Anii mei… și tinerețea

24.08.2019, 13:15 .

Homepage / Editorial

Pe undeva prin capul pieptului, sub primele coaste, stă prins la ambele capete, un fir subțire. Din ce e făcut și cine l-a așezat acolo, mi-e cu neputință să spun. Știu doar că firul acesta vibrează în anumite situații. Și când vibrează ar fi bine să te ții strâns cu mâinile de ce nimerești, că poți, foarte bine, să nu mai stai în picioare.

„Vrei să fii soția mea?, „Te vreau în toate sensurile…, „Nu pot fără tine „Mami, te iubesc, „Ești tot ce mi-am dorit de la Dumnezeu, „Am cancer cu multiple metastaze, „Cred că, de fapt, nu te-am iubit niciodată, doar te-am plăcut…, „Poate ar trebui să anulăm nunta, să mă lămuresc ce simt, „Am luat 10 în teză, „Asistenta nu poate veni, vrei să-mi faci tu morfina?

Mai sunt apoi și alte sunete care ne tulbură sertarele în care am dosit amintirile. Ia ascult-o pe Maria Lătărețu cum își plânge prin cântec copiii îngropați la câțiva anișori… Sau pe Gabi Luncă și Romica Puceanu cum ne tânguie sufletul cu versurile din Anii mei și tinerețea… Sau stai cuminte și privește apusul. Atât.

O să simți cum firicelul dintre coaste vibrează și tremură și se zbuciumă și are linie directă cu canalul lacrimal,
atriul drept, atriul stâng, genunchii și centrul vorbirii. Ei bine da! Dosarul Special este despre muzica aceea… pe nedrept pusă la colț. Pe care o ascultau la discuri de vinil, bunicii noștri. Apoi părinții.

După care le-am aruncat noi la gunoi ca să ne dezicem, jenați. Avantaje a scos din negura timpului doar o parte din numele celebre de lăutari care au îngenuncheat o Românie întreagă cu muzica lor.

Și așa cum ne rămân în minte refrene, ștanțate apoi pe pereții sufletului, tot așa mi-a rămas și mie în minte o propoziție pe care nu pot s-o alung din memorie, decupată din amplul interviu pe care prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan ni l-a oferit în exclusivitate: „Avem dovezi certe despre existența unei dimensiuni spirituale dincolo de moarte.

Știți ce este de fapt? Esența tuturor melodiilor lui Zavaidoc, Lătărețu, Tănase, Puceanu, Lambru și Luncă la un loc. Doar că ei nu știau a vorbi atât de frumos. Cântau în cuvinte simple tot ceea ce sperăm cu toții să primim la un moment dat: dreptate, șansă, noroc, dragoste, sănătate, liniște în suflet. Și bani.