Este benefică credinţa în Moş Nicolae şi Moş Crăciun?

096MPO

E bine să creadă copiii în Mos Nicolae? Sarbatorile de Iarna, Mos Craciun, renii, cadourile… Ce poate fi mai frumos pentru copii? Daca este sa stam stramb si sa judecam drept (cum asa de frumos spun zicalele noastre din popor), faptul ca progeniturile noastre mai cred inca in Mos Craciun poate sa ne aduca mai mult ponoase decat foloase.

Poate copiii nostri nu or sa fie suficient de pregatiti pentru viata daca isi mai pastreaza in suflet speranta intr-o uriasa urzeala de scorneli, pusa la cale de adulti pentru a justifica prezenta unor cadouri. Poate nu o sa-si dezvolte un realist simt al banilor, al valorii sau al meritului, daca in toata istoria asta complicata nu li se transmite ca “sponsorii” sunt totusi parintii si efortul este al lor de a aduce un cadou in casa.

Atentie, istoria devine intr-adevar din ce in ce mai complicata, mai ales pentru ca americanii produc pe banda rulanta filme din ce in ce mai fistichii despre Craciunite sau despre armate de functionari craciunesti. Sunt multe propozitii cu “poate” care pot fi aduse la interval. Noi insine, ca adulti, avem indoielile noastre despre “cum este mai bine”.

Exista o mica stanjeneala, pentru ca suntem constienti ca, in fond si la urma urmei, ne mintim copiii (si nu e frumos sa minti, nu?). Dar parca avem o scuza, parca este de ajuns faptul ca ei se bucura si ochii le lucesc atunci cand Mosul intra pe usa (vecinul de la doi, de fapt, sau vreun student pe care l-am inchiriat cu ora de la vreo agentie).

Daca ii spui ca Mosul nu exista, ii vei impune copilului pragmatismul…

Citeşte şi Tradiții și obiceiuri de Sfântul Nicolae

Magia celor doi moşi: Moş Nicolae şi Mos Craciun

Cateva motive sa nu-i spulberi visul

  • Avem nevoie de istorioare, de mistere, de intrigi, de telenovele. Si pana si noi, adultii, suntem prinsi in aceasta dulce capcana. Povestea lui Mos Craciun este una care aduce un soi de ritm si sens existentei. Stim ca la sfarsitul anului este vremea unui bilant simbolic, stim ca an dupa an are rost sa fim cuminti si ascultatori (copii si adulti, de-a valma), pentru ca exista ceva (sau cineva) care va avea grija de noi si ne va recompensa pentru faptele noastre bune. Nu conteaza daca la un moment dat noi suntem cei care ii imprumutam acelui cineva banii nostri pentru cadouri (si nu avem senzatia ca ne furam caciula). Important este ca perpetuam o poveste.
  • Magia bate realitatea. Daca te duci la un spectacol de magie, veti putea observa ca unii dintre noi dezvolta o atitudine dubla. Pe de o parte, vom incerca sa urmarim toate smecheriile magicianului, poate, poate il vom prinde. Pe de alta parte, vom fi strabatuti de un fior al supranaturalului, ne vom surprinde ca vrem sa credem ca micile trucuri nu sunt simple gaselnite inselatoare, ci reprezinta lucruri inexplicabile, aproape mistice.

Acest “vrem sa credem” functioneaza pentru toti, iar pentru copiii nostri disponibilitatea de a crede este uriasa. Exact ca in cazul nostru, copiii nostri prefera sa mizeze pe grauntele de magie (care genereaza mult mai multe emotii) decat pe muntele de realitate (care este uneori plictisitor si previzibil).

Speranta isi are locul ei in aceasta lume, nu doar realismul conteaza…

Moş Nicolae şi Moş Crăciun

Copiii il asteapta pe Mos, desi stiu ca darul e de la voi! Asa cum toti avem nevoie de povesti si de mituri, copiii nostri au nevoie de un personaj ca Mos Craciun. Chiar daca unii se mai indoiesc ca exista….

Din nou, daca stam stramb si judecam drept, pare ca intreaga mascarada nu are nici un sens. Oricum, este asa de usor de demascat de intrebarile dezarmante ale copiilor! Ajunge ca un pusti de sase-sapte ani sa atace logica lui Mos Craciun, despre care se afirma ca este numai unul, dar pe care el il vede multiplicat in mii si mii, pe strazi, in preajma sarbatorilor de iarna.

Ajunge ca o pustoaica de cinci ani sa fi fost putin mai perspicace si sa descopere cadourile aranjate in camara, cu doua – trei zile inainte de venirea Mosului.

Si cu toate acestea, copiii se incapataneaza parca sa creada. Sau, mai precis, sa fie dispusi sa creada in Mos Craciun, in Mos Nicolae si in Iepuras. De parca odoarele noastre ar fi niste detectivi pe invers, care dintr-un noian de dovezi contra se centreaza numai pe firava si neconvingatoarea proba pro, pe care o vor crede si o vor sustine pana in panzele albe.

Din acest punct de vedere, copiii nostri stiu (de cele mai multe ori) ca noi le cumparam cadourile. Ei stiu ca pantofiorii, betisoarele, ciorapeii sau Craciuneii care intra pe usa sunt mai degraba pretexte, ca nimic nu este intr-adevar magic.

Ei stiu ca sunt deja copii care nu mai cred in Mos Craciun, pentru ca au avut discutii cu frati mai mari, care le-au daramat, fara menajamente, mitul. Cu toate acestea, acea mica licarire magica a serii, bucuria usor stanjenita a adultilor atunci cand unchiul apare cu o caraghioasa barba alba (din vata) si cu o gluga rosie in cap, sunt de ajuns pentru a darama toate certitudinile reale si a-l catapulta pe copil intr-o lume in care totul pare posibil, in care el se simte partas la un mare mister.

De ce avem nevoie, insa, sa credem in Mos? Care este utilitatea acestei urzeli a mintii, de ce continuam sa o perpetuam de generatii (chiar daca au existat mici variatiuni de-a lungul epocilor)? Sau poate, intr-adevar, Mosul exista, poate intr-adevar nu s-au facut destule cercetari la nivelul calotei glaciare nordice, iar grotele inghetate si renii si armata aceea caraghioasa chiar isi face veacul sub gheturi?

Eu, personal, nu cred ca avem nevoie de Mos pentru a oferi un prilej mai organizat copiilor nostri (si copiilor din noi) de a primi cadouri. Cred ca specia noastra s-a obisnuit sa traiasca conform unor ritualuri. Conform unor actiuni repetitive care marcheaza trecerea anilor, a anotimpurilor, a etapelor de viata. Cred ca fara aceste pasaje, viata noastra ar parea o lunga si plictisitoare curgere de zile si saptamani identice, asezonate doar de anotimpurile care s-ar succede rapid peste noi.

Din acest punct de vedere, Craciunul este un bun prilej de bilant, de a aprecia care sunt lucrurile bune sau mai putin bune pe care le-am efectuat. Cred ca aceste ritualuri ne ofera o minunata ocazie de a fi mai buni.

Parerea psihologului Mugur Ciumageanu: Copiii au nevoie de un simbol, Mos Craciun nu are inlocuitor

Vreti sa luati o hotarare pragmatica: sa convocati un consiliu de familie si sa-i informati pe juniori, cu o voce grava si fara tagada, ca Mosul nu exista. Foarte bine, ati optat pentru una dintre variantele posibile. Vi se pare ca obiectiv, stiintific si exact, Mosul nu-si gaseste locul pe aceasta lume. Exista insa o problema – cu ce/cine il veti inlocui pe Mos? Credeti ca il puteti concura?

Credeti ca puteti oferi copiilor un simbol la fel de pregnant care sa marcheze sarbatorile? Si cine va intruchipa acel simbol? Un politician, un fotbalist sau un star TV? Ideea realismului este buna, numai ca mintea noastra se hraneste si cu altceva decat fapte si statistici. Mintea noastra de multe ori are nevoie de simboluri, de ritualuri si de povesti… Si de Mos Craciun.

Citeşte şi Despre Sfantul Andrei si Mos Nicolae – Inceputurile iernii

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie