Psihodrama, o modalitate de autocunoastere

PsihodramaNe simtim tristi, obositi, depasiti, nemultumiti, furiosi. Suferim, ne intrebam de ce altii pot si noi nu, ce ne opreste sa reusim sau de ce nu intelegem ce ni se intampla.

Primul pas intr-o situatie dificila este acela de a ne apleca asupra noastra si de a incerca sa intelegem ce putem face. Uneori este necesar sa cerem ajutor, pentru ca noi suntem prea prinsi in ceea ce simtim sau prea aproape de suferinta si atunci celalalt din afara noastra poate vedea si asculta altfel.

Psihodrama este o modalitate terapeutica de grup ce isi propune sa readuca persoanei capacitatea de a se redescoperi, de a se reapropia de potentialul sau creativ in relatie cu celalalt.
Este o modalitate de actiune ce pune in scena cu ajutorul tehnicilor specifice aspecte ale interiorului unei persoane (conflicte, stari, contradictii) pentru a le putea retrai si a dobandi o noua perspectiva asupra lor.

Este psihodrama un fel de teatru? Datorita caracterului scenic si a secventelor dramatice ne poate duce cu gandul la teatru. Exista o scena, un auditoriu, existe obiecte de care ne putem folosi pentru a simboliza diferite situatii. Cu alte cuvinte exista un grup, o recuzita si un protagonist, adica o persoana care aduce in scena o situatie din viata sa.

Este psihodrama un fel de joaca? Jocul are in sine o valoare psihica foarte mare si prin joc putem aduce multe lucruri care altfel ar ramane departe. Psihodrama inseamna miscare, adica foloseste corpul si mintea, incalzind astfel si pregatind si posibilitatea de a exprima emotii. Inseamna creativitate si regasirea capacitatii de a da raspunsuri noi la situatii deja fixate, pe care le numim scheme.

Esentiala in dezvoltarea creativitatii, spontaneitatea, pe care o avem de fapt cu totii inauntrul nostru, se manifesta ca o forma autentica de exprimare a emotiilor, de dezvoltare a propriului mod de a fi in raport cu ceea ce ne inconjoara, a unui mod creativ. Ea este capacitatea de a da un raspuns nou la o situatie veche si de a da un raspuns adecvat la o situatie noua. Astfel, ea conduce la dezvoltarea creativitatii, la formarea capacitatii de adaptare si integrare in grupuri, la un comportament adecvat relatiei si situatiei fara un efort deosebit din partea copilului.

Putem spune ca spontaneitatea din copilarie este axa flexibilitatii si originalitatii de mai tarziu, a capacitatii de a gasi solutii noi, neobisnuite, originale, rezolvari inedite, iesiri din situatii dificile. Pe de alta parte, starea de spontaneitate este insotita si de o stare emotionala si afectiva de incredere, deschidere, usurinta de a realiza ceva, placere si cresterea capacitatii de efort. Se spune adesea ca este cel mai usor sa faci ceea ce iti place. Iar ceea ce iti place este foarte aproape de ceea ce in mod natural esti inclinat sa faci.

Cui se adreseaza psihodrama?
Copiilor, care prin joaca reusesc sa isi dezvolte abilitatile de a interactiona si de aborda creativ ceea ce au de facut, sa se exprime emotional si sa capete incredere in sine, sa isi creasca autonomia.

Adolescentilor, pentru ca perioada grea a dolescentei este plina de intrebari fara raspuns, de oscilatii, de temeri, de incercari de auto-cunoastere, de inceputuri de relatii dar si de abandonuri si nereusite, traite ca esecuri si neimpliniri, nu doar din cauza transformarilor pe toate planurile, eforturilor mari si mizelor care exista ci si din cauza incapacitatii de comunicare si de deschidere. A putea exprima ce simti, a putea pune cuvinte si imagini peste ceea ce este in interior, a intra in comunicare verbala sau non-verbala este o modalitate de a redescoperi pe cei din jur.

Adultilor, pentru a intelege situatiile dificile prin care au trecut, esecuri si nemultumiri, perioadele de suferinta datorate separarii, problemele de relationare si pentru a fi mai aproape de ei insisi si de ceea ce simt.

Si pentru ca am vorbit de psihodrama in acest articol va lansez o invitatie de a experimenta aceasta modalitate terapeutica intrand in universul ei prin urmatorul joc:
Priviti-l pe cel de langa voi si ganditi-va la ceea ce va trece prin minte despre el, la ceea ce simtiti cu privire la prezenta lui acolo, la ceea ce ati vrea sa-i spuneti. Si apoi, imaginati-va pentru cateva momente ca sunteti in locul lui. Oare el ce gandeste, ce vede, ce simte, ce asculta?

Articol scris de Cristina Calarasanu; Foto: Shutterstock.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Publicitate
Libertatea
VIVA!
Unica.ro
Retete
Baby
ELLE
CSID
Ego.ro
Descopera.ro
Diva Hair
TV Mania
Trending news
Mai multe din Psihologie