7 lucruri pe care să nu i le spui niciodată unei persoane care suferă de anxietate

femeie depresiva

Palmele se umezesc, inima o ia la galop, totul în jur se învârte… Nu se poate, îți șoptești, un alt atac de panică! Îți aduci aminte să respiri adânc și regulat, dar o stare de rău general te învăluie în tot corpul. Stomacul se revoltă și ai impresia că toată lumea se holbează efectiv la tine. Calmează-te… ești la supermarket, stai cuminte la coadă la casă, aștepți să plătești și nimeni, dar absolut nimeni nu știe cum te simți.

Dar adevărata problemă nu e asta. Ci faptul că o acțiune simplă, cum este cumpăratul unei cutii de lapte, poate deveni un fapt copleșitor pentru tine: dacă nu ai destui bani cash, dacă nu sunt bani pe card, dacă laptele este contaminat cu cine știe ce bacterie, dacă un angajat din supermarket sau chiar casiera are chef de conversație și te ia la întrebări?!

Un milion de griji își fac cuib în mintea ta și, indiferent cum reacționezi, toată lumea o să creadă că ești de-a dreptul idioată. În plus, tot ceea ce ar putea să meargă rău va merge sigur rău! Cam așa este viața unei persoane care suferă de sindromul anxios depresiv.

Suferința este multiplă și se dezvoltă pe mai multe planuri. Pentru că, în acest caz, nu este afectată doar persoana în cauză, ci toți cei dragi, familia și prietenii apropiați, care nu știu exact ce se întâmplă și cum să intervină. În general, oamenii vor să ajute, dar dacă nu au experimentat niciodată astfel de trăiri, nu știu concret cum să facă acest lucru, iar riscul de a da un sfat total greșit este mare.

Cuvinte potrivite

În România, tulburările de natură anxioasă sunt în continuă creștere și afectează deopotrivă adulți și copii. De curând, Organizația Mondială a Sănătății a anunțat că unul din trei adulți suferă în timpul vieții de cel puțin un episod depresiv-anxios, ceea ce înseamnă că mulți dintre noi ori știm despre ce este vorba, ori cunoaștem pe cineva afectat. Și dacă vrem să ajutăm și să nu greșim spunând fix ceea ce nu trebuie în mijlocul unui atac
de panică sau criză anxioasă, iată câteva sintagme pe care nu este recomandat să le pronunți:

  1. „Hai, ieși din starea asta!'

Cei mai mulți dintre noi cred că un șuvoi de cuvinte de genul „duș cu apă rece este metoda cea mai bună de a înzdrăveni un om aflat în toiul unui episod axios. Fără să știe că acesta simte că nu poate respira, că nu are aer, că o teamă cumplită și o frică generalizată îi paralizează orice mișcare. Cum ar putea să-și vină în fire când el simte totul atât de monstruos? Este ca și cum i-ai spus unui astmatic: Respiră… Este imposibil, crud, greu de realizat.

2. „În nici un caz nu suferi de anxietate. Ești mereu activă și faci o mulțime de lucruri…'

Este fraza cel mai des întâlnită. Pentru că oamenii își închipuie că dacă nu te închizi în casă cu draperiile trase, nu ai nici o problemă de acest gen. Doar că această afecțiune are suișuri și coborâșuri și sunt o mulțime de zile în care te comporți absolut normal, socializezi și te simți bine în pielea ta.

Dar sunt și zile în care doar gândul că ar putea suna cineva la ușă te îngrozește. Anxietatea este o boală parșivă, imprevizibilă, schimbătoare. De aceea este dificil de trăit cu ea.

3. „Calmează-te!'

Atunci când îi spui unei persoane prinse în ghearele depresiei anxioase să se calmeze, se pot întâmpla două lucruri: fie își pierde complet controlul în încercarea disperată de a se autocalma, fie își înăbușă cât mai adânc, în sertarele sufletului, tot ceea ce simte.

Și dacă îți închipui că ăsta e un lucru bun, te înșeli. Toate sentimentele și trăirile negative trebuie scoase afară, nu dosite în interior. Gândește-te la o sticlă cu băutură acidulată pe care o agiți temeinic. Apoi o așezi pe masă și o deschizi. La fel se întâmplă în mintea unui suferind când îi spui să se calmeze…

Citește continuarea pe pagina următoare

4. „Sunt oameni care suferă cu adevărat. Nu ca tine!'

De cele mai multe ori, anxietatea vine la pachet cu sentimentul acut de vină, rușine ori deprecierea propriei persoane. Să-i compari suferințele cu ale altcuiva este o tactică greșită, care va adânci depresia și sentimentele distructive. Cele mai contraindicate intervenții asupra unor persoane aflate într-o astfel de perioadă este să le spui calm și mirat: „Dar duci o viață minunată, uite ce copii frumoși ai, ce motive ai să fii deprimată?'.

Și atunci se creează un vortex din care ies la suprafață sentimente reprimate, precum jena, rușinea că nu poți aprecia ce ai, că nu poți vedea ce minunată e viața ta așa cum o văd ceilalți, că nu ești în stare să te bucuri de ce ai. Iar rezultatul: simți că ceva nu e în ordine cu tine. Că ești defectă. Și te afunzi și mai rău.

5. „O să fie bine. Vei vedea…'

Te gândești că aceste cuvinte sunt inofensive, că atrag sentimentele pozitive. Dar când cel suferind se simte pe marginea prăpastiei, cu toată lumea prăbușindu-se sub picioarele lui, cu întregul univers destrămându-se, această predicție de bine îngroașă teama, care se transformă instant în furie. Pentru că în acel moment ideea de „bine' este departe și greu de atins. Iar asta sperie al naibii de rău!

6. „Toți avem griji și probleme. E normal ce simți…'

Este o diferență uriașă între grijile normale și tulburările anxioase. Când suferi de această afecțiune, auzi constant o voce interioară care-ți spune că tot ceea ce faci și gândești e greșit. Gândește-te la fracțiunea de secundă care te-a îngrozit când ai pierdut controlul asupra corpului la o căzătură. În acea milisecundă nu știi ce se va întâmpla cu tine, dacă vei fi ok, iar în acel moment mintea ta intră în panică. Ei bine, anxietate înseamnă acea milisecundă de panică. Mereu.

7. Nu fi timidă!

De cele mai multe ori, oamenii nu-și dau seama că şi cei mici, și adolescenții suferă de anxietate, iar acest lucru este interpretat greșit ca fiind timiditate sau slabă socializare. Mai mereu, sindromul anxios-depresiv debutează în copilărie, dar părinții trec cu vederea peste aceste tăceri prelungite sau „sentimente de rușine' ale copiilor lor, le clasifică drept prosteli și trec mai departe.

Anxietatea este o stare confuză și terifiantă pentru oricine, dar pentru un copil este nimicitoare: îl izolează profund. De aceea, trebuie încurajat să vorbească despre cum și ce simte și despre tot ce-l înconjoară.

Iată ce ar trebui să-i spui:

„Vrei să vorbești despre ce simți acum?'

Importanța discuțiilor despre anxietate este subestimată. Dar faptul că vorbești despre ceea ce simți te ajută să eliberezi sentimente și frici ascunse și, pe moment, poate fi suficient. Este un clișeu vechi de când lumea, dar „vorbitul' chiar ameliorează grijile.

„Cum te ajut să te calmezi?'

Absolut toți cei care suferă de sindromul anxios au încercat toate metodele de a se liniști. Unii au găsit câteva pârghii ajutătoare, de aceea nu strică să întrebi ce anume trebuie să spui sau faci într-o astfel de situație.

„Îmi pare tare rău că te simți astfel!'

Anxioșii nu vor să facă un adevărat spectacol de captare a atenției din stările lor, dar empatia adevărată și sinceră chiar ajută. Să nu judeci, să nu interpretezi greșit, să susții și să încurajezi o persoană aflată în această situație este cel mai bun lucru pe care-l poți face.

„Sunt aici pentru tine'

Această propoziție simplă oferă tot sprijinul și înțelegerea de care un suferind are nevoie. Pentru că nu implică nici o promisiune, nici o garanție. Ești acolo pentru el. Atât.

„E OK să fii îngrijorat, dar cum pot să te ajut să te simți mai bine?'

Să înțelegi grijile cuiva înseamnă și să-i dai de înțeles că e normal să le aibă, iar astfel îl vei face să se deschidă, să vorbească despre ce-l preocupă fără să se simtă stigmatizat.

Autor: Florentina Mușat

Foto: 123rf.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie