pe gheaţa veşnică
În inima Apusenilor se deschide către adâncuri Complexul carstic Scărişoara, cea mai mare peşteră cu gheaţă din România şi singura din sud-vestul Europei situată la această altitudine. Drumul spre peşteră porneşte din comuna Gârda, situată pe Valea Arieşului Mare în amonte de Câmpeni, iar intrarea în gheţar se face, ameţitor şi palpitant, printr-un aven uriaş de vreo 700 de metri, coborând circular o serie de scări metalice ancorate în pereţi şi care închipuie un fel de potecă îngustă săpată în piatră. Aproximativ în mijlocul încăperii se înalţă un imens bloc de gheaţă, cu o grosime de 20 de metri şi un volum de 75000 metri cubi care nu se topeşte nicodată deşi are peste 4000 de ani vechime. În vecinătate se află una dintre cele mai interesante peșteri din Munţii Apuseni, Huda lui Papară, unde traseul urmează circa doi kilometri de-a lungul unui pârâu subteran cu lacuri şi cascade, săli spaţioase şi sectoare înguste de mare spectaculozitate.

Cetatea care nu vrea să moară
După Sibiu, nu te grăbi să-ţi continui drumul către Sebeş fără să faci un ocol dincolo de Mărginime, pe la Câlnic. Cetatea de aici constituie un spectacol fascinant şi este unul dintre cele 30 de monumente istorice şi de artă din România aflate pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Cetatea Câlnicului, unde se află astăzi şi un Centru Cultural Internaţional, este o construcție medievală săsească atipică, o combinaţie insolită între reședinţa nobiliară şi o fortificaţie a comunităţii libere din zonă: donjoane, porţi cu grilaje şi câteva galerii de apărare pe ziduri, Turnul Slăninii şi Turnul Porţii, înalt de 24 de metri şi unde se află patru clopote ce bat în fiecare duminică, apoi Capela cu panourile pictate şi tribuna cioplită în trunchiuri de stejar, fântâna medievală din centrul cetăţii, dar şi orga cu zece registre, construită de celebrul maestro Carl Hesse din Viena şi la care se susţin concerte şi astăzi.

Galeriile aurului
Roşia Montană este un loc deja celebru în România, datorită publicităţii din ultimii ani, dar şi a muzeului cu galeriile romane unice în lume unde poţi intra în adâncul pământului pentru a vedea cum extrăgeau romanii aurul din munte în urmă cu 2000 de ani. Reţeaua de galerii de la Roşia, cea mai mare dintre exploatările Imperiului Roman, traversează mai multe filoane aurifere şi a fost săpată cu foc, apă sau oţel, ori cu dalta şi ciocanul. În muzeu şi în galerii poţi vedea şteampurile din lemn în mărime naturală folosite pentru zdrobirea rocilor în procesul de extracţie a aurului, dar şi celebrele tăbliţe daco-romane din lemn cerat, găsite în galeriile Sf. Ecaterina, Monuleşti, Ohaba şi Laurenţiu.
Cascada împietrită
O mini-excursie în Apuseni nu poate ocoli Râpa Roşie, uimitoarea şi puţin înfricoşătoarea rezervaţie geologică veche de câteva milioane de ani, cu o suprafaţă de circa 10 hectare, care este situată foarte aproape de Sebeş pe drumul către Daia. Pereţii săi înalţi de peste 100 de metri sunt săpaţi de apă scursă pe versanţi, în forme stranii: coloane, turnuri rotunjite, piramide, sfere retezate ciudat sau coborâte în cascade dantelate de piatră şi calcar roşu-sângeriu. De-o parte şi de alta, se deschid hăuri adânci în care pârâiaşele roşietice, formate din apa de ploaie, se prăvălesc cu zgomote sinistre care îţi dau fiori reci. Coborând spre pod, peste apa Secaşului, poţi admira dintr-o perspectivă nouă o adevărată „reţea' complexă de tuneluri tăiate de forţa apei în desene abracadabrante care se surpă cu timpul, tăind în deal prăpastii enorme.

Iezerul dintre culmi
Lacul Iezeru-Ighiel, considerat cel mai întins lac carstic din România şi declarat rezervaţie naturală încă din 1969, poate fi un loc mai mult decât potrivit pentru o ieşire la sfârşit de săptămână. Lacul Iezer este un baraj natural, rezultat al unei alunecări de teren ce a închis valea dinspre Poiana Albii către Grota Pragului şi nu are scurgere de suprafaţă, ci se drenează subteran. În jurul său se înalţă câteva culmi domoale, cu versanţii aflaţi în pantă lină acoperiţi cu păduri dese, iar pe marginile platoului există o serie de peşteri deosebite, de diferite dimensiuni, cea mai spectaculoasă fiind Peştera Bisericuţa. Pentru pasionaţii de pescuit trebuie spus că lacul va oferi un adevărat regal căci abundă în peşti mari.

Cetatea celor şapte turnuri
Cetatea Alba Carolina, din complexul medieval Alba Iulia, va fi fără îndoială un spectacol pentru cei care nu au mai vizitat-o. Ea a fost ridicată pe locul primei cetăţi a voievodului Ghyla, după planurile arhitectului italian Giovanni Visconti, fiind cea mai mare şi ultima fortificaţie din Transilvania. Construită în stil Vauban, Alba Carolina este absolut impresionantă, având o structură stelată, de fort heptagonal, cu şapte bastioane, şi cu mai multe porţi cu basoreliefuri realizate de Johann Konig care reprezintă figuri şi scene din mitologie. Cea mai mare parte dintre monumentele vechii cetăţi a fost inaugurată de curând, după o lungă perioadă de restaurare, așa că pot fi admirate: Traseul Sudic, Poarta a III-a a fortului şi fascinantul pod mobil, Poarta a IV-a sau Traseul celor Trei Fortificaţii.
În vecinătate se ridică cel mai valoros monument de arhitectură medievală transilvană, Catedrala Romano-Catolică, restaurată de Iancu de Hunedoara (care a şi făcut din ea necropola familiei sale) şi care are aceeaşi vârstă cu celebra Notre Dame din Paris.

Cascada liniştii
La câţiva paşi de Vidra, în Nemeşi, poţi admira una dintre cele mai frumoase cascade din România, cascada Pişoaia, un „accident' fermecător şi impresionant de pe cursul Arieşului Mic. Fără să cadă de la foarte mare înălţime, cascada are în jur de 30-40 de metri şi este spectacu-loasă prin frumuseţea şi limpezimea apelor sale şi prin formele uimitoare ale peretelui de calcar de pe care se prăvăleşte apa şi care începe să se erodeze, jocul de apă, vegetaţie şi piatră închipuind acolo figuri stranii. Cascada face parte dintr-o rezervaţie naturală într-un peisaj mirific, locul ideal de petrecere a vacanţelor şi o oază de relaxare de invidiat, străjuită de Dealul cu Melci, şi întinsă pe firul Arieşului, râul care ajunge aici tocmai de la poalele muntelui Găina.

Foto: 123rf