Cand barbatii se tem de barza

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Ti se pare ca arata grozav cu un copil in brate. Dar ce faci cand tu iti doresti sa ai copii, iar el nici nu se gandeste la asta?

Dincolo de problema conceperii, a avea un copil este o decizie care ii priveste, in egala masura, pe ambii parteneri. Studiile arata cat de importante pentru dezvoltarea ulterioara a copilului sunt atasamentul lui fata de tata si relatia stransa cu acesta.

La majoritatea femeilor, sentimentele materne se dezvolta in mod natural, dar vine un moment cand nevoia de a avea un copil capata prioritate. Motivul e simplu: perioada cand pot deveni, fara nici un risc, mame este destul de limitata.

Pentru barbati, problema se pune cu totul altfel. Intrebati daca isi doresc copii, multi barbati tineri raspund afirmativ, insa aceasta dorinta este ceva indepartat in timp. Unii dintre ei marturisesc chiar ca nu vor copii, deoarece „le-ar incurca prea tare viata…”. Oare le lipsesc instinctele paterne sau lucrurile sunt ceva mai complicate?

Mai multe responsabilitati

Aparitia unui copil reprezinta un moment de bucurie, dar totodata destul de delicat pentru cuplu. In mod traditional, barbatul e cel care asigura bunastarea familiei. Desi in ultimii ani femeile au devenit mai independente profesional, economic si social, mentalitatea barbatilor nu s-a schimbat prea mult.

A deveni tata implica in mod cert mai multe responsabilitati si unele sacrificii. Un copil presupune, in primul rand, posibilitati materiale crescute. Pe de alta parte, graviditatea femeii si perioada postnatala duc la o scadere a veniturilor familiei. Si cine altcineva sa compenseze aceste pierderi decat tatal?

Raspunderile lui cresc, iar aceste greutati nu sunt usor de depasit. Si apoi, cum se simte el stiind ca nu veti mai fi doar voi doi, ci si „cel mic”? Se teme ca va fi dat la o parte, se simte deja exclus si lipsit de o parte din atentia si dragostea ta. Nu-i prea convine ideea de a-si imparti dragostea, chiar daca „rivalul” este chiar copilul lui.

Barbatul nu mai este personajul principal…

Barbatii se simt in siguranta atunci cand au senzatia ca detin controlul asupra a tot ceea ce este in jur, inclusiv asupra persoanelor dragi. Numai ca, prin venirea pe lume a unui copil, lucrurile se schimba. Viitoarea mamica devine personajul principal in familie.

Este o situatie cu totul noua, in care barbatul simte ca pierde teren, controlul lui se clatina. Se intreaba cum va reactiona ca tata, ce va simti pentru copil.

Temerile si schimbarile pe care un copil le poate aduce in viata unui barbat sunt motive care il pot face sa dea inapoi. Singura careia ii sta in putere sa inlature obstacolele care se ridica in fata dorintei tale de a fi mama esti chiar tu.

De aceea, inainte de a spune „da”, este bine sa aduci in discutie si problema copiilor. Afla daca vrea sa aiba copii, ce crede despre educatia lor, cum vede viitorul vostru ca familie.

  • Daca refuza categoric ideea de a fi tata, incearca sa-l faci sa se razgandeasca. In cazul in care nu ai sanse, gandeste-te de doua ori inainte de a face pasul cel mare.
  • Daca ii plac copiii, insa nu vrea sa devina tata, apropie-l de copii. Mergeti in vizite la prieteni sau la cunostinte care au copii mici.
  • Comunicarea este foarte importanta. Explica-i cu rabdare de ce iti doresti copii si cat de mult va vor imbogati ei viata. Afla ce retineri are si incearca sa-i alungi temerile si nesiguranta.
  • Cand ramane ferm in decizia lui, nu incerca sa-l pacalesti. Lovit in orgoliu de faptul ca l-ai mintit, poate renunta chiar si la tine.
  • Daca accepta ideea de a avea copii, insa tot amana punerea ei in practica, evita sa-l presezi cu insistente sau amenintari. Vei obtine exact reversul. Nu te astepta sa-si schimbe hotararea peste noapte.
  • Daca aveti copii, acorda-i in continuare tandrete, ca sa nu se simta exclus din relatia ta cu copilul. Apropie-l de cel mic – lasa-l sa-i faca baie sau sa se joace impreuna.

 

Nu toti barbatii se tem sa devina tati. Unii ajung sa-si doreasca experienta paternitatii pe masura ce se maturizeaza, altii isi asuma de foarte tineri aceasta imensa responsabilitate. Iata povestile colegilor nostri, deveniti tatici.

Ciprian si Daria

Ciprian Stoianovici (35 de ani):
„De la bun inceput ne-am dorit doi copii, dar am tot amanat, in principal, din cauza conditiilor materiale. N-am vrut sa avem un copil inainte de a avea o casa, pentru ca am vazut la prieteni ce inseamna sa-ti muti copiii si bagajele dintr-o casa-n alta, de la o scoala la alta. Ne-am dorit copii pentru ei, nu pentru noi, ca sa ne simtim noi bine, ca atunci cand iti iei un catel. Dorindu-ne doi copii, speram ca primul sa fie baiat si al doilea fata, dar s-a intamplat ca primul sa fie fata. In familie, dupa un lung sir de „masculi”, aparitia ei a fost intampinata cu mare bucurie. Inca ne mai dorim un al doilea copil, dar sa vedem cum ne descurcam cu Daria.”

Doru si Ana

Doru Iftime (31 de ani):
„Ne-am dorit un copil, fara ca acest lucru sa fie o prioritate. Asteptam ca Oana, sotia mea, sa-si termine facultatea si apoi sa ne gandim la un copil. Dar e bine ca s-a intamplat asa.
Nostim a fost cum am aflat ca o sa avem un copil: in redactie se discuta despre sarcina si bebelusi si mi-am dat seama ca, in sambata precedenta, cand fuseseram la niste prieteni, Oana se purtase ciudat, nu mancase, nu bause nimic si a insistat sa plecam devreme. Am pus mana pe telefon: ‘Tu esti insarcinata?’. Ea a negat. Seara, acasa, citeam un ziar, cand m-a intrebat: ‘De unde stiai ca o sa avem un copil?’.
Nasterea Anei a insemnat o mare bucurie si a schimbat totul, chiar si relatia noastra. Suntem altfel unul cu celalalt – in sensul bun al cuvantului. Viata noastra s-a schimbat mult.”

Marius si Victor

Marius Geana (26 de ani):
„Victor a fost un copil dorit de amandoi. E adevarat ca nu tocmai in momentul acela, dar, daca asa s-a nimerit, nu ne-am gandit nici o clipa la avort… Ne doream un copil, aveam apartament, de ce sa nu-l fi avut? Prima data cand l-am vazut, era in bratele unei asistente. S-a uitat la mine si a scos limba! N-a fost prea usor la inceput. In prima saptamana a stat cu noi mama sotiei, apoi mama mea. Cand, dupa doua saptamani, ne-am trezit singuri cu Piticul, ne-am cam speriat. Ne-a coplesit responsabilitatea pentru o fiinta atat de mica. Din cauza cheltuielilor legate de cresterea lui, nu cred ca o sa mai avem un altul multa vreme de-acum incolo.”

Daniel si Anca

Daniel Alexe (34 de ani):
„Dupa doi ani de la casatorie, chiar in ziua de Bunavestire, am aflat ca vom avea un copil. O veste buna, intr-adevar! La inceput a fost greu, stateam intr-o garsoniera confort II, dar am trecut usor peste toate, pentru ca o iubim foarte mult pe Ancuta.
Iar intre mine si ea exista o relatie foarte speciala. Ne intelegem perfect si nu putem sta multa vreme departe unul de celalalt. Vara trecuta am fost o saptamana la mare, numai noi doi. A fost o vacanta minunata!
Este un copil deosebit, scrie si citeste de la patru ani, se descurca bine si cu ‘adunarile peste suta’. Suntem foarte mandri de ea.”

 

de Psiholog Loredana Gavrilita-Banica

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Mai multe din Psihologie