Copii si bunici – o relatie de poveste sau de cosmar?

Copii si bunici – o relatie de poveste sau de cosmar?

Grija fata de puiul lor drag se transforma in alintul permanent al noului membru al familiei, iar criticarea modului in care va ri­si­piti banii pe haine si restaurante sau a ne­sa­buintei cu care ati aruncat televizorul stricat, care mai putea fi reparat, este inlocuita cu povesti interminabile despre vasta lor experienta in cresterea copiilor. Experienta care, evident, tie iti lipseste cu desavarsire.

Lucrurile se complica si mai mult cand e vorba de socri. Ai tai sunt mai buni decat ai lui? Sau ai lui te inteleg mai bine decat ai tai? Nu are nici o importanta de partea cui e dreptatea; problema competitiei este cea care intuneca mintile tuturor. In hatisul noutatilor, grijilor si schimbarilor pe care le aduce nasterea copilului, spaima ca va trebui sa fim si „managerii relatiilor cu bunicii, in loc sa fim in continuare protejatii lor, este fix ceea ce ne lipsea.

Rezolvarea problemei vine insa exact de la cel care a generat-o: copilul. Bunicii ofera, din plin, copiilor tot ceea ce au nevoie: dragoste, rabdare, umor, invataminte si, mai presus de toate, prajituri. Bunicii rareori ii spala pe maini asa temeinic ca noi, uita mereu ca trebuie sa ii spele pe dinti cu pasta fara fluor, le dau sa manance parizer si salam de porc si ii lasa prea mult la televizor. Dar copiii infloresc alaturi de bunicii lor. Invata mai usor poezioarele si ni se lauda cu tot felul de peripetii de la locul de joaca pe care, desi ne umplu inima de mandrie, noi nu i-am fi lasat sa le faca.

Fara doar si poate, bunicii inteleg foarte bine importanta alimentatiei sa­­natoase, a unui organism calit si a unei educatii riguroase. Si ei, si noi stim insa ca noi, mamele si tatii de acum, am crescut bine, chiar daca am exagerat uneori cu bomboanele, am iesit cu parul ud la joaca sau i-am ras­puns urat unei vecine antipatice. Mediul familial imperfect, dar echilibrat si natural, ajuta copiii sa creasca puternici, increzatori in ei, capabili sa discearna intre bine si rau.

Ca sa devii OM, trebuie sa ai bunici si nepoti. Dincolo de orice fel de divergente cu bunicii, legate de hrana, si­­guranta sau chiar educatia micutului, mama trebuie sa puna mai presus sufletul copilului ei. Pen­­tru el, e important sa stie ca este iubit, ocrotit, dorit, chiar daca acest lucru l-ar costa o raceala (de la prea putine caciuli purtate dupa baie) sau o carie (de la prea multe prajituri). Se pare ca, in unele
tari, dorinta parintilor de a scapa de cicaleala bunicilor a dat roade si bunicii nu prea mai stau cu nepotii. In contrapartida, SUA dezvolta campanii intregi, adresate atat parintilor, cat si bunicilor, despre rolul bunicilor `n viata nepotilor, de ce este bine ca ei sa petreaca mai mult timp cu cei mici, sa se implice in formarea lor. Pentru ei, a devenit evident faptul ca experienta de viata, valorile morale si istoria familiala pe care le poarta cu ei bunicii sunt mult mai greu de suplinit decat lipsa de calciu.

Motivul pentru care nepotii si bunicii se inteleg atat de bine este ca au un inamic comun. Disponibilitatea de joaca si maimutareala, jocurile si poeziile pe care le stiu, relaxarea cu care abordeaza dezordinea, sca­lam­baielile si pretentiile nepotilor si, mai presus de toate, TIMPUL pe care il au la dispozitie ii recomanda pe bunici ca fiind primii si cei mai buni camarazi ai copilului.

Descarcati de uriasa grija a cresterii si educarii ca la carte a copiilor, bunicii contribuie la formarea personalitatii micutilor prin joc, disimulare, umor, respectandu-le mai mult decat parintii ritmul de dezvoltare, parerile. Multe dintre divergentele dintre bunici si parinti de aici apar. Bunicii „le dau nas, „le cauta in coarne, strica regulile impuse cu greutate de catre parinti.

De aceea, reactia parintilor e adesea radicala: „Mai bine o bona!, „De azi incolo ne limitam la vizitele de duminica!, „Eu sunt mama, eu stiu ce e mai bine pentru copilul meu!. Si cate si mai cate. E greu de spus cine are dreptate. Dar un lucru e sigur: cand luam o decizie, e bine sa scoatem orgoliul din ecuatie si sa ne asiguram ca nu actionam doar ca sa dovedim cine are puterea. Pentru ca da, maternitatea aduce cu sine si sentimentul puterii. Dorinta mamei de a iesi invingatoare din toate luptele pe care le presupune cresterea copilului este una dintre sursele de conflict. Nu doar cu bunicii, ci si cu sotul sau cu copilul.

Bunica este o bona care se uita la copil in loc sa se uite la televizor. Unul dintre marii dusmani ai parintilor e TIMPUL. Copilul este un al doilea job, tot full-time, tot plin de responsabilitati. Ajutorul bunicilor este, din acest punct de vedere, nepretuit. Fara doar si poate, exista bone cu experienta, dedicate, de incredere si la un pret acceptabil. La fel de bine exista si bunici care nu stiu, nu pot sau nu sunt dispusi sa aiba grija de nepoti. Intre aceste extreme, insa, se afla oamenii obisnuiti.

Bunicii obisnuiti nu ne spun niciodata cum apar vanataile copiilor si intotdeauna le dau grepfrutul ori ceaiul cu zahar si nu simplu, asa cum ne-a recomandat pediatrul. In schimb, bona ne suna imediat ce bebe a facut caca moale de doua ori consecutiv si ii da numai mancare pre­ga­tita de mama cu o seara inainte. Pe cine alegem? Este simplu: pe amandoi. Copilul are suficienta energie si pretentii pentru toata lumea!

Cel mai bun loc pentru plans este in brate la bunicul. Mai putin experimentat in medicina sau gastronomie pentru bebelusi, bunicul are mai putine pareri, asa ca plimba copilul de colo-colo, il invata fotbal, box, karate, rebus, sah, ii arata cum sa scuipe, cum sa isi faca prastie si cum sa dea cu pietre dupa pisici. El este camaradul de arme al copilului (fie el baietel sau fetita) si marele dusman al educatiei traditionale.

Colac peste pupaza, bunicul fumeaza, scapa cate o in­­ju­ra­­tura si mai si bea cate un paharel, ceea ce o innebuneste efectiv pe mamica. Copiii insa sunt atrasi de el, la fel ca de Mos Craciun. In lumea de astazi, in care tatii isi vad copiii numai sambata si duminica, iar cei mici sunt crescuti numai de educatoare, invatatoare si antrenoare, serviti de vanzatoare, tunsi de frizerite, asistati de doctorite si plimbati de mame sau de prietenele acestora, bunicul poate deveni prezenta masculina cea mai importanta din viata lor.

Relatia parinti – bunici, o afacere profitabila. Scandalurile, contrazicerile, nervii, discutiile interminabile, ci­­ca­leala bunicilor, toate fac parte din fisa de post a oricarui parinte. Un bun manager gaseste energie si tehnici sa le faca fata, pentru a-si indeplini cu brio sarcina principala, adica binele copilului. Nu uita insa: daca „puiul tau nu plange niciodata, daca face tot ce i se spune, doarme la comanda si mananca mereu tot din farfurie, probabil ca tu esti bunica!

Traim in tari diferite
„Noi si bunicii nu locuim in aceeasi tara. Timpul impreuna ni-l petrecem pe Net, dar ei sunt fericiti sa-si vada nepotul si sa ii auda vocea. Ziua lui Cristian o serbam si in fata calculatorului, cu tort, pahare pline, lumanari… Pentru bunici e greu ca nu au nepotul alaturi, sa-l plimbe si sa-i faca prajituri, dar au compensat aceste lucruri invatand sa foloseasca chat-ul, webcam-ul. Un semn de intrebare pentru cand vom reveni in tara e cum se vor intelege. Cristian vorbeste 99% engleza, iar bunicii 99% romana. (Madalina, 33)

Un prim model in viata
„Cand l-am lasat prima oara cu bunicii la tara, lui Victor i se servea cina in portbagajul masinii, pentru ca asa voia el. Cand i-am vizitat, el tocmai manca zmeura direct din tufa, cu mainile pline de pa­mant, iar o furnica tocmai ii intrase in gura. Era rumen, vesel si ples­nea de sanatate. Bunicii l-au invatat pri­mele poezii, alfabetul, sa numere in engleza si sa faca la olita… (Ioana, 34)

Bunici de vacanta
„Noi stam in SUA si copiii s-au nascut aici. Bunicii lor vin la noi pen­tru pe­­­­rioade scurte de timp, iar noi mergem la ei anual, o luna-doua. In general trebuie sa muncesc alte doua luni dupa revedere, ca sa ii am din nou sub control pe cei mici, dar sunt fericita ca nepotii se aco­mo­­deaza cu bunicii din prima zi de revedere. Cand nu sun­­tem impreuna, incerc sa le pastrez vie amin­­tirea bunicilor, rasfoind albume cu fotografii de familie, iar ei adora acest lucru. (Aniela, 32)

Reguli de aur in relatia cu bunicii

  •  Fa din casa bunicilor un loc sigur pentru copil, cum e si casa ta.
  •  Spune-le bunicilor regulile tale, dar nu face caz daca incalca una.
  •  Stabileste un program clar (pe zile si pe ore).
  •  Fa-le poze impreuna.
  •  Nu le interzice bunicilor sa vada copilul sau copilului sa-si vada bunicii daca TU ai o problema cu ei.
  •  Nu folosi copilul ca moneda de schimb.
  •  Recunoaste deschis cand bunicii iti dau un sfat bun.
  •  Cere-le parerea.
  •  Spune-le cand ai nevoie de ei.
  •  Lasa-i sa gateasca bunatati pentru copil.

Ioana Olteanu; foto: arhivele personale

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii in familie