Obezitatea copiilor si adolescentilor

Obezitatea copiilor si adolescentilor

Unul din cinci copii din Europa (20%) este supraponderal, iar anual, 400 de mii de copii devin supraponderali, arata Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Conform Centrului de Calcul si Statistica Sanitara si Documentare Medicala din Romania, procentul de copii supraponderali este valabil si pentru copiii din tara noastra.

53 de state europene au semnat pe 16 noiembrie 2006 Carta Europeana pentru Combaterea Obezitatii.

Care este "greutatea" normala? Uzual, se calculeaza un indice al masei corporale – IMC -, cunoscut in literatura de limba engleza ca BMI (Body mass index), prin raportarea masei corporale exprimate in kilograme la patratul inaltimii exprimate in metri.

Formula de calcul arata asa:

IMC = m/hxh, unde m=masa (kg), h=inaltimea (m).
Concret: am o inaltime de 1,64 m si o masa corporala de 52 kg. Care este indicele meu de masa corporala?
52/1,642 = 19,333. Aproximativ 19. Este bine?
Aproape ca da. Iata cum este interpretat indicele obtinut:

< 18,5 – subponderal
18,5 – 24,9 – greutate normala
25,0 – 29,9 – supraponderal
30,0 – 34,9 – obezitate (gradul I)
35,0 – 39,9 – obezitate (gradul II)
> 40,0 – obezitate morbida

Daca aceste date sunt destul de precise pentru adulti, in cazul copiilor datele sunt variabile si trebuie apreciate in concret de medic, dupa evaluarea copilului.

Masa corporala include masa musculara care la un sportiv poate fi considerabila. Include si oasele – unii oameni considera ca au oasele grele si de accea cantaresc mai mult decat arata. Ceea ce intereseaza in ecuatia obezitatii este grasimea continuta in tesutul adipos.

Tesutul adipos contine, pe langa grasime, vase de sange, tesut conjunctiv si o cantitate mica de apa. Aprecierea mai adecvata a cantitatii de grasime din corp este data de masurarea pliului cutanat, adica a stratului de grasime depusa sub piele.

Nu putem vorbi despre obezitate in cazul copilului mai mic de 3 ani. Abia dupa aceasta varsta se pune problema supravegherii greutatii copilului.

Riscurile si complicatiile obezitatii
– afectiunile cardiovasculare;
– diabetul. Glicemia copilului se mentine normala prin eforturi amplificate ale pancreasului care va da semne de epuizare mult mai curind in cazul suprasolicitarii lui prin consumul exagerat de dulciuri.

– pubertatea precoce. Se pare ca la baza acestui fenomen sta sinteza crescuta de catre tesutul adipos al leptinei, hormon implicat in reglarea satietatii si a fertilitatii. Hipotalamusul interpreteaza concentratiile crescute de leptina ca semne de maturizare a organismului, care pare astfel pregatit pentru declansarea pubertatii.

Exista studii care au identificat o greutate medie de 48 kg la care apare prima menstruatie la fetite, dovedind astfel legatura strinsa intre nivelul de tesut adipos si pubertate.

Inconvenientul este ca maturizarea psihica si emotionala nu urmeaza cursul accelerat al greutatii, copiii experimentand astfel fenomenul pubertatii la o virsta la care nu sunt pregatiti. In plus, au si dezavantajul de a nu-si atinge inaltimea programata genetic, deoarece cartilajele de crestere se vor inchide precoce prin actiunea mult prea timpurie a hormonilor sexuali.

– probleme respiratorii;
– suprasolicitarea coloanei vertebrale si a articulatiilor.
Nu sunt deloc de neglijat riscurile de ordin psihic si, in final, problemele de integrare sociala.

Care sunt cauzele obezitatii la copii?
Cel mai des persoanele supraponderale dau vina pe cauze obiective: zestrea ereditara sau afectiuni de natura endocrina. Dar oare chiar asa stau lucrurile?

Excesul alimentar, cantitativ sau caloric; obiceiurile alimentare proaste
Mai intai, copilul este indemnat sa manance toata portia care este, adesea, la fel de mare, daca nu chiar mai mare decat portia adultilor pentru ca, zice-se, copilul trebuie sa se faca mare. Atentie! Cat de mare?

Apoi copilul capata deprinderea de a rontai tot timpul cate ceva, de cele mai multe ori, dulciuri sau snack-uri. La televizor, la calculator sau in timp ce-si face temele.
Banii de buzunar ai unui copil de scoala primara se duc prioritar pe dulciuri si sucuri carbogazoase.

Obiceiurile alimentare proaste nu sunt apanajul exclusiv al epocii contemporane. Mancarea gatita, mai ales prin prajire, este un dusman traditional al sanatatii.

Obiceiul de a manca o singura masa consistenta pe zi, inevitabil, seara, inainte de culcare, este pus pe seama lipsei de timp, a lipsei de apetit dimineata.

Mai nou, in special in mediul urban, castiga teren hrana de tip "junk food", saraca in substante nutritive dar cu un continut ridicat de sare, zahar, grasimi si calorii. Gustarile sarate, dulciurile, mancarea prajita de la "fast food" si sucurile carbogazoase sunt cele mai reprezentative alimente ce intra in aceasta categorie.

Iata cam cate calorii au unele dintre mancarurile preferate ale copiilor nostri:
Hamburger – 1 bucata – 280 cal – 10 g grasimi
Cheeseburger – 1 bucata – 330 cal – 14 g grasimi
Cartofi prajiti – portie mica – 210 cal – 10 g grasimi
Cartofi prajiti – portie medie – 540 cal – 26 g grasimi
Hot Dog – marime medie – 240 cal – 15 g grasimi
Pizza Quatro Stagioni – marime medie – 875 cal – 20g grasimi
Pizza Pepperoni – marime medie – 1.080 cal – 42g grasimi
Pulpa de pui – 1 bucata – 145 cal – 9 g grasimi
Piept de pui – 1 portie – 370 cal – 19 g grasimi
Aripioare pui – 1 portie de 4 bucati – 140 cal – 8 g grasimi

Numarul de calorii necesare unui copil depinde de varsta lui, de sex si de consumul prin activitati fizice. In functie de acesti parametri, necesarul zilnic de calorii este:

Pentru copilul de 2-3 ani – intre 1000 si 1400 calorii, in fuctie de intensitatea activitatii fizice.

Pentru fete:
4 – 8 ani, 1200 – 1800 calorii
9 – 13 ani, 1600 – 1800 calorii
14 – 18 ani, 1800 – 2400 calorii

Pentru baieti:
4 – 8 ani, 1400 – 2000 calorii
9 – 13 ani, 1800 – 2600 calorii
14 – 18 ani, 2200 – 3200 calorii

Lipsa de activitate fizica este, de asemenea, un neajuns al vietii in mediul urban. Distantele fiind ceva mai mari in oras decat la tara, copilul le parcurge cu masina familiei sau cu mijloacele de transport in comun.

Viata la bloc priveaza copiii de micile activitati gospodaresti de la tara sau de joaca in siguranta in aer liber. In plus, calculatorul – cu cele doua mari atractii: jocurile si Internetul – ii imobilizeaza pe copii, ca si pe multi adulti, o mare parte a timpului.

Ereditatea poate sa insemne risc, predispozitie, dar nu este, in sine, cauza obezitatii. Conditia sine qua non a obezitatii este supraalimentatia.

Anumite afectiuni endocrine sau neurologice. Vestea buna este ca doar in 10% dintre cazurile de obezitate asemenea afectiuni constituie cauza. Acesti copii prezinta fie cresterea apetitului prin afectiuni ce implica centrii satietatii, fie scaderea ratei metabolice.

Medicatia pentru alte afectiuni poate sa genereze acumulare in greutate, dar acest efect este cunoscut de medici si poate fi tinut sub control. Situatia se schimba atunci cand medicamentele sunt luate fara prescriptie medicala.

Stresul. Da, si copiii pot fi stresati. Nu trebuie sa aiba problemele adultilor pentru ca au problemele lor specifice. Scoala sau mediul familial pot sa-l supuna – constient sau nu – unor presiuni psihice considerabile.

Copilul nu se considera indreptatit sa se planga si nu are maturitatea necesara pentru a discerne intre dreptate si nedreptate. In plus, adultii au un ascendent moral care ii inhiba.

Rezultatele slabe la invatatura sunt, de regula, reprosate integral copilului si puse pe seama presupusei sale indolente, fara a se tine cont de capacitatea reala a copilului, de aptitudinile sau lipsa de aptitudini pentru anumite materii.

Uneori, adultii ignora dreptul copilului de a avea o anumita personalitate si incearca sa-l "formateze" dupa sablonul copilului perfect: cuminte, ordonat, inteligent etc.

Imposibilitatea copilului de a raspunde in cel mai inalt grad cerintelor ii poate genera stres care determina reactii hormonale, sau simpla nevoie psihica de a-si oferi satisfactie mancand.

Un studiu efectuat de Institutului de Cercetari Medicale Garvan din Sydney, Australia, a pus in evidenta existenta unui hormon numit neuropeptide Y care, eliberat in conditii de stres, activeaza un receptor Y2 din celulele grase, determinandu-le sa creasca si sa se inmulteasca.

Pe de alta parte, cercetatorii au descoperit ca stresul duce la ingrasare nu numai pentru ca induce dorinta de a manca mai mult decat in mod normal. In plus, organismul percepe stresul ca pe o situatie de criza si isi adapteaza metabolismul prin cresterea eficientei acumularii si crearea de rezerve. O ramasita ancenstrala care trebuie luata in calcul.

Depresia sau alte probleme emotionale, ca si cauze indirecte ale obezitatii, sunt inrudite cu precedenta cauza, stresul. Depresia are propriile cauze clinice sau psihice. Inconvenientul este ca depresia si obezitatea se pot genera si intretine reciproc. Aspectul fizic nesatisfacator si respingerea din partea celorlalti pot cauza depresia care, mai apoi, duce la dezechilibre si la nevoia imperioasa de a compensa insatisfactia prin mancare.

Lipsa respectului de sine
Iarasi un proces circular, dar care poate fi mult "ajutat" din exterior. Poate incepe cu indiferenta fata de propria infatisare si poate sa duca pana la detestarea de sine, tocmai pe motivul aspectului fizic si al respingerii de catre ceilalti, la care se mai pot adauga motive induse din mediul social si familial.

Managementul obezitatii copilului:
Mai intai, se cere o evaluare medicala facuta de un medic pediatru sau de medicul de familie, pentru a depista eventualele cauze de ordin medical.

Examinarea va insista asupra: istoricului de obezitate parentala, de diabet gestational (diagnosticat in timpul sarcinii), medicatiei utilizate de copil (glucocorticoizii, antipsihoticele care ar putea creste riscul de obezitate), stigmatelor fizice asociate; dezvoltarii staturale si raportarea la curbele de crestere.

In lipsa unor astfel cauze, atentia se va concentra asupra aportului de calorii si consumarii acestora.

Pierderea in greutate este conditionata de o motivare puternica. Avand in vedere ca, in majoritatea cazurilor, mai multi membri ai familiei sunt supraponderali, un program de alimentatie corecta si activitate fizica pentru toata familia va da mari sansele copilului de a atinge si pastra o greutate normala.

Obiectivul primar trebuie sa fie stoparea acumularii in greutate. Fiind in crestere, kilogramele se vor distribui, in timp, altfel.

Daca, in continuare, se impune pierderea in greutate, aceasta trebuie sa aiba loc intr-un ritm moderat. Un kilogram sau doua pe luna, pirdute in mod constant si nerecuperate ulterior, ar trebui sa fie un rezultat multumitor.

2. Prima directie de actiune – scaderea aportului de calorii
– Initiaza-te odata cu copilul tau in stiinta alimentatiei sanatoase.
– Incurajeaza-l sa-si aleaga singur meniul, tinand cont de principiile unei diete sanatoase.
– Nu folosi dulciurile ca recompensa sau ca dar.

Incurajeaza-l sa-si cheltuiasca banii de buzunar si pe altceva decat dulciuri si snack-uri. Sa-si cumpere carti sau publicatii pentru varsta lui, sa colectioneze mici nimicuri, sa economisesca intr-un anumit scop accesibil lui.

Daca v-ati obisnuit sa "ciuguliti" ceva la televizor, cel putin inlocuiti dulciurile sau alimentele bogate in grasimi cu fructele sau semintele cojite si neprajite de floarea-soarelui si dovleac.

Acestea din urma nu trebuie nici ele consumate in exces, pentru ca s-ar putea sa dea tulburari digestive. Asigurati-va ca aceste gustari nu vin in prelungirea mesei pe care tocmai ati luat-o.

La masa, limitati portia copilului si, daca mai cere, nu-i dati imediat a doua portie. Asteptati putin, pentru ca senzatia de satietate intervine cu o mica intarziere. Daca aveti putina rabdare, s-ar putea sa renunte singur la supliment. Incurajati-l sa manace incet, sa mestece bine si sa bea apa.

Eliminati prajirea din procesul de preparare a mancarurilor. Puneti accentul pe legume praospete. Combinati mereu altfel si dati un aspect atragator.

Eliminati intr-o mare masura grasimile. Maxim 30% din totalul de calorii trebuie sa provina din grasimi. Indepartati pielea de pe carnea de pui, deoarece sub piele se afla grasimea. Alegeti lactatele cu continut redus de grasime. Evitati pestele gras – rechinul, somnul – si alegeti peste mai slab – tonul, pastravul.

Nu interziceti cu desavarsire ceea ce-si doreste copilul, cum ar fi chips-urile sau ciocolata. Dar tineti cont de totalul de calorii consumate in ziua respectiva.

2. A doua directie de actiune – consumerea caloriilor prin activitate fizica Primul lucru la care ne gandim este practicarea unui sport. Daca deja copilul are notiuni sau practica sporadic un sport oarecare, este timpul sa luam lucrurile in serios, sa-l determinam sa aloce mai mult timp acelui sport.

Daca, insa, mizam pe un sport nou, nu trebuie sa ne asteptam la rezultate importante inca de la inceput. Perioada de invatare, de deprindere a tehnicii sportului nu ajuta mult la consumarea caloriilor de prisos.

Activitatea fizica trebuie sa fie zilnica, intr-un fel sau altul.
Incurajati copilul sa parcurga pe jos o parte din distanta pana la scoala si inapoi (daca nu este posibil s-o parcurga chiar pe toata). 2 km dus si 2 km intors = 4 km pe care ar fi bine sa-i parcurga in pas vioi.

Determinati-l sa iasa la joaca in aer liber, in detrimentul orelor petrecute la calculator sau la televizor. Un joc foarte solicitant din punct de vedere fizic si care facea mare placere copiilor – mai ales fetelor – cu ani in urma era saritul corzii.

Erau tot felul de tehnici iar fetitele se antrenau in grupuri de doua-trei si petreceau ore intregi perfectionandu-si mereu tehnica, fara sa aiba habar cat de util era pentru sanatatea si frumusetea lor.

Incercati sa reactivati acest exercitiu printre tovarasii de joaca ai copilului vostru. Cat despre baieti, este suficienta o minge de fotbal si nu va fi usor sa-i opriti din activitate.

In casa, puteti antrena copilul la diverse exercitii fizice, urmarind mereu cresterea performantei: numarul de abdomene, numarul de flotari. Cu putina muzica, se pot face miscari de gimnastica aerobica, sau se poate, pur si simplu, dansa in fata oglinzii. O jumatate de ora de "agitatie" ar fi semnificativa in consumarea caloriilor de prisos.

3. A treia directie de actiune – controlul psihologic al situatiei
Trebuie sa ne batem putin capul si sa nu transformam problema kilogramelor in plus intr-o criza, sa nu impunem copilului un regim dur, privativ de orice placere si, in general, sa nu-l facem sa resimta excedentul de greutate ca pe un handicap sever.

Copilul nu trebuie culpabilizat pentru felul in care arata. Macar cei din familie trebuie sa-l asigure de dragostea lor neconditionata.

Pentru inceput, infatisarea copilului supraponderal poate fi mult ameliorata printr-o tinuta ingrijita. Mainile, parul, dintii trebuie sa arate cat de poate de bine, in orice caz, foarte curate.

O tunsoare studiata, care sa i se potriveasca, ii va imbunatati mult aspectul.
Imbracamintea trebuie sa fie discreta si sa nu sublinieze neajunsul "colaceilor" si al feselor proeminente.

Pentru recapatarea increderii in sine dar si a respectului din partea celorlalti, copilul trebuie sa-si gasesca "punctul forte", ceva in care sa poata excela, sa poata obtine rezultate remarcabile.

Trebuie sa existe o materie pentru care sa aiba inclinatii. Incurajati-l sa studieze in plus si sa devina o mica autoritate in clasa. In scurt timp, acest lucru se va observa si va atrage consideratia celor din jur.

Comportamentul copilului va determina in mare masura atitudinea celor din jur fata de el. Daca va fi retinut, discret, amabil si politicos cu cei din jur, inclusiv cu cei de aceeasi varsta, acestia nu vor avea incotro si, in cele din urma, se vor conforma regulilor impuse.

Obiectivul ramane, in continuare, atingerea unei greutati normale dar si mentinerea ei, odata atinsa! Fara sa se transforme intr-un cosmar, efortul trebuie sustinut si fiecare progres sa fie remarcat si apreciat cum se cuvine.

Copilul al carui metabolism il predispune la obezitate va avea aceasi problema si ca adult. In consecinta, preocuparea pentru controlul greutatii va fi permanenta.

Ca sa nu devina o sursa de vesnica frustrare, este necesara o educatie sistematica in spiritul unei vieti active si al unei alimentatii sanatoase.

In timp, se va obisnui cu o anumita atitudine fata de alimentatie si, asa cum nu suntem tentati sa consumam ceva toxic, nici el nu va fi tentat sa consume ceea ce nu-i face bine.

Alimentatia sanatoasa si activitatea fizica nu sunt doar pentru persoanele supraponderale. Ele ar trebui sa constituie rgula pentru fiecare dintre noi. Si-apoi, sa nu uitam ce spun intotdeauna medicii: Este mai usor sa previi decat sa tratezi.

Text: Mihaela Serea

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Mama si copilul