Cand copilul intervine intre voi
Vine o zi cand dorinta de a avea copii este mai importanta decat orice. Atunci cand apare bebelusul, ar trebui sa fii in al noualea cer. Dar nu se intampla intotdeauna asa.
Cand ne-am casatorit, nici unul dintre noi nu se gandea sa avem copii. El oricum avea unul dintr-o casnicie anterioara, iar eu, la 23 de ani, aveam cu totul alte prioritati. Voiam sa-mi dau masteratul, eventual doctoratul, sa-mi gasesc un loc de munca pe masura. Dar, dupa ce mi-am dat masteratul si m-am inscris la doctorat, studiul nu m-a mai interesat atat de mult si am amanat prezentarea tezei. Dupa ce am implinit 30 de ani, am inceput sa vreau un copil. M-am surprins devorand articole despre scaderea fertilitatii, din cauza varstei, si mi-am dat seama ca dorinta de a avea un copil ajunsese coplesitoare. Ma uitam la femeile insarcinate sau care-si plimbau copiii in carucior, iar cand intram in magazine, ma pomeneam in departamentele cu articole pentru nou-nascuti…
I-am spus sotului meu ca as vrea sa avem un copil, dar el nu a parut prea incantat de idee. Din fericire, nici nu s-a opus, astfel incat acum avem doi copii. Acum rade cand isi aduce aminte de acea perioada si spune ca eram ingrozitoare, obsedata de-a dreptul. El spune ca nu mai putea aborda nici un alt subiect cu mine, fiindca orice am fi discutat, eu ajungeam invariabil la tema copilului sau a copiilor. Mi-a spus ca nu-si inchipuise niciodata ca dorința unei femei de a avea copii poate fi atat de puternica.
„De aceea, de multe ori, prima sarcina (despre care ni s-a spus ca e bine sa fie pastrata) este eliminata cu motive de genul „e prea devreme”, „sa termin licenta”.
Problema este ca, dupa 30-35 de ani, apare infertilitatea. Cuplul infertil care se prezinta la medic are varsta medie de 32 ani (ea) si 38 ani (el). Asadar, atunci cand isi fac aparitia, bebelusii de astazi reprezinta mult mai mult pentru parinti decat copiii din generatiile precedente.
„Copiii pot avea un impact enorm asupra unui cuplu inca inainte de a-si face aparitia”, spune psihologul Carmen Demi. „Esential e ca decizia de a avea un copil sa fie luata de ambii parteneri, cum la fel de important este ca fiecare dintre ei sa se implice (nu doar mama) in pregatirea nasterii si apoi in ingrijirea constanta a noului membru ale familiei.”
Acest numar nu creste in timpul vietii, astfel ca dupa 35 de ani apar ciclurile anovulatorii (menstruatia neprecedata de ovulatie). De asemenea, actiunea factorilor mutageni (radiatii, medicamente pentru afectiuni cronice) se aduna in timp, alterand integritatea ovocitelor si fecundabilitatea lor. La aceeasi varsta, creste incidenta fibromului uterin si a endometriozei, care ingreuneaza procesul de nidare a embrionului. La fel, inflamatiile genitale din trecut pot duce la obstructia cailor uterine, impiedicand fecundarea si migrarea ovulului, iar infectiile cu germeni abortogeni sunt si ele mai frecvente, din cauza partenerilor multipli. In plus, statutul hormonal se modifica, ducand la un posibil avort spontan.
Partenerul unei femei de peste 30 de ani are, probabil, peste 36-38 de ani si poate prezenta modificari patologice ale spermogramei, deci scaderea fecundabilitatii. Statisticile arata ca una din sapte femei nu reuseste sa ramana insarcinata in timp de un an; dar statisticile nu dezvaluie prin ce stari sufletesti trec aceste femei. Iar atunci cand fertilizarea in vitro ramane singura solutie, lucrurile se complica si mai mult…
„Aparitia bebelusului rastoarna obisnuintele si reperele vietii in doi pentru parteneri; de aceea, este important ca fiecare sa-si asume in mod constient consecintele deciziei de a avea un copil sau mai multi. Trebuie ca ambii sa-si modifice programul, dar fara sentimentul de corvoada, ci cu bucuria de a participa la munca minunata (si dificila deopotriva) de a creste si educa un copil”, spune Carmen Demi. Femeia care a trecut prin spaimele sterilitatii pluteste de fericire dupa ce afla ca e insarcinata. Dupa nastere insa, intre voi doi lucrurile incep sa se schimbe. Evident, nici vorba sa mai iesiti serile, sa plecati in week-end sau concediu, fiindca ti-ar trebui o dubita ca sa transporti totul.
In plus, te temi ca bebelusul sa nu se imbolnaveasca, asa ca nu te incumeti sa parasesti orasul in care se afla doctorita celui mic. Chiar daca nu esti exagerata, te straduiesti sa fii o mama exemplara. Iar mama exemplara in buna traditie a poporului roman inseamna una care se sacrifica pentru copil, chiar daca nu e cazul.
De aceea, cele mai multe dintre noi vor considera ca e de datoria lor sa doarma in pat cu copilul, nu cu tatal lui, ca sa-l auda daca plange… De parca el n-ar plange cat il tin plamanii si numai daca locuiesti intr-un palat risti sa nu-l auzi.
Si dupa ce ai dormit cu el atunci cand nu se putea exprima, normal ca-i vei ramane alaturi si atunci cand va intinde manutele catre tine si va spune: „Vino, mami!”. E de mirare ca sotul neglijat va cauta consolare in alta parte? Din pacate, multe dintre noi uitam ca suntem femei dupa ce devenim mame. Dormitul impreuna cu copilul, refuzul de a mai iesi serile, uneori chiar plecatul pe rand in concediu nu pot sa nu aiba consecintele previzibile…
„Dupa ce am avut copiii, am dormit cu ei in camera, ca sa nu le fie frica”, povesteste Ioana. ‘Atunci mi s-a parut ca era de datoria mea sa ma dedic lor si nu mi-am dat seama ca eu si sotul meu duceam vieti separate. Nu ne certam, dar nici nu mai aveam nimic in comun. Cand am inteles ca suntem parinti si prieteni, dar nu ne mai iubim, era deja prea tarziu.
Eu am ramas cu copiii, iar el a plecat la altcineva. „Femeia care pana cu cateva luni inainte era o sotie tandra devine alta, se transforma si joaca doar rolul mamei grijulii, preocupata exclusiv de cel mic. Ar fi bine ca proaspata mama sa nu uite ca este vital pentru evolutia ei sa aiba alaturi un partener. Daca se va simti neglijat sau abandonat, perceptia lui despre partenera se va schimba – si nu in bine, spune psihologul Carmen Demi. Iar acest gen de comportament nu este gresit doar in relatia cu partenerul, ci si in relatia cu copilul, din pacate.
„El o lasa sa faca ce vrea, in timp ce eu ma straduiesc s-o educ cat mai bine. Uneori ma tem sa nu ajunga un mic monstru.” Ai auzit lucrurile astea de o mie de ori, nu-i asa? Ori ti le-ai spus in sinea ta, revoltata fiind de comportamentul vreunui copil. Insa, cu toate acestea, repeti greselile altora. De exemplu, una dintre cele mai frecvente probleme cu care se confrunta parintii este legata de somn.
Copilul nu vrea sa mearga seara la culcare ori nu vrea sa doarma in camera lui. Ar accepta sa faca asta numai daca mama (ea, de obicei!) vine sa-i spuna o poveste si sa doarma cu el. Numai ca ea va trebui sa repete actiunea si maine, si poimaine. In a patra zi se va petrece inevitabilul: ea nu va mai reusi sa se desprinda de langa copil, ci va adormi cu el. Iar partenerul ii va simti lipsa..
„Imi este la fel de greu ca oricarei mame”, spune psihologul Carmen Demi. „Dar, cat timp copilului i se stabilesc o rutina si niste limite, lucrurile vor fi sub control. Esential este sa intelegi unde se termina rolul de parinte si unde incepe cel de partener intr-un cuplu, fiindca este vorba despre roluri cu adevarat diferite.”
Irina Dimiu; consultant dr. Ruxandra Dumitrescu, medic primar obstetrica-ginecologie (Centrul de Infertilitate Sapiens Medical
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/08/cazimir-ionescu-.jpg)
:quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/08/schimbari-la-antena-1-si-pro-tv.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/feed/images/17_f6333a9353f4552126c2971b176a90b6.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2025/04/side-view-woman-climbing-rock-ocean.jpg)