Femei cuminti si barbati cu minti?!
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/mu-plugins/rro-admin/assets/img/no-picture.jpg)
De ce barbatii in jur de 35 de ani sunt perceputi ca fiind in floarea varstei, pe cand femeile de acelasi leat sunt considerate „cam trecute”, pe panta descendenta a vietii?
Va propun un exercitiu: redeschidem cartea de capatai a religiilor iudeo-crestine, Biblia. La capitolul „Facerea”, putem citi doua variante: prima, in care Dumnezeu a luat o bucata de lut si a facut din ea omul generic, pe care l-a separat in parte femeiasca si parte barbateasca.
Cea de-a doua varianta spune ca Dumnezeu a luat o bucata de lut si din „coasta” acestuia a facut partea femeiasca. Termenul tseila (coasta) inseamna in toate celelalte contexte ale Bibliei: coasta maritima, linie de separare intre apa si uscat, partea corabiei care sta in mare.
Nu inseamna coasta anatomica, astfel incat o parte a umanitatii sa se impauneze ca cealalta se trage din ea. Pe scurt, nu se justifica afirmatia: e drept ca toti barbatii reali sunt nascuti de femei, dar cel generic, primul, e facut direct de Domnul, iar femeia e facuta din el.
O citire corecta a Facerii ne arata ca cel facut de Dumnezeu e omul ca umanitate intreaga, parte barbateasca si parte femeiasca, deopotriva. Istoria patriarhatului (a dominarii femeilor de catre barbati) incepe cand o singura parte a umanitatii, cea barbateasca, isi numeste femeia Eva (mama celor vii), fara ca partea femeiasca sa procedeze in mod asemanator.
Istoria patriarhatului este cea in care „rostul femeilor pe lume” e conceput de catre barbati.* In acest „rost” sunt crescuti si educati deopotriva fetele si baietii acasa, la scoala, pe strada si in mass-media.
Educatia le este facuta mai ales de catre femei (bunici, mame, profesoare), din cartile scrise mai ales de catre clasicii culturii patriarhale.
Aceasta introducere se leaga fundamental, in sens cultural si simbolic, de raspunsul la intrebarea care mi-a fost pusa de redactia revistei avantaje, cea pe care ati citit-o deja in chapeau.
In spatele nostru, dar mai ales in capul nostru, sta o cultura patriarhala de peste 4.500 de ani. Ei bine, in acest tip de cultura, barbatii celibatari de 35 de ani sunt tineri, iar femeile sunt „mature”. La 45 de ani barbatii sunt „maturi”, iar femeile sunt „trecute”. La peste 60 de ani barbatii devin „intelepti”, iar femeile, „babe”. Timpul pozitiv al barbatilor este intotdeauna.
Timpul pozitiv al femeilor este cel mult perioada in care sunt sexi si apte de reproducere. Motivul esential al acestei valorizari este accentul pus pe semnificatia celor doi „protagonisti” ai umanitatii: femeile sunt asociate cu corpul, iar acesta se ofileste si este efemer. Barbatii sunt asociati cu mintea, aceasta se „coace”, se dezvolta si este nemuritoare.
Marii guru ai culturii patriarhale ne dau aceleasi mesaje pe care nici o critica literara nu le tulbura: Eminescu ne spune ca el e un „cuget”, iar ea, o „problema”, ca el in lumea lui se simte „nemuritor si rece”, ca ea are „minte scurta, poale lungi”. Cioran ne spune mai clar: „Femeile sunt niste nulitati simpatice”. Un barbat se poate lamenta: „Vai de capul meu!”, fiindca i se spune ca are cap, o femeie se plange: „Vai de corpul meu!” (regasita mai ales in expresia „vai de fundul meu!”), caci i se spune ca este, in primul rand, corpul ei.
Acum revin explicit la substratul cultural al „handicapului” femeilor in jur de 35 de ani. Ideea dupa care fetele trebuie sa se casatoreasca devreme dateaza din timpurile in care ele, neavand „minte” ca baietii, nu aveau nici acces la invatatura, mai ales la studii superioare.
Faceau cel mult o scoala de menaj si de bune maniere: sa invete sa fie stapana casei, nevasta, mama, gospodina. Apoi puteau sa fie date in „functiune” ca total apte sa isi urmeze „rostul”. De peste 60 de ani, in lumea occidentala si in cea candva comunista, discriminarea in educatie e interzisa.
Femeile fac studii la fel ca si barbatii, iar in educatia lor nu mai sunt explicit incorporate aptitudini clasice de neveste si mame. Acesta nu este neaparat un lucru bun. Invatarea in scoala este pervers de abstracta si de lipsita de relevanta pentru viata privata. Copiii de ambele sexe nu invata cum sa fie parinti si soti, ca si cand la capatul scolii ii asteapta doar profesia.
In Occident, sub presiunea feminismului valului II, s-au introdus ore de home economics (gospodarire), obligatorii pentru ambele sexe. Noi suntem mai „destepti” si socotim ca nu e nevoie?de o „stiinta” a gospodaririi, fiindca treaba asta revine, din „instinct” si cultura traditionala, femeilor. Producem pe banda analfabeti ai vietii private.
Viata scolara a fetelor e la fel de lunga ca si a baietilor, iar acum aceasta viata tinde sa se prelungeasca spre 25 de ani (masterat) sau 28 (doctorat). Cu alte cuvinte, majoritatea femeilor a-vanseaza substantial in folosirea mintii si in profesii intelectuale. Acum, in Romania, proportia fetelor absolvente de invatamant superior o depaseste pe cea a baietilor cu patru-sase procente.
Cultura populara, mass-media si scoala nu au tinut deloc pasul cu aceste transformari in viata femeilor si nu le reflecta. Scoala continua cu texte formative din secolul XIX, eventual din prima jumatate a secolului XX. Cultura populara este un hibrid de traditie cu noutate suburbana, de mahala.
Daca analizam mass-media, aflam ca femeile sunt tinere, frumoase si sexi, dar fara profesii altele decat cele de vedete si fara idei despre lumea in care traiesc. Femeile studente si profesioniste sunt aruncate marginal, la o aparitie de 5%, fata de 83% vedete sexi. Cand sunt mature, apar mai ales ca spalatorese in reclame.
La varsta a treia nu sunt chemate sa se pronunte asupra marilor probleme ale lumii, ci apar ca babute amarate la stiri sau ca soacre stresante in reclame. Pe acest fond, imaginea si constiinta demnitatii femeilor au de suferit, uneori dramatic. Modelele lumii in care traim fac ca femeile de peste 30, dar mai ales de 35 de ani, sa nu conteze, sa nu fie „pe piata”, nici pe cea estetica, nici pe cea erotica, nici pe cea profesionala, decat prin exceptie.
Barbatii, dimpotriva, ajung la varsta ultramediatizarii pentru tot ce fac: performante profesionale, tunuri imobiliare, escrocherii, acte de eroism, politica, achizitii de femei foarte tinere si sexi, pe care le poarta ca pe un breloc al succesului social. Prin urmare, femeile „vad” incontinuu barbati de orice varsta, barbati care fac ceva: bani, cariera, smecherii. Barbatii „vad” doar femei foarte tinere pe post de reclame sau de achizitii ale altor barbati.
Pe langa toate acestea, femeile de peste 30 de ani, profesioniste, mai au si alte „virtuti” negative si neispititoare: in firme sunt mai ales subordonate. In domeniul public lucreaza mai ales in educatie si sanatate, pe posturi „second-hand”, foarte prost platite. Nu au „painea si cutitul”, ca sa stea la coada, la favorurile lor, cete de barbati, asa cum ele sunt silite sa stea la coada la favorurile barbatilor sefi.
Desigur, exista si un argument de ordin biologic: barbatii se pot reproduce pana la moarte, iar femeile pana la menopauza. Mai mult, e de dorit ca reproducerea sa aiba loc in perioada in care ovulele sunt inca fertile si sanatoase (maximum 38-40 de ani).
Acest gen de argument isi va pierde treptat din forta, pe masura ce se perfectioneaza tehnologiile reproductive. Problema reproducerii se leaga mai ales de capacitatea cuiva de a-si asuma rolul si responsabilitatile de parinte. Aici, prejudecatile nu ne ajuta deloc. Femeile traiesc in medie cu sase-sapte ani mai mult decat barbatii, deci pot estima un timp de viata mai lung in asumarea cresterii si educarii copiilor.
Cu toate acestea, cultura noastra priveste mamele mature sau varstnice ca pe o ciudatenie si, respectiv, aberatie. Barbatii care au copii la 50-60 de ani sunt de-a dreptul aplaudati ca „virili”, desi, in cazul lor, riscul de a nu duce pana la capat cresterea copiilor este mult mai mare.
Exista insa si o alta categorie de argumente, popular insumate in zicala „in spatele unui barbat de succes sta o femeie, iar in spatele unei femei de succes sta ea insasi”. O femeie isi intarzie maritisul fiindca stie ca asta ar transforma-o in lucratoare neplatita la domiciliu in timpul liber si, adesea, in unic parinte activ.O femeie stie ca numai ei i se cere socoteala de tipul „cum impacati cariera cu familia si gospodaria?”.
Cred ca v-am deprimat cu raspunsurile mele. Recunosc, societatile patriarhale sunt comode pentru o femeie cuminte si foarte ostile femeilor cu minte. Asemenea societati exista cata vreme nimeni nu le deranjeaza in favoarea societatilor parteneriale, cele in care femeile isi delimiteaza singure care este „rostul” lor pe lume si sunt mandre ca sunt femei la orice varsta.
Mihaela Miroiu
Este prof. univ. dr. la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative Bucuresti. Este initiatoarea primului masterat de studii de gen din Romania si a publicat numeroase lucrari in domeniul stiintelor politice, teorii politice feministe si etica politica.
De peste zece ani, este o prezenta constanta in societatea civila, promovand egalitatea de sanse intre femei si barbati, coordonand actiuni civice de protest impotriva discriminarii de gen in politica si mass-media. Are numeroase articole si participari la dezbateri televizate despre conditia femeilor din Romania si ofera consultanta in strategii de emancipare culturala, civica si politica pentru femei.
In cadrul celei de-a opta editii a Galei Premiilor Femeia Anului, Avantaje i-a decernat Premiul Femeia Anului 2005 pentru Promovarea si Apararea Drepturilor Femeii.
Text: Mihaela Miroiu