Casatoria – garantia fericirii in cuplu?

Se spune ca mariajul nu mai e la moda. Oare cuplurile care traiesc impreuna fara un certificat de casatorie fac o alegere mai buna?

Pe vremea bunicii si chiar a mamei, casatoria era singura varianta acceptabila pentru viata in doi si formarea unei familii. Insa generatiile tinere ignora adesea semnificatia certificatului de casatorie, considerandu-l o simpla hartie fara importanta. Este adevarat ca actul, singur, este departe de a garanta viata in cuplu pana la adanci batraneti.

Si pentru ca nu exista retete universale si adevaruri absolute, am incercat sa aflam care au fost motivatiile a trei cupluri care au ales fie sa se casatoreasca, fie, pur si simplu, sa traiasca impreuna.

• Elena (22 de ani) si Marian (26 de ani) au fost prieteni aproape un an inainte de a se casatori.

„Eram colegi de serviciu – povesteste Elena – si aveam impresia ca ne cunoastem de o viata. Parca am alunecat unul catre celalalt, nu neaparat intr-o strafulgerare de dragoste la prima vedere, ci asa, intr-o senzatie dulce si reconfortanta. Si eu si el am fost siguri de la inceput ca ne-am gasit jumatatea.

Este firesc ca acum sa fim casatoriti – este ceea ce ne-am dorit si ne implineste dragostea. Nici nu a fost nevoie ca el sa ma ceara in casatorie. Stiam ca o sa fiu sotia lui. Nu, nu cred ca ne-am grabit cu casatoria. Poti sa cunosti un om si dintr-o singura privire. Il cunosc bine pe Marian, sunt convinsa ca vom fi fericiti si de-acum inainte.

Inainte de a ne casatori am locuit o vreme impreuna – nu neaparat ca sa ne acomodam, ca un fel de proba, ci pentru ca asa am simtit. Nu mai voiam sa stam separati. Oricum, acele doua luni au fost o perioada de provizorat; abia acum, cand suntem casatoriti, ne simtim un cuplu adevarat, o familie. Pentru noi, casatoria este un legamant, reprezinta asumarea unor responsabilitati pe care ni le-am luat unul fata de celalalt. Iar certificatul consfinteste aceste responsabilitati pentru noi si pentru restul lumii.

Vom putea construi impreuna viata pe care ne-o dorim pentru noi si pentru copiii nostri. De altfel, un copil are nevoie de amandoi parintii, ei reprezinta pentru el siguranta, protectie, afectiune, iar toate acestea nu se pot intampla decat intr-o casatorie. Altfel, ce ar mai fi familia? Cum ar creste un copil stiind ca pe mama lui o cheama altfel? Ce intrebari ii va pune si cum i se poate raspunde? Nici nu-mi pot imagina o asemenea situatie!”

• Ioana (38 de ani) si Mihai (43 de ani) au un fiu de zece ani si au fost casatoriti timp de 12 ani.

Acum sunt divortati, dar continua sa fie o familie – s-ar parea chiar o familie mai fericita decat inaintea pronuntarii divortului, dupa cum apreciaza Ioana. „Ne-am casatorit dupa numai doua luni de prietenie. De fapt, a fost o ambitie prosteasca din partea mea. Ma certasem cu primul meu prieten, cand Mihai m-a cerut in casatorie. Am acceptat imediat. Cand mi-am dat seama ce fac, era deja prea tarziu. Am invatat sa-l iubesc pe Mihai si primii nostri ani au fost chiar buni.

Abia mai tarziu au inceput problemele. El era mai tot timpul la o bere cu amicii si «o bere» s-a transformat curand in «mai multe». Era mai tot timpul absent. Apoi am inceput sa avem probleme din cauza serviciului – lucram in acelasi loc. Sefii m-au apreciat pe mine mai mult, iar el s-a simtit profund jignit. Ne certam zilnic, iar cand a ridicat mana asupra mea, mi-am zis: «Pana aici. Eu nu sunt sclava nimanui». Si am inaintat divort – tot din ambitie am facut-o, ca sa-mi demonstrez ca pot sa ma descurc singura.
N-am cerut sfaturi, n-am cerut parerea nimanui. In doua zile m-am hotarat si am facut demersurile. Lui Mihai nu i-a venit sa creada pana la ultima infatisare – era sigur ca o sa renunt, iar asta ma inversuna si mai tare.

Cum am ramas o familie si dupa divort? A fost ceva tacit. Eu nu m-am gandit niciodata ca ar pleca de tot. El a inteles, nu mi-a reprosat nimic, a facut in asa fel incat sa nu-l dau afara. Si a ramas. Acum lucrurile merg mult mai bine intre noi. Este mai atent, nu ma mai bate la cap, nu ne mai certam. Si din punct de vedere sexual e mai bine ca inainte. De ce? Nu stiu, nu reusesc sa gasesc un raspuns, dar sunt multumita de consecinte. Poate ca se simte mai liber…

Cu baiatul a fost mai greu. Mi-a fost teama, m-am invinuit ca-l fac sa sufere. Dar la ce bun sa creasca asistand la certuri? Nu ar fi fost bine nici pentru el. M-a inteles pana la urma, e un copil bun, matur pentru la varsta lui. Dupa divort, mi-am pastrat numele de casatorie. Am vrut sa ma feresc de barfe, de statutul acela nesuferit de ‘divortata’. Si am reusit. Putini stiu ca noi suntem, de fapt, divortati. Stii, hartia este nula din punctul meu de vedere – si cea de la casatorie, si cea de la divort.

Acum ne este foarte bine impreuna. Il respect in continuare pe Mihai, tin la el, dar nu vreau sa ne recasatorim. Pentru ca abia acum ma simt bine, ma simt eu. Dupa divort am invatat ca pot sa am si eu pretentii de la el, am inceput sa ma gandesc si la mine, nu numai la el si la copil. Oricum, in fata lui Dumnezeu si a lumii, eu sunt femeia lui. Dar am voie sa fiu independenta, sa cer mai mult de la viata…”

• Daniela (29 de ani) si Radu (36 de ani) sunt impreuna de sapte ani. Nu sunt casatoriti si nici nu intentioneaza sa faca acest pas.

„Locuim impreuna de cinci ani. Nu e casa lui, nu e casa mea – este casa noastra! Suntem un cuplu real, cu responsabilitati, cu griji, cu bucurii comune. Doar ca nu avem acelasi nume si nici certificat de casatorie. Poate la inceputul relatiei am cochetat cu ideea de a ne casatori. Dar ne-a fost teama. Nu de responsabilitati sau de o ingradire a libertatii, ci de posibilitatea ca acea hartie sa schimbe ceva intre noi. Sa ne invite la rutina, la plictiseala, ca si cum celalalt ar fi un bun deja castigat si care ni se cuvine. Asa ca ne-am spus: ne este bine asa, suntem o familie, apartinem unul celuilalt atat cat va fi sa fie.

Parintii nu sunt prea incantati de aceasta situatie. Mamele – a lui si a mea – sunt chiar indignate. Nu pot sa inteleaga cum de nu ne casatorim, daca totul e in regula intre noi. Ele asteapta nepoti – si cum sa aiba nepoti daca noi, dupa atatia ani impreuna, tot necasatoriti suntem? Ei bine, vor avea si nepoti.

Nu vad de ce lipsa unui certificat de casatorie ne-ar impiedica sa fim parinti. Desigur, oamenii au tot felul de prejudecati, se vor uita stramb la un copil ai carui parinti nu sunt casatoriti. Dar copiii nostri vor fi crescuti in asa fel incat sa inteleaga ca propria optiune este cea mai importanta. Vor creste intr-o familie adevarata, fara lipsuri.

” Care este statutul nostru in fata celorlalti? E chiar nostim daca le analizezi reactia. Unii sunt convinsi ca ceva nu e in regula, macar cu unul dintre noi, ceva la modul ‘e clar ca nu vrea sa-l ia (sau s-o ia), are motivele lui (ei)’. Altii cred ca ne vom casatori curand si ne tot intreaba pe cand nunta…

„Imi place sa cred ca lumea ne vede ca pe un cuplu vesnic indragostit. Dincolo de ce spune lumea, chiar asa si suntem. De ce sa stricam o relatie frumoasa, stabila si solida pentru o stampila oficiala!?”

Cuplurile prefera casatoria pentru ca:

• Poate fi o garantie pentru stabilitatea cuplului.
• Bugetul comun poate fi un avantaj.
• Asumarea responsabilitatilor este oficializata.
• Oficializarea relatiei ii scuteste pe parteneri de reprosurile si prejudecatile celor care nu sunt de acord cu ceea ce ei numesc, dispretuitor, „concubinaj”.
• In perceptia celorlalti, casatoria ofera femeii un statut superior, iar copiilor, siguranta.

Cuplurile prefera traiul in comun pentru ca:

• O relatie liber consimtita este mai putin expusa rutinei si plictiselii care deseori intervin in cuplurile casatorite.
• Permite partenerilor sa-si pastreze, cel putin partial, libertatea.
• Asumarea responsabilitatilor este consimtita, nu este impusa.
• Asigura independenta financiara a partenerilor, daca acestia si-o doresc.
• Exclude trauma divortului, in caz de despartire.

de Psiholog Ioana Gavrilescu

Cu cine a fost fotografiat Mario Fresh în Dubai, după despărțirea de Alexia Eram. A încheiat relația cu fiica Andreei Esca

Citește și următorul articol:

Cand magnetismul dispare…