Lupta de a fi cel mai bun părinte – Competiţia părinţilor

mame-cu-copii

Şi tu crezi că eşti cel mai bun părinte din lume? Ca şi cum nu ar fi suficientă lupta pentru a duce o viaţă trainică, fără neajunsuri, oamenii întâmpină tot felul de bătălii ori cu sinele ori cu lumea care îi înconjoară, în această categorie intră şi acea perioadă din viaţă când afli că vei avea un copil.

Învăţaţi încă de la grădiniţă cu sistemul de învăţământ ce pune accent pe competitivitate, părinţii care deja au experimentat naşterea primul copil încep să ducă discuţii aprinse pe seama educaţiei odraslei lor.

Cel mai bun părinte sunt doar eu

Nimeni nu se naşte învăţat, cu alte cuvinte, în situaţia de faţă, nimeni nu a învăţat la şcoală cum să devină cel mai bun părinte pentru copilul său.

Auzi adesea părinţi care spun:

  • Al meu e cel mai deştept
  • Eu sunt cel mai bun părinte
  • Copilul meu nu plânge noaptea pentru că ştiu cum să procedez ca să nu facă asta
  • Nu e bine că nu l-ai hrănit direct de la sân timp de 1 an
  • Numai dacă faci aşa sau aşa e bine
  • Biberonul se curăţa doar aşa
  • Nu are voie bebeluşul să mănânce ce îi dai tu, ci doar ce îi dau eu
  • Apa cu care îl speli pe cel mic trebuie să aibă acea temperatura pe care eu o cunosc
  • Nu e bine deloc să dormi cu el în pat
  • Nu trebuie răsfăţat atât
  • Nu trebuie certat deloc

Spre deosebire de căţei care pot fi dresaţi, copiii nu trebuie trataţi ca şi cum ar avea nevoie de dresaj. Adică ar necesita nişte setări făcute de părinţi şi doar după ele să funcţioneze toată viaţa. Nu!

Citeşte şi Nota 4 la ”Purtare” pentru părinți și educatori

Aşteptările părinţilor îi stresează maxim pe copii

  • Odată ce copilul a crescut şi se va duce la şcoală, părinţii uită că au fost şi ei copii şi încep să facă exact ce au făcut cu ei părinţii lor de parca ei ar merge la şcoală, şi nu cei mici. Incepe astfel o competiţie, de fapt cu ceilalţi părinţi de şcolari.
  • Acest sistem bazat pe tipul de educaţie competitivă dăunează pe termen lung copiilor, pentru că după acest model el se va descurca în viaţă.
  • Aşteptările părinţilor sunt foarte mari în comparaţie cu vârsta şi dorinţele copiilor. Cei mici îşi doresc să înveţe poate doar la ce le place, şi anume, doar la unele materii. Pur şi simplu, spre exemplu, ei rezonează cu literatura şi cu limbile străine, însă părinţii vor ca ei să le urmeze în carieră, adică să facă inginerie sau medicină.
  • Şi încep să-i oblige pe copii să înveţe mult mai mult la materii de care copiii nu-s interesaţi, ba chiar unii le pun şi meditaţii căci vor 10 pe linie de la copilul lor, iar dacă el a venit acasă cu un 8 sau un 9 e tragedie. Poate unii chiar îl pedepsesc şi-l privează de la joacă, de la întâlnirile cu ceilalţi copii de vârsta lui.
  • Copilului îi este teamă să le spună părinţilor şi se închide în el, devine debusolat, stresat.
  • Pentru copii învăţatul este un fel de joc însă pentru părinţi este ceva mult prea personal, deşi nu ei sunt cei care se duc atunci la şcoală în rolul de elevi.
  • Părinţii forţează de multe ori nota dorind ca odrasla lor să fie prima din clasă tot timpul, ba chiar de la o vârstă fragedă îi obligă pe copii să înveţe să scrie şi să citească deşi unii dintre ei nu au noţiuni elementare cum ar fi ţinutul unui creion, să tragi o linie dreaptă, să faci un bastonaş.

Părinţii ar trebui să îşi pregătească odraslele pentru a face faţă vieţii, a deveni Oameni, şi nu ar trebui să se concentreze musai pe şcoală. Cei şapte ani de acasă sunt esenţiali, însă educaţia unui părinte pentru copil nu trebuie să se oprească aici.

Un părinte ar fi indicat să fie un bun observator al copilului, să descopere ce talente are acesta şi să i le fructifice. Părintele trebuie să îşi înconjoare copilul cu multă dragoste, atenţie şi calm.

Citeşte şi Rugăciune pentru părinți

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie