EXCLUSIV AVANTAJE Sculptura în hârtie, “pictura nepictabilă” a lui Tajo

Sculptura în hârtie reprezintă un capitol singular și spectaculos al operei lui Tajo –așa cum
semnează și cum se prezintă lumii artistul timișorean –, care au cucerit simeze și aplauze în toată Europa.

Născut şi educat la Timişoara, într-o efervescență artistică recunoscută pentru caracterul său experimental contemporan, un sculptor român original și nonconformist abordează o formulă creatoare unicat, operele sale fiind realizate din pagini de cărţi.

Îndrăgostit de clocotul de metafore suprarealist și bântuit de un talent plastic ce iese din tipare, Tajo este, poate, cel
mai original plastician român, descins parcă din filonul unui Magritte pornit să cucerească lumea artei ca sculptor.

Citeste si EXCLUSIV AVANTAJE Inventatorul Cornel Amariei, unul dintre cei mai inteligenţi 10 oameni ai planetei, a inventat primii ochelari pentru nevăzători

Auzisem de câteva dintre lucrările uimitoare pe care le dă la iveală, dar întâlnirea cu ele mi-a întărit convingerea: talentul său îmbracă o personalitate ce fascinează. Vibrează şi aduce în jur vibraţie cu o notă aparte de sensibilitate, emoţie şi dăruire, dezvăluind lumii alcătuiri viguroase – în ciuda materialului atât de fragil –, însă delicate într-un mod straniu şi degajând o senzualitate de un fel anume.

„Sunt în căutarea unor picturi «nepictabile», folosind culoarea materialelor: hârtia, cârpa, lemnul, metalul… Hârtia este un material care vine automat din dorința mea de a refolosi mesajul, informația tipărită. «Salvarea mesajului tiparit» este un concept care mă procupa de ceva vreme, poate de 20 de ani, cred că este un subiect amplu ce nu
poate fi epuizat în câteva încercări.

Experimentarea unor mijloace și materiale diferite este, cred, foarte importantă, repetiția o văd că o bâlbâială, timpul este prea scurt să mă repet. «Arte povera» este curentul care adună această manifestare de exprimare artistică vizuală, unde hârtia era unul din materialele folosite și unde se dorea scurtarea spațiului ocupat de obiectul de artă', spune sculptorul.

Sculptura în hârtie, arte povera tridimensional

Artist de o sinceritate debordantă, Tajo are ceva din simplitatea marilor artişti, o încredere de a vorbi despre tainele
„sculpturii în hârtie' și despre frumosul din om şi, când își „povesteşte' lucrările, pare că le aşază în preajmă un aer de copilărie: „Cartea este, practic, motorul care face ca această curiozitate de cercetare să aibă loc, conținutul ei interiorizat, cifrat și codat se mută în formă exterioară, trece din introvertire la extrovertire.

Nu caut cărți cu un anumit conținut, întâlnesc cartea ca pe un personaj, continui traseul, ajut la parcurgerea lui, sigur interpretat sau chiar modificat total. Este o altă viață a mesajului tipărit. Vremea de acum cere transmiterea mesajului într-un timp scurt și esențializat. Practic, asumarea acestui proces mă obligă la continuarea sau reinterpretarea conținutului primit, găsit.

Citeste si EXCLUSIV AVANTAJE O fetiță de clasa a IV-a a creat un manual pentru copiii cu cerințe speciale

Trăim vremea când mesajul cu un conținut mai lung poate fi transmis în câteva secunde. Fragilitatea suportului nu
împiedică «pietrificarea», solidificarea și cred că este o etapă de stabilitate materială. Sigur, de la hârtie la lemn sau
de la lemn la hârtie este un proces tehnologic complex, pe care eu îl am la îndemână. Fierul, piatra ori sticla variază
intensitatea și distanța în timp pe care o poate parcurge obiectul fragil.

Încerc o «salvare», o prelungire sau poate o trecere a unei forme de conținut în alta. Obiectele mele sunt tactile. Consider importantă atingerea obiectului, căci forma poate fi citită și, astfel, temperatura materialelor ajută la înțelegerea mesajului. Iar atingerea cred că este o cale de încărcare și dialog pentru consumatorul de artă'.

Un om care simte special

Spune despre sine că este un om care simte special şi căruia îi e puţin mai greu să vorbească despre el altfel decât prin sculptură. Iar despre artisticăriile sale – opere faţă de care capeţi o atracţie teribilă –, mărturisește că are sufletul prea plin de frumos și împarte din el şi celorlalți:

„Sunt absolvent de pictură, însă nu mă mulțumesc cu cele două dimensiuni, o doresc și pe a treia. Cartea este axa în jurul căreia se învârte întreaga căutare a mea. Iar muzica, în formele ei «surde», pune lumina pe ideea de mesaj, urmă. Cartea este ca un om, reprezintă vremea ei, suferă, poartă amprenta și dorința de comunicare ale autorului. Profesorii mei din liceu și facultate, Leon Vreme și Nuțiu Romul, cărora le port un respect permanent, au avut darul și metoda pedagogică de a mă lăsa să experimentez la fiecare temă cerută.

Pe atunci mă fascinau: Giacometti, Buri, Țuculescu, Hadad, Bitan, Kosuth și alții, dar evitam într-un fel sau altul să-i copiez, încercând să înțeleg starea și emoția lor. Cred că e importantă întâlnirea cu diferiți oameni, avizați sau nu. Este o realitate pe care trebuie să o cunoști, fiindcă arta se adresează Omului. Sunt un senzor al vremurilor în care trăiesc, cu toate evenimentele ei, dar mă consider «un rob» al ideii și nu al unei tehnici.

Cuvântul redat lumii

Experimentul are multe riscuri, încerc să merg pe un drum neumblat și se întâmplă să mă rătăcesc, iar atunci, fără regrete, croiesc lucrarea din nou, de multe ori părțile cele mai plăcute și sigure sunt cele care încurcă evoluția lucrării, sunt capcane ușoare.

Am lucrări preferate un timp, poate e nevoie să le încarc încă o perioadă sau ele mă conduc încă o perioadă. Obiectul de artă are viața lui, va ajunge în diferite locații și colecții, unde intră în dialog cu alte piese, trebuie să te «reprezinte». Unele lucrări se sacrifică pentru următoarele, una se naște din alta. Ele s-au întâlnit undeva înainte să le fi realizat eu, au stabilit o ordine'.

Citeste si EXCLUSIV AVANTAJE Istoria unei cărți trăite: Iubirea unui psihopat este o minciună periculoasă'

Direct şi simplu de înţeles. Mai dificil de prins, dar enorm de fascinantă, este tehnica aceasta a sculpturii în fragilitatea hârtiei, tehnica de a îmbina complicat și, cumva, parcă ritualic, lemnul, metalul, sticla și foile cărților, în legături prelungite unele în altele, în noduri şi cu detalii complexe, preschimbate delicat în opere de artă risipite prin toată Europa: „Celălalt eu' (expusă inițial la Timișoara, într-un spațiu profund nonconformist, la coadă la biletele de tramvai), „El şi ea', „Hrana', „Sensul Dialogului', „Timişoara citeşte Timișoara' sau conceptul Musikarte.

Descoperi acolo fineţea liniilor combinate în forme unicat, apoi culorile, nuanţate, preschimbate în aparențe, umplând de profunzime fiecare centimetru pătrat. Spune că aplecarea către desen și modelaj ține aproape de când se știe, din copilăria la bunici, apoi din școală.

Căci o mare parte a copilăriei și-a petrecut-o la sat, între dealuri și case tradiționale bănățene, iar acea imagine îl urmărește tot timpul, ca un reper al trăiniciei în vremurile moderne: „La vârsta de trei ani am primit, de la atelierul agricol din localitate, piese stricate de la utilaje agricole, din care mi-am construit jucăriile preferate.

Întoarcerea la natură

Am savurat libertatea în care m-am putut mișca, făcând experimente pe care, poate, orașul nu le-ar fi permis. Eram indian, ne confecționam arme, corturi, îmbrăcăminte, regizam bătălii. Am construit din lut figuri umane, animale, cetăți, scene de război.

Bunica a fost cea care a observat prima preocuparea mea pentru desen și formă, de atunci spunea la toată lumea că eu sigur voi fi profesor de desen, de altfel am și fost, era poate singura explicație, singurul cod ce putea fi înțeles de oamenii din sat, la acea vreme.

Citeste si EXCLUSIV AVANTAJE Aurelian Temișan: Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că elimină din viața mea oameni care nu-mi fac bine, scutindu-mă pe mine de chinul de a-i scoate cu forța'

Am fost interesat de foarte multe materiale de lucru, observam urmele lăsate în noroi, zăpada, apa de pe șosea. Pintre primele desene de care îmi aduc aminte sunt cele de pe corpul meu, după ce am făcut baie la marginea satului într-un iaz cu mult noroi; după uscare, era perfectă pentru desen.

Ajutam la cinematograful din sat la proiectarea filmelor de duminică, vizionam multe filme, iubeam caii am avut și o intenție de a mă face vara căruțaș la CAP-ul din localitate.

Ating satul cu mijloacele mele, mă regăsesc în el, cred că rostul meu este direct în și cu natura. Este poate și dorința
mea permanentă, care s-a și materializat în urmă cu 21 de ani, când am cumpărat o casă în satul Socolari, casă care seamănă cu cea de la bunici'.

Tajo primește răspunsuri la întrebări după o plimbare prin pădure

Lucrul lui Tajo cu hârtia este o uimire în sine, ca recitalul unui pianist neştiut. În atelierul mirosind a curat, a lemn și a pergament, cu pereţii încărcaţi de schiţe şi culoare, aplecat peste fibra scrisă a colii de hârtie, arată ca un general înaintea unei bătălii:

„Spațiul în care mă regăsesc, în care întâlnesc natura în toată frumusețea ei este casa de la Socolari. Sunt locuitor al acestui sat, am și o mare pasiune pentru albine, flori, grădină și pădure. Cred profund că viața unui creator trebuie să aibă legătură cu energiile primordiale pentru a se calibra. Toate răspunsurile la întrebările mele le primesc după o plimbare prin pădure'.

AUTOR: ADRIAN CÎLȚAN

FOTO: ARHIVA PERSONALĂ