Învătământul românesc – Elevii spun lucruri trăsnite. Sau nu?!

Elev cu multe carti

 

Elev cu multe carti

În direct de la consumatorii serviciilor de învățământ românesc – elevii. Află cum se vede școala direct de la ei!

Ce spunem noi părinții și de ce nu se apără ei, elevii? De unde tăiem putregaiul și ce sădim în loc?

De Florentina Mușat

Elevii spun că învățământul ar trebui să fie mai practic

Învățământul românesc are nevoie să fie mai practic: să te ajute să te descurci mai mult în viață. Elevii de aici ar trebui învățați cum să ia decizii, să își gestioneze emoțiile, cum să reacționeze în anumite situații, ce să facă cu acel timp liber pe care îl au după școală

Până una-alta, e o degringoladă. Un balamuc. Pentru inițiați, un vortex în care suntem atrași toți cei implicați. Faptul că școala românească nu s-a adaptat vremurilor, că a rămas prinsă în chingi după metode deja ruginite și neperformante, este o realitate cu care ne-am obișnuit atât de tare încât pare a doua noastră natură.

Copiii nu-nvață nimic la școală, profesorii sunt niște amatori lipsiți de metode pedagogice, iar noi ne inflamăm la tastatură, dar în realitate nu avem timp de toate astea…

Dacă ar fi să ne luăm după vehemența unor voci din mediul online despre situația învățământului românesc, ar trebui să dăm fuga să cumpărăm arpacaș, nuci, zahăr și stafide și să ne apucăm de făcut colivă.

Cei mai talentați sunt invitați să cânte Prohodul, pe două voci dacă se poate, pentru impresia artistică. Și-apoi sunt rugate să se apropie, mai cu curaj, doamnele bocitoare: unde-ai plecat tuuu, și cui ne laaaași??? Scoală-te să vezi cum au scris în teze că virgula e pusă ca să respire și poetul, iar cratima, să lăbărțească cuvântuuuuul….

Regula de trei simplă 

Un țăran avea un coteț plin de găinușe colorate, pestrițe și gălăgioase. Țăranul era el din fire un om gospodar, dar prin ograda lui se mai aflau și alte orătănii de care trebuia să țină seama, iar munca ogorului îl ostenea peste măsură. Așa că și-a lăsat cotețul în grija rândașului pe care-l știa om chibzuit, cu minte și cu frică de Dumnezeu.

Într-o dimineață, rândașul, cătrănit că nu se mai ajunge cu paraua primită de la țăran, s-apucă să arunce în coteț sâmburii din vișinată, și odată numai ce vede cum găinușele se opintesc buimăcite pentru ca mai apoi să cadă într-o stare de amorțeală și să uite cu totul de semințele de floarea soarelui sau de uruiala de porumb.

Și cu asta, rândașul prinde a obișnui găinușele cu gustul dulceag amărui al sâmburilor, iar ele, bietele, orbecăie ziulica întreagă într-o stare de picoteală fără să mai ia seama de culcușul din coștereață.

Niciuna nu mai face ouă, uită de clocit și nu mai scormonesc țărâna cu ciocul. Ba nu mai stau nici grămadă una-ntr-alta pe vreme rece. Și-uite așa trec zilele în ogradă, cu rândașul amârât de gologanii primiți, cu țăranul veșnic obosit de-atâta treierat și semănat și găinușele vesele și benchetuite numai bune de zaiafet.

Când țăranul prinde a întreba de ce nu mai fac găinușele lui ouă, rândașul a sărit trei stânjeni în sus, arătând bruma de parale pe care le primește pentru primenirea cotețului. ‘Păi și șmotru și dăscălie cu plată-n bășcălie?

Și-au chemat oamenii din sat să dea socotință pentru cele-ntâmplate… Între timp găinușele moțăiau nestingherite prin colțuri. Fiecare-n legea ei…

Ce are ea, școala și nu am eu, părintele?

Eu, poate nu știu cum să-l motivez, n-am pârghii să-l fac să înțeleagă, nu știu să explic pe înțelesul lui, nu mă pricep la gândirea logică. Dar ea trebuie să știe.

Eu, poate nu știu să-i cultiv plăcerea lecturii, a ambiției, a competenței. Nu știu procesul reflecției interioare și nu cunosc instrumentele care-l ajută să învețe organizat. Pentru că eu sunt MAMA, nu ȘCOALA. Nu pot fi și una și alta.

Dar am avut încredere în EA și i-am dat cea mai de preț podoabă din viața mea, să mi-o șlefuiască și s-o așeze pe făgașul care i se potrivește. Și-atunci am auzit tot mai multe voci care m-au avertizat că EA, în loc să-mi șlefuiască delicat podoaba, mai mult mi-o ciobește, iar așteptările mele vor fi crunt înșelate.

Și-atunci, am dus mâna dramatic la ochi, am scrutat zarea ca-n corul antic și-am luat la întrebări victimele nefericitului sistem.

Elevii si profesoara

Citește și Tu l-ai întrebat pe copilul tău cum vrea să fie învățătoarea lui?

Ce spun elevii despre școală?

Fii-miu, clasa a VII-a, școala nr. 174, C-tin Brâncuși, București: Sunt prea multe informații, toate claie peste grămadă, ești obligat să-ți dezvolți un sistem propriu de upload și delete: ce contează, ce e important și ce e total crap. Fiecare înmagazinează și șterge ce vrea. Doar că e musai să ai acest sistem.

Ce-ai cu profesorii? – Goana după note a elevilor

Unii știu din două fraze să ne deschidă un univers, iar alții după un întreg semestru nu reușesc să lege o frază pe care s-o reținem. Ei și materia lor sunt primii tăiați de pe listă. Dacă ne încurajează să citim? Dar nu la școală am deprins obiceiul ăsta. Tu m-ai bătut la cap.

Noi nu dezbatem tâmpenii de-astea, o faceți voi destul. Noi învățăm la ce ne place. Câteodată am impresia că profesorii care ne predau lecții inutile își dau seama de lucrul ăsta. Se simt stingheri și ușor ridicoli, iar chestiile astea noi le simțim din bănci.

Mi-e milă de ei. În pauze nimeni nu discută cine ia coroniță și câte medii de 10 are fiecare. Cred că astea sunt mai mult ambițiile părinților.

Cristina Sanda, clasa X-a Liceul Economic Costin Kirițescu, București: Dacă aș putea schimba ceva din sistemul de învățământ, aș scurta orele de studiu.

Aș scurta orele de cursuri

Sunt copleșitoare, 7-8 h/zi. Noi venim acasă terminați și culmea, trebuie s-o luăm de la capăt cu alte 4-5 ore de teme. Cred că ar trebui să se țină cont de următorul proverb: Decât mult și prost, mai bine puțin și bine.

Eu sunt la un liceu economic, dar am materii care nu au nimic în comun cu profilul școlii, ceea ce nu e ok…

Dacă e performantă școala românească?

Să vă dau un exemplu, când am intrat la acest liceu am fost foarte dezamăgită, eu doream să studiez filologia. Dar am ajuns să iubesc profilul la care sunt și mi-am dat seama că mă atrage contabilitatea, lucru pe care nu-l știam despre mine. Pe mine m-a ajutat să-mi descoper vocația. Ceea ce e o performanță.

Diana Țiplea, clasa a IX-a, Colegiul Național Dragoș Vodă, Sighetul Marmației: Aș schimba programa din învățământ pentru că este mult prea încărcată. La școală stau 6-7 ore, iar acasă mai am încă 5-6 ore de studiu. Mi se pare ca sunt prea multe materii inutile.

Nu cred că școala din România te ajută să-ți descoperi vocația.

Elevii la scoala

Cred că învătământul românesc ar trebui să fie mai variabil și mai la îndemâna elevilor. Ni se transmite o cantitate mare de informații fără să se țină cont de calitățile individuale ale fiecărui elev. Și te trezești că ceea ce înveți la școală nu corespunde cu ceea ce ai vrea să faci tu în viață.
Caterina StrăuneanuUniversitatea Al. Ioan Cuza, Iași: Eu am avut norocul să dau de niște profesoare pricepute de geografie și a început să îmi placă foarte mult să descopăr locuri, să observ oamenii din diferite culturi.

Iar apoi la facultate am întâlnit profesori implicați care, deși au călătorit peste tot și au văzut atâtea locuri și ar fi putut foarte ușor să aleagă oricare altă țară să profeseze, au rămas aici și ne ajută să vedem ce orașe frumoase avem și cat de frumos “se desfășoară” natura pe pământul nostru.

Întotdeauna școala m-a încurajat să citesc

Acest lucru s-a întâmplat tot prin modelul unor profesori pasionați. Îti plăcea atât de mult profesorul respectiv încât numai de dragul lui citeai și pe parcurs descopereai că îți mai și place ce citești.

Citește și Despre mintea copilului tău

Învățământul românesc are nevoie să fie mai practic

Acesta ar trebui să te ajute să te descurci mai mult în viață. Nu știu dacă are neaparat o relevanță atât de mare pentru țara noastră, dar, de exemplu, în Islanda, fiecare școala are o piscină, în care elevii învață să înoate, dat fiindcă Islanda e o țară insulară. Ideea e că învață ceva practic, foarte folositor în viață. Dacă ar fi să vin cu idei, cred că elevii din România sunt destul de confuzi.

M-am numarat și eu printre ei, înainte să aleg Facultatea de Geografie și Geologie, secția turism în limba franceză. Elevii de aici ar trebui învățați cum să ia decizii, să își gestioneze emoțiile, cum să reacționeze în anumite situații, ce să facă cu acel timp liber pe care îl au după școala… Practic să învețe să devină oameni buni.

Elevi in banci

Concluzia elevilor: Decât mult și prost, mai bine puțin și bine. 

Învățământul românesc are nevoie să fie mai practic: să te ajute să te descurci mai mult în viață. Elevii de aici ar trebui învățați cum să ia decizii, să își gestioneze emoțiile, cum să reacționeze în anumite situații, ce să facă cu acel timp liber pe care îl au după școală

Citește și  Dragi părinți, cum vreți să vă 'capacitați' copiii pentru examen și pentru viață? Schimbând grila de punctaj?

Sursa foto: shutterstock.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Publicitate
ziareonline.ro
Libertatea
Retete
Baby
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Huff
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Mai multe din Avantaje.ro