Musicalul „Fecioarele noastre grabnic ajutătoare” a fost pus în scenă de Răzvan Mazilu

Musicalul „Fecioarele noastre grabnic ajutătoare” a fost pus în scenă de Răzvan Mazilu. Adolescența copiilor vorbește despre părinții lor și lumea în care trăiesc. Ești pregătit pentru un astfel de spectacol?

Un spectacol care poartă marca lui Răzvan Mazilu e o garanție pentru calitate care poate rivaliza cu orice punere în scenă de pe Broadway sau altă scenă de renume a lumii. Auzisem despre musicalul „Fecioarele noastre grabnic ajutătoare” de Lee Hall, și de premiera sa mondială la Festivalul de la Edinburgh, urmată de un parcurs spectaculos pe scena Teatrului Național din Londra și distins cu Premiul „Laurence Olivier”, și m-am bucurat să aflu că Răzvan l-a preluat în repertoriul Teatrului Excelsior.

Faptul că acest spectacol are o carte de vizită atât de impresionantă a contat, dar nu anticipează nici pe departe trăirile pe care le generează. Pe mine spectacolul m-a prins pe toate cele trei paliere de emoții pe care le-am detectat: ca părinte de copii care stau să intre în adolescență, ca fost adolescent idealist care a  tânjit mereu după trăiri autentice pe care le  descoperea doar în cărți, dar și  ca simplu trăitor într-o lume care își caută cu disperare esența.

Musicalul compus de Lee Hall, tradus și adaptat de Carmen Stanciu, prezintă povestea a șase prietene, eleve ale unei școli catolice de fete din orașul scoțian Oban. Vizita lor la Edinburgh, cu ocazia unei competiții corale la care participă, se transformă într-o experiență inițiatică intensă, tumultuoasă care dezlănțuie impulsurile latente ale adolescenței în acte de teribilism. Cele șase tipologii selectate compun aproape complet profilul adolescentului care își definește identitatea prin negarea a tot ce a fost copilărie, apartenență la famile, la valorile părinților. Limbajul frust, spiritul de frondă dus aproape de extrem, teribilismul de a le încerca pe toate cele interzise, trăirile pe muchie de cuțit, granițele atât de alunecoase între sordidul cel mai dur și puritatea cea mai nudă, alternanțe duios-oribil care îți taie respirația – toate acestea țin ritmul acestui musical care nu te lasă să te plictisești nici un minut.

Un mare bravo pentru scenografia inspirată (la final, o imensă statuie a Maicii Domnului învăluită în țesătură sclipitoare, gen disco, coboară miraculos din tavan peste toată învălmășeala de sentimente contradictorii), pentru coregrafie și prestația tinerelor actrițe, și peste toate, bravo pentru viziunea lui Răzvan Mazilu de a pune în scenă acest ambițios proiect.

Orice părinte de (pre)adolescent ar trebui să vadă spectacolul, dacă vrea să rămână conectat la lumea copiilor care ies din copilărie, în multe privințe altfel decât am făcut-o noi. Pentru că așa cum bine spunea cineva, adolescența odraslelor noastre e în primul rând despre noi, despre toate poverile emoționale pe care le punem pe umerii copiilor noștri. Uneori din ignoranță, alteori cu bună știință, de cele mai multe ori din suferință. A noastră personală, pe care, neștiind să o sublimăm, o trecem sub preș sau o dăm mai departe. Copiilor noștri, în numele și pentru binele cărora facem totul. Dar nu ceea ce au ei nevoie.

De Daniela Palade Teodorescu

Citește și:

Dincolo de oglinda: o lansare-spectacol a albumului Razvan Mazilu. Oglinzi/Mirrors

Vedetele poartă Shakespeare pentru lansarea serialului „Will” la TNT

Iliana, puştoaica cu voce senzaţională, a lansat „Closer”, cover pentru piesa celor de la The Chainsmokers

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Timp Liber