Prof. dr. Ayhan Dinçkan: „Transplantul încrucișat este o inovație importantă în medicină, oferind speranță multor pacienți care altfel ar putea avea dificultăți în găsirea unui donator compatibil”

14.04.2024, 23:12 . Actualizat 04.11.2024, 19:21

Homepage / Sanatate

Născut în 1972, prof. dr. Ayhan Dinçkan și-a finalizat specializarea în chirurgie la Facultatea de Medicină a Universității Akdeniz, Turcia, Departamentul de Chirurgie Generală în 2004. În 2011, a fost numit director al Centrului și Institutului de Transplant de Organe al Universității Akdeniz. În timpul mandatului său, la centru au fost efectuate primele transplanturi duble de braț, față și uter din Turcia. În operațiile de transplant la donator vii, toate operațiile la donator sunt efectuate folosind metoda laparoscopică transabdominală completă. În această perioadă, a efectuat peste 1000 de transplanturi hepatice, majoritatea de la donatori vii, dintre care 10-15% sunt copii.

Sunteți de pe peste două decenii chirurg specializat în transplantul de organe. Ați lucrat atât în domeniul de stat cât și în cel privat, sunteți recunoscut în lumea medicală internațională pentru transplanturile efectuate în cadrul centrului Universitar Istinye din Istanbul, iar în prezent profesați în cadrul Liv Hospital. Domnule profesor, care este transplantul care se face cel mai des, cel mai des transplantat organ din organism, din experiența dumneavoastră?

Rinichiul și apoi imediat, ficatul. Acestea se pot efectua cu succes folosind donatori vii, voluntari (care trec printr-o comisie de etică) sau rude până la gradul IV, compatibile, sau prelevate de la pacienți aflați în moarte clinică. Cu toate acestea transplanturile de organe efectuate și numărul de organe donate este insuficient și nu răspund nevoii reale pentru numărul pacienților din listele de așteptare. Mulți pot supraviețui doar conectându-se la aparate speciale la intervale regulate (de 3 ori pe săptămână și de 3-4 ore de fiecare dată). Acest lucru le afectează dramatic viața socială. În afară de calitatea vieții, rata de supraviețuire la 5 ani pentru pacienții dializați este de aproximativ 50%, ceea ce este mai rău decât rata de supraviețuire a multor pacienți cu cancer. Odată cu operația de transplant de rinichi, această calitate a vieții crește, iar speranța de viață devine aproape normală.
Situația pacienților cu probleme grave la inimă și ficat este mult mai tristă. Deoarece nu au acces la un tratament auxiliar precum dializa, viața lor se termină în scurt timp dacă nu pot primi un transplant adecvat.

Transplanturile pe care le faceți salvează vieți și oferă speranță de viață acolo unde aproape că nu mai există, există totuși un organ pentru care nu se pot face prea multe?

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Tudor Chirilă, cel mai dur mesaj la adresa lui Nicușor Dan. Un text ca o palmă pe obrazul președintelui

Da, acela este pancreasul. Și vorbim în special de cancerul de pancreas… Aici, în cadrul Centrului Universitar Istinye, ne ocupăm și cu chirurgia oncologică, cu toate acestea cancerul de pancreas este din ce în ce mai des întâlnit în rândul populației, iar asupra acestui cancer se poate interveni mai puțin. Chiar dacă există protocoale de tratament, rata de supraviețuire este foarte mică. Cel mai important lucru este diagnosticarea precoce.

Dacă este diagnosticat precoce, cancerul de pancreas are o rată de vindecare de 100%?

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Vica Blochina iubește din nou. Cum a fost surprinsă alături de iubitul misterios

Da. Cu tratament țintit poate fi vindecat. Doar că acest tip de cancer se descoperă aproape întotdeauna foarte târziu pentru că nu dă simptome.

Care este cel mai tânăr pacient de transplant pe care l-ați operat?

Am avut un pacient care avea 3 luni și 3,5 kg și necesita un transplant de ficat. Donatorul a fost tatăl copilului. La un copil nou-născut, dacă e necesar transplant, recomandarea este să se facă imediat după naștere. La transplantul renal, pacientul cel mai mic pe care l-am operat a avut 5 luni și jumătate și avea 6 kg. În urmă cu 10 ani se spunea că unui copil care are sub 10 kg nu îi este recomandat transplantul de niciun fel… Lucrurile s-au schimbat. În mod evident, un copil cu o astfel de boală cronică nu se poate îngrășa, astfel că la nivel mondial s-a luat decizia să se scadă pragul de vârstă pentru operație. Și astfel, cu o îngrijire foarte bună post-operator succesul operației este similar cu cel al adulților.

Cum ajunge un copil să aibă o problemă renală gravă?

În general, aceste probleme sunt congenitale, rezultate din procesul de dezvoltare al fătului sau sunt ereditare. Cu toate acestea există și cazuri în care copiii se pot îmbolnăvi grav în primii ani de viață și unul dintre rinichi nu se dezvoltă cum trebuie.

Ați făcut parte din echipa chirurgicală care a organizat primul transplant de față și de uter din Turcia. Sunt o practică obișnuită aceste transplanturi?

Nu, acestea se fac foarte rar și e nevoie de un protocol special semnat de Ministerul Sănătății de aici. Să luăm transplantul de uter, de exemplu. În cazurile foarte rare când o fată se naște fără uter, deci fără șanse de a da naștere unui copil, se face transplant de la o pacientă aflată în moarte clinică, și facem în așa fel ca acel uter să fie valabil din punct de vedere ginecologic. Dacă pacienta rămâne însărcinată, la naștere, uterul va fi scos odată cu copilul. În Turcia a fost făcut doar unul singur, deoarece este foarte complex și are multe necunoscute. În Elveția se fac cercetări amănunțite despre acest tip de transplant.
În ceea ce privește transplantul de față, au fost făcute cinci astfel de intervenții, la pacienții care au avut toată fața deformată. Vorbim de arsură, foc sau substanță corozivă.

Se mai păstrează ceva din fizionomia nativă sau toată fața devine cu totul alta?

Nu mai seamănă cu deloc cu fața nativă. De multe ori se schimbă și osul mandibular. Va deveni un alt om din punct de vedere al fizionomiei, de aceea e nevoie de intervenția poliției, pentru a i se schimba actele de identitate. Din păcate, oricât am face legăturile nervoase, pacientul nu va avea simțurile de la nivelul feței 100% restabilite. Capacitatea senzorială la nivelul feței este afectată. Asta nu înseamnă că nu au simțuri deloc. Au, dar micșorate. Dar persoanele cu răni cronice la nivelul feței își pierduseră oricum mare parte din simțuri.

Revenind la transplantul de ficat, pacienții cu ciroză hepatică gravă au șanse mari de însănătoșire cu ajutorul transplantului?

Categoric. În plus, în comparație cu transplantul de rinichi, care se poate pierde mai repede după transplant, la ficat lucrurile sunt mai optimiste. După 10 ani de la un transplantul de rinichi, organul este valabil în proporție de 70%. La un transplant de ficat rata este mai mare, 75-80%. Pacienții cu ciroză hepatică cronică dacă nu fac transplant nu au nicio șansă.

Ce este acela transplant încrucișat? La ce se referă?

Transplantul incrucișat este o soluție pentru pacienții care au donator, dar nu sunt compatibili în ceea ce privește grupa sangvină. Dacă este un pacient care are grupa sangvină A și donatorul are grupa sangvină B nu poate fi efectuat transplantul. Dar dacă există alt pacient care are grupa sangvina B și donatorul grupa sangvina A putem încrucișa donatorii cu pacienții, pentru a efectua cu succes transplantul și a salva viețile cât mai multor oameni. Prin găsirea de potriviri compatibile între mai mulți oameni, crește numărul de pacienți care pot beneficia de transplanturi de organe. În plus, transplanturile de la donatori vii au rate mai mari de succes comparativ cu cele de la donatori decedați.

Transplantul încrucișat este o inovație importantă în domeniul transplanturilor, oferind speranță multor pacienți care altfel ar putea avea dificultăți în găsirea unui donator compatibil. Această metodă demonstrează puterea colaborării și inovației în medicină, permițând salvarea mai multor vieți și îmbunătățirea calității vieții pentru pacienții cu afecțiuni cronice severe.

Adrian Șonka: Tot ce ține de anti și pseudo-știință a luat avânt pe internet și nu numai'

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro