Networking in familie: Viata sexuala dupa nastere

Am ramas uimita de aceasta problema, deoarece de cele mai multe ori mamicile sustin contrariul: partenerul lor este cel care isi doreste ca ele sa devina mai active sexual, mai ales dupa o perioada asa mare de abstinenta. Indiferent de cum ar fi pusa problema, ea devine rezolvabila atunci cand comunicarea dintre cei doi devine piatra de temelie, care ii ajuta pe parteneri sa se inteleaga, sa se accepte si cel mai important sa se sutina pentru a se schimba.

• Iti amintesti momentele de cand nu erai inca insarcinata?
• Dar tu, iti amintesti momentul in care te-ai hotarat sa pornesti pe acest drum ca viitor tata?
• Cum ati luat aceasta decizie? V-ati evaluat posibilitatile sau ati riscat sperand ca va fi bine? (sau poate ca a fost prea tarziu pentru a planui venirea copilului)

Pentru a intelege mai bine de ce pun aceste intrebari am sa iti reamintesc ca un copil este un „proiect' pe termen lung, ce presupune responsabilitati foarte mari (dar si pasiune si bucurie pe masura), iar dupa ultimele cercetari s-a dovedit ca, in medie, familiile care au copii sunt mai putin fericite decat cele fara copii (sursa: Teoria fericirii – Jonathan Haith).

Nu vreau sa spun ca este de dorit sa traiesti fara copii, dar vreau sa spun ca atunci cand te hotarasti sa cresti un copil este de preferat sa comunici cu partenerul despre asteptarile si nevoile voastre. Sa evaluati daca va puteti asuma acest angajament, ori daca credeti ca aveti resurse pentru aceasta noua situatie. Iar ca orice schimbare nu uitati, ea provoaca mai intai frustrare!

Cand estrogenul si progesteronul devin pionii principali ce influenteaza comportamentul si deciziile mamicilor dupa nastere, devine evident cum acestea isi dedica instinctiv majoritatea timpului si afectiunii noului nascut si mult mai putin partenerului sau altor evenimente.

Cum se descurca partenerul cu acesta situatie? Ce pot face impreuna pentru a intelege ceea ce se intampla? Cand intalnesc parinti intr-o astfel de situatie imi par a fi (dupa expresivitatea lor foare dramatica) intr-un mare impas. Realitatea este ca ei intra intr-o noua etapa a vietii in care au nevoie de timp sa introduca in mediul lor noul membru sosit si noile roluri pe care le vor avea ei ca parinti. Iar in tot acest timp poate unicul instrumentrument pe care il au, dar si cel mai pretios este comunicarea si impartasirea emotionala.

Cand relatia dintre parteneri devine disfunctionala, conflictuala sau tensionanta acestia devin totodata ingrijorati de cum va afecta aceasta situatie comunicarea cu copilul lor. Aici tin sa amintesc importanta comunicarii nonverbale prin care, desi nu isi doresc si nici nu sunt constienti, parintii, le transmit copiiilor ca nu sunt se simt in regula, ca sunt tristi sau tesionati, furiosi sau indisponibili (dar pe cine? si de ce?).

Odata cu aceste mesaje primite de catre copil, se instaleaza in mintea sa o multime de interpretari despre starea mamei sau a tatalui ce incep sa se desfasoare acompaniate de emotii nu tocmai incurajatoare. Dar aceste situatii pot fi controlabile prin efortul sustinut de a intelege, ca parinte, ce este sanatos sa ii comunici copilului, in ce cantitate si cand este cel mai potrivit moment pentru asta.

Psiholog Anca Raducan
Asociatia EMOVERE

Cristina Șișcanu nu mai vorbește cu Gabriela Cristea. Ce spune despre prieteniile din showbiz: „Când simți invidia trebuie să te rupi'

Citește și următorul articol:

Il iubesc, dar nu ma mai atrage deloc!