În memoria celor 64 de victime de la Colectiv

28.10.2016, 17:27 . Actualizat 24.10.2019, 09:43

Homepage / Spiritualitate

Sursa foto: Gabriel Pătruț, Vlad Chirea / Libertatea

Iată că a trecut un an de la tragicul incendiu de la Colectiv. Puteam fi şi noi acolo, puteau fi şi copiii noştri, soarta a făcut ca 64 de suflete să devină Îngeri. Sperăm să se roage de acolo de Sus pentru cei rămaşi în urma lor şi să le aline suferinţa. Sperăm să se roage pentru ţara asta unde câţiva copii au vrut doar să asculte muzică, însă…

Dorim să aducem un omagiu acelor suflete care s-au stins în crunta noapte de vineri 30 octombrie 2015, în Clubul Colectiv din Bucureşti, aflat într-o fostă hală a fabricii Pionierul.

Vezi pe Libertatea filmarile secrete de la incendiul din Colectiv!

Ei, nişte ascultători de muzică rock, fără nicio vină, veniseră la concertul gratuit al trupei Goodbye to Gravity, pentru a asculta noul album. Incendiul care a provocat tragedia a pornit din cauza unor artificii. Acestea au dus la aprinderea unui stâlp al clădirii, căptușit cu burete poliuretanic, folosit pentru antifonare. În scurt timp, flăcările s-au extins. Rezultatul? Răni pe viață şi moarte.

Nu dorim să rememorăm ce s-a întâmplat atunci, s-au spus prea multe… s-au văzut prea multe.

De fapt, cine-i mai poate aduce înapoi pe cei 64 de copii nevinovaţi? Nimeni.

Ştim, cuvintele sunt de prisos

Daniela Palade Teodorescu, redactor-şef Avantaje

„A trebuit să se împlinească un an ca să se mai audă ceva despre victimele Colectiv. Ecourile dezastrului s-au stins mult prea repede, la mai puțin de 6 luni, într-o amorțire și uitare treptată. Revolta populară ulterioară tragediei promitea schimbări mari și un val de speranță a străbătut țara – se mișca ceva, oamenii ieșeau în stradă animați de revoltă, dar și de nădejdea că groaznicul accident nu a fost în zadar și că ar putea zdruncina din temelii sistemul.

Zvonistica și-a făcut efectul și s-a vehiculat ideea că totul a fost o conspirație perfect regizată, presupunere care mi-a dat fiori pe șira spinării, mie, indirect implicată; nu știu cum a sunat acest cinism în inimile rudelor și prietenilor celor care s-au prăpădit. Câteva cluburi închise, ceva scandaluri prin sistemul de sănătate, un concert de caritate în care banii donați au dispărut, apoi vâlvătăile s-au potolit, până aproape de stingere.

Câte o scânteie mai apare la comemorare – o serie de documentare. Scenariul acesta îmi e destul de familiar, pentru că așa s-a întâmplat și la Revoluție – se vorbește de acest fenomen social, din an în an, în decembrie, și ceva mai mult la o cifră rotundă (10, 15, 20 de ani). Cu festivismul de rigoare și atât. Nici un adevăr esențial.

Pentru noi, cei din fostul grup de presă Edipresse, Colectiv a însemnat pierderea unui fost coleg, Alex Pascu, basistul și liderul formației Goodbye to Gravity, și camaraderia exemplară a unui alt fost coleg, Marian Boancă, implicat în operațiunea de salvare a prietenului său. Cum s-o fi simțind amărăciunea și dezamăgirea din sufletele părinților și celor apropiați? Greu de spus și greu de trăit. Dumnezeu să odihnească sufletele celor jertfiți!

Alex Pascu, Foto: Revista Viva

Florentina Muşat, fashion editor Avantaje

„Un an de la o tragedie pentru care nu există cuvinte și lacrimi să o poți cuprinde. Pentru 64 de familii, acest an a înseamnat o luptă crâncenă în găsirea unor resurse interioare de a merge mai departe fără cel pierdut la Colectiv.

64 de mame și 64 de tați au rămas fără un organ vital pentru supraviețuire. Le-a fost furat copilul. Mișelește. Crud. Pentru că exact asta s-a întâmplat la Colectiv: destinul a tăiat în carne vie. Haideți să facem tot ce ne stă în puteri să nu mai treacă nimeni prin asta… Niciodată.”

Mihaela Serea, redactor Avantaje

„Prima informație despre dezastrul de la Colectiv am primit-o de la mama care, în puterea nopții, m-a sunat panicată ca să mă întrebe dacă nu cumva Laura, fiica mea, a fost și ea acolo unde s-a întâmplat o tragedie. «Nu, n-a fost, e acasă, doarme», am liniștit-o eu. Abia ceva mai târziu m-am gândit: ar fi putut să fie. De multe ori a fost la astfel de concerte sau în cluburi care mai apoi s-au închis pentru că nu îndeplineau condițiile de siguranță împotriva incendiilor.

Apoi au curs veștile proaste. Speram ca fiecare nume care apărea pe lista celor morți să fie ultimul. Într-un fel sau altul, fiecare a avut contact cu tragedia. Mavi Sterian, o colegă de facultate a fiicei mele, o fată inteligentă, interesantă, studioasă a murit la câteva zile ca urmare a arsurilor grave. Cât despre noi, cei care lucrăm de ceva ani la revistele care acum sunt ale trustului Ringier – am fost colegi cu Alex Pascu, basistul și liderul trupei Goodby To Gravity.

Peste emoțiile și speranțele cu care îi urmăream evoluția, cădeau acuzațiile iresponsabile ale unora care numeau demonică sau satanistă muzica lor. Și dacă nu i-ai fi cunoscut personal, dar ai fi urmărit câteva interviuri cu băieții din trupă – cât de bucuroși erau că lansează un album și că vor avea concert! – ți-ai fi dat seama că erau, dimpotrivă, de o candoare copilărească, de o curățenie sufletească neobișnuită pentru vârsta lor.

Am așteptat ca acea campanie de revizuire a autorizațiilor ISU să continue și să fie luate în discuție și alte condiții legale de autorizare: cele sanitare, cele privind protecția muncii, cele de accesibilizare pentru persoane cu dizabilități. Încă mai aștept. Sau poate ar trebui să fac și eu ceva, mai mult decât participarea la un protest public?'

Claudia Ionescu, editor online Avantaje

„Cei care au devenit Îngeri, cu siguranţă nu erau satanişti. Un lucru ştiu sigur, oameni mai de valoare şi mai uniţi ca rockerii nu există. Ma gândesc că orice mamă s-a cutremurat când a aflat de tragedia de la Colectiv.

Eu una (şi nu sunt mamă) am fost în acel club o dată sau de două ori, şi auzind ştirile de-abia a doua zi, am fost de-a dreptul şocată. M-am gândit că şi eu aş fi putut fi acolo, pentru că şi eu ascult rock, merg la concerte, iar acela a fost un concert gratis, într-o zi de început de weekend. Dacă cei din gaşcă m-ar fi chemat, cine ştie, poate m-aş fi dus.

În acea perioadă, am urmărit cu sufletul la gură ştirile şi comentariile de pe facebook. M-am întristat şi enervat din cauza răutăţii oamenilor şi a prostiei, a fanatismului unor preoţi despre care nu credeam că pot gândi aşa ceva. Adică acei tineri erau satanişti pentru că ascultau acel gen de muzică şi cumva şi-ar fi căutat-o cu lumânarea.

Am fost apoi la locul tragediei, am stat la o coadă imensă pentru a lăsa o lumânare…

Ceea ce m-a scârbit a fost rapidul miting de la Piaţa Victoriei, un miting politizat, de parca uitaseră că acei oameni au murit arşi de vii. Parcă acele suflete au trebuit să moară pentru a se întâmpla anumite lucruri. Într-o zi, la ceva timp după tragedie, mi-a ajuns la ureche faptul că totul a fost planificat… este trist să afli că de fapt nu eşti un suflet, ci eşti un simplu pion în jocurile altora…”

Citeşte şi Supliment special VIVA! dedicat victimelor tragediei de la Colectiv

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro