Tarot: un joc de-a ghici viitorul? De-a înțelege prezentul? Ne oferă un sens existenței?
Despre tarot se spune că este departe de a fi doar un simplu joc de cărți cu nume stranii. Tarotul este o îndrumare magică ce ne poate conduce pe calea cea bună. Și nu doar atât, ci ne poate ajuta, la descoperirea realităților ascunse pe care nu le-am putea întâmpina niciodată natural.
Despre toate acestea, despre puteri și slăbiciuni și despre realitate și vis în lumea misterioasă a tarotului, am dialogat cu Monica Măgureanu, practician și formator autorizat în Metoda Referențialului Arhetipurilor Personale, coach și consilier de dezvoltare personală.
Există multe variante ale tarotului cu numere diferite de cărți – de la tarotul Visconti care se pare că este integral, la cel venețian ori bolognez, la cel de Marsilia la tarotul Mantegna, sau Thoth, Wirth, sau uzitatul Rider-Waite, ba chiar și la tarotul Zen al lui Osho – și există chiar seturi cu destinații punctuale cum sunt tarotul viselor sau al îngerilor. Ce deosebiri sunt între ele și de ce sunt atâtea variante? Pe care îl recomandați ca fiind cel mai complet?
La ora actuală există într-adevăr foarte multe variante și deck-uri de tarot, însă pentru a aprecia destinația acestora sau gradul de completitudine cred că este un demers extrem de subiectiv. De altfel, nimic din ceea ce privește tarotul nu este în mod necesar clar, începând încă de la istoria acestui misterios pachet de cărți. Dacă ne referim la deck-urile de tarot cele mai uzitate, majoritatea au 78 de cărți, 22 de Arcane Majore și 58 de Arcane Minore (precursoarele jocului de cărți din zilele noastre, suitele de bastoane, cupe, spade și monede au devenit suitele de treflă, inimă roșie, pică și romburi). Din acest punct de vedere, toate deck-urile la care avem acces sunt complete. Există, mai rar, și deck-uri cu un număr diferit de arcane, cum este Tarotul Minchiate care are 97 de lamele. Merită poate în acest context să menționez că există două abordări în ceea ce privește originea tarotului. O abordare științifică sau istorică în baza căreia Tarotul apare undeva la final de secol XIV, și o abordare mistică ce plasează primele deck-uri de Tarot în legătură cu civilizația dispărută a Atlantidei. Conform primei abordări, unul dintre cele mai vechi deck-uri de Tarot este cel care a aparținut lui Charles al VI-lea,
cunoscut și drept „regele nebun'. Gringonneur este cel care l-a realizat pentru distracția regelui care se pare că a înnebunit în urma unui eveniment inexplicabil ce a avut loc în pădurea Le Mans pe 4 August 1392. Charles al VI-lea era foarte interesat de alchimie și petrecea foarte mult timp aprofundând această artă roială. A scris și un poem foarte frumos considerând că toată această muncă de purificare și transmutare pe care regele o putea face asupra sa, va servi la transmutarea și transformarea mediului în care acesta există. Această idee este preluată apoi în legendele căutării Graalului – dacă Regele este bolnav (Arthur) Pământul este bolnav, dacă Regele este vindecat, Pământul este vindecat. Presupunem că Regele reprezintă conștiința Pământului, materia. Dacă am conștiința bolnavă, dacă nu sunt în centrul meu, corpul meu fizic se îmbolnăvește. Dacă însă mă sprijin din nou pe forța vitală a Universului corpul se reactivează. Legătura dintre corp și spirit este cuprinsă în scrierile cele mai vechi de pe această planetă. Tarotului îi este atribuită și altă legendă conform căreia ultimii moștenitori ai înțelepciunii atlanților au reușit să scape și au transmis anumitor oameni, în cursul migrației lor, o parte din cunoștințele lor. Printre aceste popoare îi putem aminti pe hiperboreenii și, mai ales, civilizația egipteană. În general, putem vorbi despre deck-uri de Tarot de inspirație francofonă la baza acestora aflându-se Tarotul de Marsilia (secolul XVI) și deck-uri de Tarot de inspirație anglo-saxonă ce are ca reprezentant deck-ul Rider-Waite (secolul XIX). Veți observa o diferență principală ce ține de poziția Justiției și a Forței care au fost inversate în cazul acestuia din urmă. Justiția ocupă în deck-ul de Marsilia poziția 8, iar Forța 11, în timp ce în cazul deck-ului Rider-Waite acestea au fost inversate. Motivul pentru care avem astăzi atât de multe variante este fascinația pe care tarotul a avut-o asupra celor care au luat contact cu acest deck misterios. Artiști, cum este Salvador Dali și al său Tarot, membri ai organizațiilor secrete, Arthur Edward Waite, membru al Golden Dawn, creatori de modă, puteți urmări ultima colecție Dior 2021, scriitori, cum este Georges Colleuil și Tarotul de Marrakech, au dat propria interpretare simbolică acestui misterios deck. Dacă privim Tarotul din perspectiva non-divinatorie, scopul nostru nu este să decodificăm Tarotul, ci să învățăm cum studiul acestor arcane ne permite să ne înțelegem mai bine – un studiu subiectiv, nu obiectiv. Fiecare arcană este o oglindă a noastră – atunci când privim Forța sau Justiția privim Forța și Justiția din noi înșine. Scopul nu este să analizăm arcanele, ci să le observăm pentru a ne permite să ne analizăm pe noi înșine. Din aceste motive nu pot recomanda un deck de tarot, însă vă pot spune că alegerea mea, atunci când lucrez cu Tarotul în sesiunile de coaching sau dezvoltare personală este Tarotul de Marsilia. De ce? Pentru că este poate cel mai vechi deck de Tarot folosit la scară largă care a suferit cele mai puține interpretări subiective.
Tarotul vi se pare serios? Pare doar un joc de a ghici viitorul. Sau poate de a înțelege prezentul prin răspunsurile pe care le oferă la întrebări de multe ori doar gândite și nerostite?
Primele cuvinte-cheie returnate la simpla căutare cărți tarot sunt prezicerea viitorului, cartomanție, simbol, deck-uri de tarot sau citiri în tarot. Dar din punctul meu de vedere și al altora, doar pare un joc de a ghici viitorul. Spunea într-una din prelegerile sale scriitorul, filozoful, psihoterapeutul George Colleuil – Tarotul nu servește la a citi, ci la a construi viitorul. Acum depinde cine răspunde la întrebare, pentru că și ghicitul poate fi serios dacă este să ne raportăm la prelegerile lui Marie von Franz, una dintre cele mai apreciate discipole ale lui Carl Jung. Adunate sub titlul „Psychology of Divination', aceste prelegeri abordează divinația din perspectiva sincronicității. Adevărata întrebare nu este „De ce s-a întâmplat acest lucru?', ci mai degrabă „Ce este cel mai probabil să se întâmple în mod semnificativ în același timp?'. După von Franz tiparul mental cauză-efect disociază evenimentele fizice de cele psihice. Urmând acest tipar tindem să vedem doar efectele evenimentelor fizice, dar nu există, oare, cauze psihologice pentru evenimentele fizice și vice-versa? Deși asociat spontan cu divinația, Tarotul a început să fie folosit în cabinetele de psihoterapie și în sesiunile de dezvoltare personală saucoaching începând cu a doua jumătate
a secolului XX. Astăzi mulți terapeuți, indiferent de formarea acestora, folosesc tarotul ca un instrument prin care pot observa interacțiunile între conștient și inconștient. Cunoscutul psihanalist Carl Jung aproba folosirea cărților de tarot prin care, considera el, putem accesa inconștientul. Pentru acesta cărțile de tarot reprezintă o modalitate ușor accesibilă de a reprezenta arhetipurile umanității, „predispoziții active (…) care preformează și ne influențează în mod instinctiv gândirea, simțirea și acțiunea', motive umane fundamentale care rămân în subconștientul colectiv al tuturor oamenilor. Una dintre cele mai folosite modalități de utilizare a cărților de tarot în terapie constă în metoda proiectivă. În timpul sesiunii clientul este rugat să aleagă din pachetul de cărți una care reprezintă cel mai bine problema sau situația aflată în discuție. Urmează apoi explorarea metaforică a imaginii reprezentate, ceea ce decele mai multe ori poate genera insighturi valoroase pentru persoana care lucrează.
Unii tarotiști consideră tarotul ca fiind un rezumat simbolic al Cabbalei. Ce părere aveți?
Sunt foarte mulți tarologi și cercetători ai tarotului care asociază simbolistica acestuia din urmă cu Cabbala, I Ching, astrologie sau poziții din Yoga. Nu sunt specialistă în Cabbala, însă acest demers oglindește din punctul meu de vedere viața noastră simbolică, așa cum o numește Jung. Simbolul, din grecescul symbalein – a pune împreună, se poate înscrie într-un travaliu terapeutic în măsura în care favorizează creativitatea și asocierea cu viața personală a celui ce lucrează. Georges Colleuil spune că tarotul reprezintă cartea transformărilor occidentale în aceeași manieră în care I Ching este cartea transformărilor pentru orientali. Cabbala, Tarotul, Bardo Thodol (Cartea Tibetană a Vieții și a Morții), Alchimia, reprezintă fiecare un drum de ridicare a conștiinței. Ce drum alegem ține de contextul social și cultural, de semnele care ne înconjoară și devin sau au potențial de a deveni simboluri vindecătoare.
De ce să apelăm la tarot? este întrebarea pe care o pun imediat neințiatii. Care este calitatea principală a divinațiilor sale? Aceea că nu minte și oferă soluții obiective și, de foarte multe ori, concrete?
Nu v-aș putea spune de ce să apelăm la tarot din punctul de vedere al divinației pentru că eu nu lucrez așa cu tarotul. Ce vă pot spune este că din perspectivă terapeutică sau a cunoașterii de sine tarotul nu oferă răspunsuri sau soluții, ci mai degrabă ne pune întrebări. Spuneam mai devreme că fiecare arcană este o oglindă a experienței personale, subiective a solicitantului. În cazul în care suntem deschiși perspectivei că avem toate răspunsurile înscrise în noi, atunci, în măsura în care încă suntem în căutarea lor, poate nu am pus întrebarea potrivită. Din acest punct de vedere Tarotul, acest catalog de simboluri, ne oferă un cadru în care să proiectăm ceea ce cunoaștem deja.
Câtă vreme sunt valabile etalările tarotului?
Ca practician și formator în Referențialul Arhetipurilor Personale care folosește Tarotul de Marsilia și luând în considerare tot ce am povestit până acum, etalările în spiritul metodei sunt valabile, dacă mă pot exprima așa, atâta timp cât au un sens pentru persoana care lucrează. Atunci când apelează la divinație oamenii caută răspunsuri, atunci când apelează la tarot din perspectiva referențialului nu vor primi răspunsuri, ci întrebări, oarecum similar coachingului. Se vorbește despre o energie anume care înconjoară arcanele tarotului.
Există o astfel de energie și cum o putem folosi?
Nu știu la ce energie anume vă referiți însă, așa cum spuneam, tarotul este un instrument simbolic. Dacă ne conectăm la această energie și înscriem simbolul în viața noastră atunci suntem pe o cale terapeutică. Tot ceea ce favorizează experiența simbolică în viața unui individ îl poate conduce către o mai bună înțelegere de sine. Vise, astrologie, numerologie, tarot ș.a.m.d.
Printre toate ipotezele cu privire la etimologia denumirii de tarot, cea mai acceptată pare a fi cea provenind din Egiptul Antic, „tar rog' care înseamnă Calea Regală. Este tarotul o „cale regală' deschisă muritorilor de rând sau o „cale a regilor', doar a marilor inițiați?
TAR ROG este o etimologie posibilă a cuvântului tarot care desemnează ideea de cale roială sau regală, însă eu cred că, simbolic și metaforic, fiecare dintre noi ne aflăm pe acest drum. Suntem sau ar trebui sa fim regii propriei noastre vieți interioare. Este o cale deschisă tuturor dacă vor să pășească pe ea. Putem explora alături de tarot istoria umanității, dar și istoria noastră personală, la nivel social, psihologic și spiritual. Iată o bună întrebare pentru reflecție: „Tu pe ce cale ești astăzi?'
Marii tarotiști consideră că lumea imaginilor unui deck constituie punctul comun între tarot și vise, iar anumite protocoale ne permit chiar să ne interogăm visele, deși în general nu ni le amintim sau când le rememorăm nu le înțelegem. Ne poate ajută Tarotul să exploatăm conținutul viselor?
Da, ne poate ajuta. Am să vă ofer un exemplu de la însuși creatorul metodei referențialului, Georges Colleuil. Un protocol de lucru cu acestea poartă numele de reverențial (reve=vis în limba franceză). Având ca punct de start data visului se pot calcula 13 case, poziții care oferă, alături de grila de decodare, posibilitatea de a da un sens simbolic visului. Punctul comun între vise și tarot este legat de producția imaginii, probabil creatorii tarotului au avut acces la imaginile arhetipale din interiorul lor. Tarotul este un mod de a adăuga o subtitrare, de a aduce o informație complementară. Ne invită să răspundem la întrebarea: Ce așteaptă visul de la persoana care visează?
Cum poate lumea simbolică a tarotului să ne ajute să găsim un sens al existenței noastre?
Depinde cum lucrăm cu el. În referențialul arhetipurilor personale lucrăm sensul cu arcana calculată pentru poziția misiunii de viață, dar și cu ceea ce poartă denumirea de triunghiul filiației în care putem analiza proiectul parental (ce au vrut conștient sau nu părinții pentru noi) versus proiectul nostru personal (ce ne dorim noi să realizăm). De exemplu, putem lucra cu Spânzuratul, arcanul XII în Tarotul de Marsilia, modalitatea în care reînvățăm să cerem iertare, ceea ce ne poate conduce la un travaliu personal de iertare de sine. Ce înseamnă acest lucru? Uneori rămânem fără cuvinte, legați de mâini și de picioare, suspendați în timp uneori datorită resentimentelor, alteori datorită culpabilizării. Ce ar fi dacă am scoate mâinile de la spate, ne-am metamorfoza în acrobați abili (poate în Acrobatul din Tarotul de Marrakech, creația lui Georges Colleuil) și am încerca să privim situația și din alt unghi? Atât resentimentul, cât și vina (culpabilizarea) ne țin blocați, mențin legătura. Ori pentru a ierta cu adevărat trebuie mai întâi de toate să ne iertăm pe noi înșine. Să ne detașăm de atașamentele EGO-ului, să ducem acea muncă interioară cu noi înșine necesară restabilirii încrederii în noi. Și această încredere vine cu asumarea faptului că prezentarea scuzelor nu înseamnă în mod necesar obținerea iertării. Este o nevoie normală să așteptăm iertarea, dar dacă vom presa prea mult pentru a o obține vom scădea valoarea unei scuze sincere, spuse cu cele mai bune intenții. În spiritul invitației de a ne detașa de atașamentele EGO-ului, Spânzuratul ne mai adresează o invitație – „O scuză bună nu este despre voi' spune Dr. Harriet Lerner.
Se spune despre tarot că este o fântână a simbolurilor. Poate ea potoli setea noastră de a ști, de a afla? Cum?
Poate? Poate că întrebarea potrivită este ce căutăm să știm sau să aflăm. Oare nu cumva căutăm să ne știm sau să ne aflăm? Tarotul devine un simbol dacă ne permite să reflectăm asupra sensului, ceea ce oferă posibilitatea travaliului de vindecare. Tarotul ne oferă o direcție, dar să avem grijă să nu vedem semne peste tot.
Ce forțe sunt cuprinse în arcanele tarotului? Cum pot fi folosite aceste forțe, aparent magice și dificil de înțeles?
Cred că forțele pe care le credem cuprinse în tarot ne chestionează cu privire la forțele proprii, înscrise în noi înșine, forțe care ne sunt dificil de accesat, de folosit sau de utilizat. Poate datorită unor credințe limitative pe care ni le-am format, poate unui proces de devalorizare sau
autodevalorizare, poate datorită interdicțiilor conștiente sau nu pe care noi înșine ni le-am impus, aceste forțe sunt dificil de folosit. Dacă
a ne debloca potențialul prin lucrul conștient cu noi înșine înseamnă magie atunci există magie în tarot.
Care sunt arcanele considerate „de trecere', cele care ascund momentele alegerilor noastre, când ne aflăm la răscruci ori la granițe ale destinului?
O mare arcană de trecere este Îndrăgostitul, arcanul cu numărul VI din Tarotul de Marsilia. Vedem aici un personaj aflat la răscruce de drumuri și după mulți suntem într-o arcană a alegerilor. Îndrăgostitul este despre alegeri, despre a învăța că singura modalitate de a merge mai departe, de a înainta pe drum, este aceea de a alege să nu alegem. Ne vorbește despre alegerea între un drum cunoscut și unul necunoscut, dar în calitate de arcană de trecere ne readuce aminte că nu există alegerea femeii sau bărbatului cu care să trăim, există doar alegerea ființei care vrem să fim. A alege să fim este mult mai important decât să alegem să avem, iatăuna dintre marile lecții ale acestei treceri. O mare arcană a familiei, Îndrăgostitul ne vorbește despre ideea de a ne părăsi simbolic familia pentru a o întemeia pe a noastră, de a ne debarasa de programele și credințele care nu ne aparțin pentru a avansa. Nu în ultimul rând, Îndrăgostitul ne vorbește despre Mitul lui Oedip și despre problematica recunoașterii. Caleașca, arcanul cu numărul VII din tarotul de Marsilia aduce autorizarea pe care ne-o dăm să fim noi înșine. Heremitul, ca arcan de trecere, neamintește de Tiresias, cel care este orb,dar vede. Acest veritabil speolog al tarotului ne invită să facem trecerea spre interior, să coborâm în adâncul ființei noastre și să descoperim soarele nostru interior pe care apoi să îl împărtășim cu înțelepciune și altora. Iar dacă în caleașcă găsim trecerea atunci când ne dăm nouă înșine permisiunea, cu Roata Norocului nu putem trecedecât dacă știm cine suntem. Marele arcan alcunoașterii de sine, Roata Norocului ne invită să facem trecerea de la schemele familiale repetitive la proiectele noastre personale, să ne eliberăm de condiționările trecutului pentru a putea să luăm manivela, să ne luăm simbolic viața în propriile noastre mâini. Spânzuratul, XII, simbolizează abandonul reparat, cel care lasă trecerea prin capacitatea de a privi lucrurile și pe sine însăși în alt sens, dintr-o altă perspectivă. Ne propune să ne debarasăm de atașamentele EGO-ului și să ne abandonăm universului cu încredere în noi înșine și în ceilalți. Nebunul este cel care trasează trecerea, singurul care putea spune Regelui adevărul fără teama că va rămâne fără cap. El există dincolo de spațiu și timp, singurul arcan fără număr din tarot, și este peste tot acasă pentru că în înțeleciunea lui a făcut din drum obiectivul său. Câteva reflecții despre arcanele de trecere în viziunea lui Georges Colleuil și a Referențialului Arhetipurilor Personale pe care le închei cu invitația de a reflecta la ideea că niciodată exteriorul nu ne va oferi soluții. Doar intuiția, inteligența și inima noastră cunoaște răspunsurile pe care le căutăm cu atât de multă ardoare în afară propriei noastre ființe.
De unde considerați că provine facinația profundă a tarotului? De la puterea simbolurilor conținute sau de la faptul că poate răspunde la întrebări?
Pentru că ascunde un secret – arcanum egal secret. Aș adăuga aici o poveste culeasă de Isabelle Nadolny, istoric și cercetător al tarotului. Poveste ce surprinde fascinația pentru mister și ceea ce este ascuns. Acum mult timp înțelepții, păstrători ai tradiției oculte din Egipt, s-au întâlnit pentru a dezbate o problemă gravă. Datorită calităților profetice erau siguri că lumea se va sfârși (civilizația lor) și odată cu ea templele zeilor și școlile inițiatice unde Adevărul se transmitea de la maestru la discipol. Era nevoie de o modalitate de a conserva cele mai importante aspecte ale acestui adevăr pentru ca atunci când va veni momentul să poată fi din nou revelat. „Să îl gravăm în pereții templelor' a spus unul. Dar cineva a obiectat că acestea nu vor rezista vremii și intemperiilor. „Să le gravăm într-un metal rezistent' spuse altul. „Dar dacă metalul e prea scump va fi dorit, iar dacă nu, se va oxida', spuse un altul. „Să îl încredințăm unui om virtuos care îl va transmite altuia virtuos și tot așa până când Adevărul va fi din nou cunoscut și înțeles'. Dar și cel mai pur suflet poate fi ispitit', replică un înțelept. Cel mai tânăr dintre adepți spuse: „Să folosim viciile, păcatele, pasiunile cele mai josnice ale omului ca să depozităm învățătura noastră secretă. Să îl exprimam prin figuri aparent inocente care, multiplicându-se la nesfârșit, vor servi satisfacerii celei mai vii pasiuni ale omului, pasiunea pentru joc. Să încredințăm energiilor răului germenii Adevărului care cuprinde condiția salvării și fericirii omenirii'. Această propunere a fost acceptată. (Gerard van Rijinberk Tomber, viceconsulul Estoniei a auzit-o la reuninunea unei societăți secrete înainte de Revoluția Bolșevică).
Se vorbește tot mai des în ultima vreme, legat de tarot, despre Referențialul Arhetipurilor Personale. Este o metodă de psihoterapie prin tarot? Ce face și ce presupune metoda?
Georges Colleuil, psihoterapeut, filozof și fondator al metodei terapeutice RAP (Referențialul Arhetipurilor Personale) a creat o metodă proiectivă, simbolică și profundă, o metodă de explorare a sufletului omenesc. Pornind de la data aniversării, RAP ne oferă o oglindă
fascinantă de autocunoaştere prin intermediul arcanelor din Tarot. Pornind de la data aniversării sunt calculate 14 case și 14 arcane (cărți de tarot) corespondente ce oferă posibilitatea aprofundării necunoscutului din noi care se vrea a fi adus la lumină: personalitate, potenţialităţi, resurse, umbre, blocaje, ezitări, chemări, proiecte personale și proiecte parentale inconștiente, binecuvântări, călăuziri, speranţă. Ce este Referențialul Arhetipurilor Personale? O metodă de autocunoaștere și un instrument util în lucrul cu oamenii care îmbină terapia prin simbol, arhetipurile prezente în cele 22 de arcane majore, intuiția personală atât a clientului, cât și a practicianului metodei. Pentru a compune Referențialulul Arhetipurilor Personale este necesar să facem să coincidă cele paisprezece arcane (treisprezece majore și una minoră) obținute printr-un calcul numerologic cu cele paisprezece case, fiecare casă corespunzând unui aspect diferit al existenței. Găsim ilustrate în arcanele din tarot marile concepte ale psihanalizei și psihologiei moderne. Acest lucru susține dimensiunea psihologică a tarotului și forța terapeutică a simbolurilor. Referențialul oferă cadrul în care secretele (cuvântul arcan cu pluralul arcana provine din latinescul arcanum care înseamnă secret) se dezvăluie în mod simbolic și prin proiecție celui care pășește pe acest drum. Nu este însă vorba despre secrete exterioare propriei ființe, cât despre ceea ce literatura de specialitate numește inconștient. A înscrie simbolul în viața personală este o cale terapeutică. Ne putem gândi la TAROT ca la locul unde se pune în scenă istoria noastră personală și ne putem întreba: „Ce se întâmplă în aceste imagini și se întâmplă și în viața mea?'