ROSUL UNGHIILOR: Tulburare obsesiv compulsivă sau obicei prost?

Are o denumire medicală pretențioasă, însă este vorba despre un gest simplu: rosul unghiilor. Dar pe cât de simplu pe atât de distructiv, cu urmări profund inestetice. Onicofagia este o tulburare obsesiv-compulsivă pe care dacă noi o trecem ceva mai ușor cu vederea, olandezii i-au dedicat cercetări ample. În țara morilor de vânt, în orașul Venlo, există chiar și un Institut pentru Onicofagie Patologică.

În special pentru femei, unghiile reprezintă o carte de vizită și li se acordă o atenție și îngrijire deosebită. Există femei pentru care vizita săptămânală la manichiuristă este un ritual de la care nu se abat de o viață și nu concep să renunțe vreodată la el. Toată admirația pentru ele! De altfel, chiar și bărbații au de la o vreme o preocupare pentru acest aspect, ceea ce este, din nou, lăudabil. În ciuda comentariilor răutăcioase care se mai fac pe seama lor.
Uneori însă, aspectul neîngrijit al unghiilor nu înseamnă neglijență. Și nu ne referim la unghiile murdare ci la cele roase „până la carne', cu pielea sângerândă în jurul lor, cu răni. Unele persoane își rod unghiile atât de rău încât ele chiar par dureroase. Aceștia se simt stânjeniți de aspectul lor și de reacția celorlalți, care mai degrabă consideră că au un obicei urât decât o tulburare de comportament. În fond, rosul unghiilor are aceleași cauze pe care le are și mușcatul interiorului obrazului sau răsucirea șuvițelor de păr sau smulgerea firelor. Toate fac parte dintr-un subgrup al tulburărilor obsesiv-compulsive.
Onicofagia poate începe din cauza stresului sever, a tensiunii sau a anxietății, dar se poate dezvolta într-un obicei care rămâne chiar și atunci când stresul sau anxietatea au dispărut.
Obiceiul de a-și roade unghiile poate deveni atât de familiar pentru cei care suferă de această tulburare încât nici măcar nu își dau seama ce fac până nu simt durerea. Cei care suferă de onicofagie cronică își rod unghiile și pielea care le înconjoară până când sângerează, iar unii ajung să își îndepărteze literalmente toată unghia. Acest lucru poate avea o serie de efecte psihologice, inclusiv frustrarea.

Opțiuni de tratament

Există și cazuri în care cei cu această tulburare ajung într-un punct în care sunt atât de jenați și durerea este atât de puternică încât încetează să-și mai roadă unghiile prin puterea voinței. Doar că nu sunt mulți, pentru că nu este un lucru chiar simplu. Tratamentul pentru onicofagie variază în funcție de gravitatea problemei. Unii pacienți răspund la întreținerea constantă a unghiilor, cum ar fi manichiura și aplicațiile topice pe unghii (lac de unghii cu gust amar, creme etc). Alte tratamente includ tehnici de modificare a comportamentului, cum ar fi aplicarea unei benzi de cauciuc. De fiecare dată când vor avea impulsul de a-și roade unghiile creierul va asocia gestul cu durerea și vor renunța. Metoda nu este eficientă în chiar toate cazurile.

Metoda olandezilor

Alain-Raymond van Abbe, fondatorul Institutului pentru Onicofagie Patologică din Olanda, a găsit o soluție creativă la problema onicofagiei. Tehnica lui este unică. Unghiile pacienților săi sunt întreținute prin manichiură și primesc consiliere cu privire la modul de îngrijire a unghiilor acasă. Dar tratamentul merge cu un pas mai departe și include o protecție bucală creată dintr-o matriță furnizată de dentist. Pacientul poartă această protecție bucală – pe care o îndepărtează atunci când mănâncă – timp de o lună. Îngrijirea la clinică, cea de la domiciliu și purtarea protecției bucale au condus la o rată de succes de 97% la pacienții săi.

Ce e de făcut?

O tehnologie poate face multe pentru a ajuta o persoană care suferă de onicofagie, dar totul începe cu educația. În primul rând va trebui să aibă loc o discuție sinceră cu un specialist (manichiurista în primă etapă) despre frustrările care provoacă rosul unghiilor. Apoi va fi aleasă metoda prin care se încearcă înlăturarea obiceiului. Vor fi folosite produse speciale, diferite de cele folosite pentru o manichiură obișnuită. Pentru că obiectivul nu este doar înfrumusețarea unghiilor ci vindecarea lor. Sunt recomandate în special lacurile de unghii amare, care să împiedice rosul. Apoi cremele pentru unghii și cuticule, care să înmoaie și hidrateze pielea. Creme ce vor fi folosite de mai multe ori pe parcursul unei zile. Frecvența cu care ele sunt aplicate este și secretul reușitei.
Vor fi momente în care persoana nu are atâta putere și disciplină interioară încât să nu-și mai roadă unghiile, indiferent de produsele topice folosite. În acest moment vorbim de o compulsie, nu de un obicei. Și este necesară intervenția mai degrabă a unui psiholog decât a unui dermatolog. De ce? Pentru că în acest context rosul unghiilor este considerat automutilare iar pacientul are nevoie să descopere care este sursa stresului și anxietății sale prea adânc… încarnate.

Foto: 123rf

Citeste și:

Trai neneacă!!! Din ianuarie câțiva turiști au fost blocați în Bali, din cauza pandemiei