De ti-ar spune floarea mea…

Se dedica tuturor celor care se sacrifica la fiecare 1 si 8 martie si renunta la ravnitul trenulet electric, de care vor avea parte, eventual, numai cand vor fi tati.

Hotarat lucru, pluteste ceva in aer. Incepe sezonul astenic si caldut, in care directorul descopera cu uimire ca lentilele de contact ale asistentei sale au, brusc, un colorit minunat. Toate reprezentantele sexului frumos purced la primenire, incepand cu podoaba capilara. M-am intalnit recent cu un hair-stylist de la un salon cu staif.
Era noua dimineata si avusese deja doua cliente, iar altele tineau mortis sa se programeze in toiul noptii, ba chiar si la patru dimineata! Ce-i drept, un breton asimetric si cu volum merita sacrificiile.Apoi, garderoba! Hainele se dau la curatat, se intorc pe toate partile, se stramteaza, se scurteaza, dupa care, fireste, se arunca la loc in sifonier si se da fuga prin magazine.

Apar tinutele noi cu frenezia cu care se dezvelesc statuile in jurul sarbatorii nationale. Iar vanzarile de dresuri ajung la cotele similare din perioadele de reduceri. Si pentru ca ele fac atat de multe eforturi, n-ar fi dragut din partea noastra sa le rasplatim? Cu o atentie, cu o floare si, fie, cu o vorba buna?
Ba da, desigur. De aceea au fost inventate zilele de 1 si 8 martie! Cu exceptia ocaziilor in care aceste date pica in week-end, determinan-du-i pe cei mai putin culanti dintre noi sa rasufle usurati, an de an, zilele cu pricina ne provoaca frisoane.
Prima tentatie e sa apelam la planul A: ghiocei si toporasi, deopotriva ieftini si cu valoare de simbol. Sunt clasici si defileaza toata luna martie. Incanta, iau ochii, cu ei ne achitam cel mai rezonabil de dulcea povara a acestei primavaratice obligatii.

„De cand lucrez intr-un mediu feminin, am invatat ca se vede imediat daca florile sunt oferite din suflet sau din obligatie.”

Lucrurile se complica daca tii cu tot dinadinsul sa fii original. De obicei, barbatii nu prea se dau in vant dupa asa ceva. Li se pare ca merg la sigur cu trandafirii, acele plante superbe care, din motive greu de deslusit, ii inteapa numai pe barbati, nu si pe destinatare.
Cer un buchet cat mai mare, crezand ca asa vor produce impresie. Si nu uita sa adauge: „Dati-mi ceva asortat, asaaa, sa fie cat mai frumos… Si nu faceti economie de celofan, da?”. Dar sa fii inspirat, sa incerci sa ii si transmiti ceva semenului tau de sex feminin cu ajutorul florilor, e ceva mai complicat. Sincer, ce-i pot spune unei femei trei fire rebegite intr-o vaza?! Cumva: „Suntem ultimele exponate luate de la gura metroului, pentru ca iubitul tau nu s-a obosit sa observe cate florarii elegante s-au deschis in cartier?”.

De cand lucrez intr-un mediu feminin, am invatat, printre altele, ca se vede imediat daca florile sunt cumparate din suflet sau din obligatie. Exact de asta ma tem si eu: flori care sa le spuna destinatarelor mai mult decat am vrea noi! Sa nu se inteleaga gresit. N-am nimic impotriva florilor. Doar ca, uneori, cu precadere in luna martie, ma napadesc tot soiul de intrebari legate de aceste delicate si efemere plante.

O data, ca se vestejesc prea repede: la ce buna atata alergatura, pentru ceva care tine atat de putin? Apoi, in anumite medii feminine (nu in toate, desigur), 1 si 8 martie sunt tot atatea prilejuri de zazanie, pizma, priviri piezise: „Decat sa-i faca gradina botanica la usa, mai bine ii lua un pardesiu, pentru ca astea pana-n pamant nu se mai poarta de trei sezoane!”.

Bref, prea multe dileme! Nestiind cum sa ies din ele, am frunzarit pagini intregi de literatura feminina, capitolul „limbajul florilor”. Am aflat, astfel, ca azaleele spun: „Ai grija de tine, eu tin la tine”; crinii albi soptesc: „E o binecuvantare sa fiu cu tine”; garoafele roz promit: „Nu te voi uita niciodat”; iasomia preamareste eleganta; ienuparul (!) garanteaza protectia; garoafa patata trambiteaza: „Imi pare rau ca nu pot fi cu tine”; crizantema galbena sporovaieste despre o „dragoste marunta”; bujorul dezvaluie timiditatea, sfiala; gura-leului e destinata „unei doamne gratioase”; ambrozia promite „intoarcerea iubirii pierdute”.
Am stat o dupa-amiaza intreaga sa cercetez limbajul florilor. Din nefericire, nu am gasit nici una care sa fie in stare sa le vorbeasca nenumaratelor mele colege! Cat despre sefe, chiar ca nu se potrivea nici una (mesajul ciclamei – ce floare o mai fi si asta? – este „demisie”; nu e cazul!). Pana la urma, tot ghiocelul e floarea cu care se face primavara. Singura problema e ca trebuie sa caut un „en gros” de profil.

Text – Horia Ghibutiu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Publicitate
Libertatea
VIVA!
Unica.ro
Retete
Baby
ELLE
CSID
Ego.ro
Descopera.ro
Diva Hair
TV Mania
Trending news
Mai multe din Psihologie