Terapia prin film – vrei sa o incerci?

18.12.2009, 18:02 . Actualizat 29.08.2013, 20:49

Homepage / Psihologie

Sa vezi un film pare sa fie, in secolul nostru, una dintre cele mai apreciate moduri de petrecere a timpului liber, indiferent de varsta. Crestem alaturi de povestile spuse de filme si fiecare varsta are filmele sale preferate. Insa fascinatia pe care o exercita filmele asupra noastra are radacini mult mai profunde decat pot parea la prima vedere. Te invitam sa le descoperi in randurile de mai jos.

Mergem la film?
De mai bine de 100 de ani, cinematografia este oglinda societatii umane, promovand sau criticand valori estetice, sociale, politice sau economice. Inmagazinand experientele artelor grafice, teatrului si literaturii, filmele exercita astazi o adevarata seductie asupra spectatorului. Ele ne spun povesti, ne dezvaluie franturi de viata, ne fac sa radem sau sa plangem. Dincolo de aspectul comercial, industria cinematografica ne ofera surse de relaxare, energie si chiar speranta.

Gandeste-te cum este atunci cand vizionezi un film preferat, indiferent de genul in care se incadreaza acesta. Secventele care se deruleaza iti deschid porti catre explorarea eu-lui interior si a altor oameni. Experimentezi multe emotii si senzatii, poate chiar iti intelegi comportamentul din diferite situatii sau iti raspunzi la intrebari legate de felul in care tu sau altii reactioneaza in cursul desfasurarii vietii. Experienta unui film de calitate depaseste cu mult semnificatia unei activitati distractive.

Filmele – basmele zilelor noastre
In cartea „Psihologie&Cinematografie (2008), Elena-Claudia Rusu arata ca filmul narativ de gen (comedia bufa, romantica sau muzicala, melodrama, filmul de aventuri, western-ul, filmul fantastic) are numeroase functii pentru privitor, dintre care cea de divertisment – desi cea mai recunoscuta de catre spectatorii de film – este doar „varful iceberg-ului. Filmul ne ofera de multe ori o evadare din cotidian, mai ales atunci cand alegem pelicule care ne fac sa uitam de griji sau de monotonie.

Dar filmul ne ofera si o mare recompensa emotionala – avem ocazia de a ne transpune in pielea personajului si de a trai evenimentele alaturi de acesta. La fel de importante sunt functiile de reafirmare a valorilor sociale sau cele estetice.

Peliculele cinematografice ilustreaza problematici general umane, precum evolutia personala, relatiile cu parintii sau relatiile de cuplu, situatiile extreme de viata, temerile personale sau jocurile de putere. Toate acestea ne pun la dispozitie un spectacol special, in care asistam la realitatea reinterpretata. In plus, empatizam cu personaje si situatii care ne conduc, de cele mai multe ori, catre confruntarea cu propriile probleme.

Oricare dintre noi, vizionand un film, se identifica cu eroii acestuia. „Laguna albastra sau „Romeo si Julieta ne spun povestea iubirii adolescentine, curate si pure, eliberata de conventii sociale impovaratoare. La extrema, „Razboiul stelelor sau „Stapanul inelelor, care au incantat generatii de spectatori, ne arata calatoria eroului si lupta sa pentru infrangerea obstacolelor, alaturi de figuri precum printesa inocenta, dar luptatoare, batranul intelept sau prietenii de nadejde (printre care si modernii roboti, care au inlocuit calul vechiului cavaler).

In toate aceste povesti se regasesc arhetipuri (structuri psihice din inconstientul colectiv) care explica tendinta noastra de a ne identifica cu personajele sau situatiile ilustrate in film. Ne regasim in aceste povesti care inlocuiesc vechile basme, legende sau mituri, pentru ca recunoastem in ele, la nivel profund, tiparele noastre de umanitate.

O veritabila descarcare emotionala
Un studiu realizat in anul 1997 in Statele Unite arata ca filmele ne satisfac diferite fantezii, dintre care cele sexuale sunt pe ultimul loc. Pe primul loc, inaintea eroismului, aventurii, dragostei si romantismului, s-a dovedit a fi fantezia legata de „triumful defavorizatului – acele filme care spun povestea unor oameni care depasesc numeroase obstacole sociale si devin puternici prin ceea ce realizeaza prin forte proprii. Pentru oricine a fost, chiar si pentru o singura data in viata, defavorizat, aflat in cautarea echilibrului si a armoniei, iesirea din anonimat si recunoasterea publica sunt repere ale povestilor de viata.

Felul in care alegem filmele pe care vrem sa le vedem este o chestiune de varsta, dispozitie de moment, personalitate sau experienta de viata. Dar, indiferent ce alegem, atunci cand vizionam un film, suntem implicati cu intreaga fiinta. Corpul, gandurile si sentimentele noastre participa total la aceasta experienta, filtrand ceea ce ofera filmul prin propriul mod de percepere si reprezentare a lumii, prin propriile emotii si valori sociale.

Cinematografia, fiind o arta de sinteza, ne antreneaza toate simturile. Cu cat suntem mai implicati in vizionarea unui film, cu atat mesajul pe care acesta il transmite ne patrunde mai profund. Influentele subtile ale filmului sunt date si de coloana sonora, care amplifica implicarea nostra afectiva.

„Ce as fi facut eu? sau „Ce as fi simtit eu? sunt intrebari care ne vin in minte atunci cand vedem un film. Traim situatiile ipotetic – ca si cum – , dar sentimentele si gandurile noastre sunt profunde si reale, pentru ca filmul ne duce spre propriile probleme. Retraim situatii, vedem alte solutii la problemele noastre, experimentam situatii ipotetice sau, pur si simplu, ne descarcam emotional.

Filmul si psihoterapia
Pentru cunoscatori, interactiunile artei cinematografice cu psihologia nu mai sunt o noutate. Din 1999, filmul narativ serveste ca instrument de lucru in consilierea psihologica si in psihoterapie. Aceasta pentru ca filmul poate reproduce mecanismele mintii mai convingator decat povestirea sau basmul. El spune povestea omului intr-un mod care il face depozitarul imaginilor pe care le traim, in diferite paliere de timp sau spatiu.

Legaturile filmului cu psihologia au inceput din 1895, anul nasterii cinematografiei, dar si al psihanalizei. Desi Sigmund Freud, parintele psihanalizei, nu a agreat cinematografia toata viata lui, o serie de ucenici ai sai, care ulterior au devenit nume sonore in domeniu, au observat potentialul psihoterapeutic, educational si de divertisment al cinematografiei si s-au implicat plini de entuziasm, alaturi de cineastii vremii, in realizarea de filme. Traditia continua si in zilele noastre, cand psihanalistii si reprezentantii altor curente din psihologie au devenit consultanti de specialitate pentru cineasti.

Filmele sunt utilizate in psihoterapie pentru ca sustin dezvoltarea individului si transformarea lui. Utilizat ca instrument terapeutic, filmul te poate conduce pe drumul maturizarii si te poate ajuta sa gasesti o cale de a-ti gestiona problemele.

„Psihologie&Cinematografie
Este o carte care se adreseaza atat psihologilor, cat si cinefililor dornici sa afle cum colaboreaza doua domenii intre care, aparent, nu exista legaturi semnificative. Cartea abordeaza filmele de gen si face apel la pelicule care ocupa deja un loc in memoria colectiva („Sunetul muzicii, „Matrix, „Stapanul inelelor etc.), abordandu-le din perspectiva psihologiei, dar si a cinematografiei. „Psihologie&Cinematografie este un preambul la o alta carte care urmeaza sa apara, in care autoarea va pune accentul pe functia psihoterapeutica a filmelor, pe „filmoterapie.

Elena-Claudia Rusu, autoarea cartii „Psihologie&Cinematografie. Functiile psihosociale ale filmelor de gen (Ed. Cartea Daath, 25 lei), e lector universitar doctor, prodecan al Facultatii de Psihologie din cadrul Universitatii Spiru Haret, Bucuresti, si psihoterapeut format in psihoterapie cognitiv-comportamentala si analiza tranzactionala. A studiat functia psihoterapeutica a filmelor de gen in cadrul unui program doctoral de la Academia Romana.

Psiholog Loredana Banica; foto: Hepta.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro