Sunt cleptomană! Cum pot scăpa de acest viciu?

14.01.2014, 10:59 . Actualizat 14.01.2014, 13:33

In fiecare zi, femei din toate categoriile sociale sunt prinse furand. De ce risca totul pe cartea mizera a unei mici hotii? Poate ca de vina sunt secretele ascunse adanc in suflet…

Anca are 40 de ani, o meserie respectata si o familie frumoasa – cel putin asa pare totul la prima vedere. Casa ii este admirata de toate cunostintele care o viziteaza, iar sotul ei castiga foarte bine. Cei care ii vad impreuna ii considera o pereche foarte fericita. Ce si-ar mai putea dori Anca? Cei din jur spun ca are tot ce ii trebuie, dar ea nu este multumita de propria viata, pentru ca este cleptomana…

„Niciodata n-am fost saraca, iar in copilarie am avut tot ce imi trebuia. Mai putin prieteni. Prima data am furat cand aveam vreo 11 ani. Ma mutasem la alta scoala si ardeam de dorinta ca celelalte fete sa ma bage in seama, sa ma considere de-a lor.

Asa ca, intr-o zi, in drum spre casa, una dintre fete m-a indemnat sa fur, de distractie, o ciocolata de pe o taraba. Stiam ca nu e frumos sa furi, nu vazusem niciodata pe nimeni facand asta, intotdeauna fusesem un copil foarte cuminte.

Dar in acel moment, cu privirile fetelor atintite asupra mea si eu cersindu-le admiratia, am facut-o. Am luat ciocolata aceea, nu m-a vazut nimeni, nu s-a intamplat nimic. Dar privirile admirative ale fetelor, felul in care imi vorbeau – cu mai multa atentie si cu un soi de consideratie – m-au facut de-a dreptul fericita si m-au ajutat sa zbor pana acasa. Lucrurile s-au oprit aici pentru o perioada, dar dorinta de a fura a ramas in mine.”

„Sunt casatorita de 12 ani. Sotul meu are o slujba importanta si castiga multi bani. Pe masura ce a avansat la serviciu, obligatiile lui sociale au crescut, iar el s-a bazat intotdeauna pe mine ca sa-l ajut in aceasta privinta. Mi-a cumparat un sifonier intreg de haine scumpe, la moda.

Sunt o timida si nu-mi plac reuniunile, insa prin atitudinea pe care stie sa mi-o impuna, m-a tras dupa el la tot felul de petreceri sau intalniri, fiindca asa „da bine”. Incerc sa fac fata cu succes, sa nu-l fac de ras, dar el parca nici nu ma vede. Imi spune cu ce sa ma imbrac, dar nici nu se uita la mine.

Niciodata nu mi-a spus ca arat bine si nici n-a incercat sa-mi multumeasca pentru eforturile pe care le fac ca sa-l ajut. De tandrete sau de relatii intime nici nu are rost sa amintesc! Uneori nu mai suport aceasta atitudine a lui, in care parca nici nu exist pentru el. Ma simt atat de singura, neiubita, inutila! Si atunci plec prin magazine sa fur.

La inceput furam lucruri care nici macar nu-mi placeau. Ma interesa doar starea pe care o simteam – eram ‘desteapta si puternica’, faceam ceva doar pentru mine, nu pentru el si nici pentru copii.

Treptat insa, am inceput sa-mi gandesc dinainte ruta si totodata sa fur lucruri care imi placeau. Niciodata, cand am furat, n-am facut rau nimanui si am luat doar lucruri marunte: un ruj, poate niste cercei, o bluza sau alte lucruri din astea.

Cand fur, simt o exaltare nemaipomenita si nu mai conteaza nimic altceva, dar cand ajung acasa si incep sa ascund lucrurile pe care le-am furat, ma simt ingrozitor de vinovata.

Cam o data pe luna simt nevoia sa ies in oras si sa fur, dar depinde de cum merge relatia cu sotul meu: cat de mult ne certam, cat de nebagata in seama ma simt. Stransesem atatea lucruri, ca nu mai stiam ce sa fac cu ele. Am inceput sa le fac cadou ori sa le dau la saraci.

Odata, aproape ca am fost prinsa de cei de la magazin. Dar nu mi-ar fi parut rau! Uneori chiar imi doresc sa fiu prinsa! M-am imaginat de multe ori in aceasta ipostaza. Stiu si ce as face: l-as astepta pe sotul meu, in liniste, la Politie. Ar fi un moment excelent, in care as putea sa-i arunc in fata ceea ce vreau sa-i spun de mult: ‘Vezi ce-ai facut din mine? E chiar asa de greu sa-mi dai putina atentie?’. Poate ca astfel s-ar schimba lucrurile…

Sunt cleptomana! Cum pot scapa de acest viciu?

Dar asta nu s-a intamplat inca, iar eu fur lucruri din ce in ce mai scumpe. Schimb des magazinele de unde fur, dar numai ideea ca sunt filmata de camerele video din magazine sau ca cineva mi-a retinut, poate, figura, ma umple de emotie.

Transpir toata, inima imi bate mai repede si simt sangele pulsandu-mi la tample. Ma simt vie! Cand ajung acasa, dupa asemenea emotii trebuie neaparat sa ma calmez cu un dus fierbinte…

As vrea, fireste, ca nebunia asta sa ia sfarsit. Sunt sigura ca m-as putea opri daca sotul meu ar incepe sa-mi dea atentie si sa-mi arate ca ma iubeste si ma apreciaza. Nu vreau decat sa ma simt iubita si dorita. Imi este atat de rusine de ceea ce fac! Ma ingrozesc cand ma gandesc ce suferinta le-as provoca copiilor mei daca ar afla ca mama lor – o femeie ‘respectabila’ – nu este decat o hoata.”

Irina are 24 de ani si fura din magazine tocmai ca sa insele pretinsele sisteme de securitate – asa cum spune chiar ea.

„De ce fur? Habar n-am. De fapt, n-as avea nici un motiv. N-arat tocmai rau, am un serviciu bunicel si am un prieten cu care ma inteleg destul de bine. Nu sunt vreun supermodel, dar stiu ca barbatii prefera femeile slabe, asa ca sunt foarte atenta cu mancarea. Aproape de cand ma stiu, ma straduiesc sa tin tot felul de diete, ca sa fiu si eu frumoasa si eleganta si barbatii sa se tina dupa mine.

Si cand vad in magazine atatea haine frumoase, dar care mie nu-mi vin, le fur. O sa slabesc si o sa le port atunci. Sa furi nu este asa o problema. Magazinele se lauda ca au sisteme de securitate, dar, daca stii cum sa faci, ii poti pacali pe toti.

De multe ori fur si cadouri pentru prietenii mei sau pentru cei din familie: CD-uri, cosmetice, lucruri marunte. Imi place la nebunie sa le ofer cadouri tuturor, mai ales ca nu dau banii pe ele. Uneori mi se intampla sa ma simt vinovata, dar imi spun ca, de fapt, gestul meu nu este atat de criminal cum pare. Fur numai de la magazine mari, de la care nu se simte ca iau si eu niste maruntisuri.

Nu m-am gandit niciodata ce-o sa fie daca sunt prinsa. Nici nu cred ca o sa se intample vreodata, pentru ca stiu cum sa-i insel pe supraveghetori, iar satisfactia e atat de mare! Rad de una singura la fiecare ‘reusita’. Daca s-ar intampla totusi sa ma prinda, o sa spun ca e doar o greseala, ca nu am furat, ci ca doar am luat fara sa-mi dau seama.”

Iata ca femeile pot fura din motive foarte diferite, dar si atitudinile lor pot fi diferite. Irina are o atitudine de-a dreptul naiva si nu-si da seama cate probleme ar putea isca acest „joc” pentru ea si familia ei. Pe de alta parte, Anca sufera realmente din cauza faptului ca nu se poate abtine de la furat si isi doreste ca acest cosmar sa inceteze.

Sunt cleptomana! Cum pot scapa de acest viciu?

SE INTAMPLA ORICUI, CHIAR SI FETELOR CELEBRE!

* Multe femei fura deoarece se afla in cautarea unei supape de defulare pentru presiunile la care sunt supuse – probleme in familie, in relatia de cuplu sau la serviciu. Dar fenomenul se intalneste si la adolescente. La varste tinere, tot mai multe fete incearca „emotiile furtului”. Probabil ca, initial, o fac din teribilism, dar, ca si in cazul Ancai, atitudinea lor poate ascunde probleme mai profunde: dorinta de a fi acceptate de catre grup, nevoia de a atrage atentia sau de a fi apreciate de niste parinti prea autoritari.

* De cele mai multe ori, ele continua sa fure si ca femei adulte, pentru ca devin aproape dependente de gestul de a fura, de emotiile pe care le provoaca si de „bucuria” de a face ceva ilegal fara sa fie prinse. Merita retinut faptul ca nu este vorba despre femei sarace sau care fura pentru a face rost de bani pentru droguri.

* Nici femeile foarte bogate sau celebre nu sunt scutite de acest viciu greu de strunit. Recent, actrita americana Winona Ryder si gimnasta rusa Olga Korbut au fost implicate in procese legate de furturi din magazine. Ceea ce inseamna ca salariul, studiile sau educatia nu influenteaza cu nimic manifestarea nevoii de a fura.

* Tot mai multi specialisti sunt de parere ca asa-numitul „furt compulsiv” (care a devenit viciu) este direct legat de stres si de tensiuni psihice.

CARE ESTE SOLUTIA?

Femeile care simt nevoia sa fure au nevoie de ajutor din partea unui specialist – psiholog sau medic psihiatru. Ele trebuie sa afle motivul care le face sa sfideze riscurile si sa-si pericliteze reputatia, precum si viata lor si pe a familiei lor.

Femeile aflate in aceasta situatie au la dispozitie doar doua solutii: sa continue sa fure, dar sa fie prinse si sa suporte consecintele faptelor lor, ori sa consulte un specialist. Acesta le poate ajuta sa-si recapete respectul de sine si sa afle ce anume le determina sa fure obiecte, in speranta de a putea inlocui sentimentele de care au nevoie si de care duc lipsa.
Psiholog Loredana Gavrilita-Banica

Vezi şi Încrederea în sine se învaţă!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro