Familia perfecta – mituri si realitati
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/mu-plugins/rro-admin/assets/img/no-picture.jpg)
Familia perfecta – mituri si realitati
Vom putea avea vreodata familia perfecta pe care ne-am dorit-o? Poate da, poate nu. Dar poate ca nici nu-i nevoie. Pentru ca putem sa ne bucuram de familia pe care o avem acum, asa imperfecta cum este.
Am fost obisnuiti de mici ca familia ideala sa insemne o mamica gospodina, un tata care lucreaza pana tarziu, doi-trei copii, un catel, cativa verisori care vin in vizita, vacante la bunici si duminici la masa in sufragerie.
In zilele noastre, „familie” inseamna o femeie care incearca – si reuseste! – sa castige cat barbatul, sa fie moderna si sexy, un barbat care vorbeste incontinuu la telefon si lucreaza weekend de weekend, eventual un copil crescut de o bona bine platita, verisori care au emigrat, vacante pe credit si duminici la cumparaturi.
Armonia e un scop, nu o stare de fapt, iar efortul unora de a parea cuplul perfect sau trio-ul formidabil e un consum inutil de energie. In toate relatiile exista tensiuni si conflicte, greutati si neintelegeri, rabufniri si stres, orgolii si frustrari; intre soti, intre parinti si copii, intre soti si rude etc.
In familia perfecta, parintii nu tipa niciodata, comunicarea este solutia tuturor problemelor si cu cat sunt mai concilianti, cu atat copiii vor intelege mai bine situatia. In familia imperfecta, copiii raman suparati zile in sir pentru ca oamenii mari au facut front comun si le-au spus foarte raspicat ca sambata nu au voie la majoratul colegei lor. In schimb, familia imperfecta poate sa glumeasca pe seama greselilor si stie sa guste bucuria impacarii.
Schimbarea face parte din viata. Mai mult, e un pas catre mai bine. Familia perfecta are copii, nepoti si stranepoti, casa „pe pamant”, gradina si o masina in care incap cu totii.
Familia imperfecta ramane fara bani, membrii ei cer ajutorul prietenilor, se cearta, se impaca, nu-si cunosc prea bine rudele, dar povestesc cu placere despre cum au reusit sa treaca peste inca o incercare.
Copiii lor sunt manierati, sportivi si talentati la arte, sunt precoce si merita tot ce e mai bun. In realitate, multi copii iau note de 7 (sau calificativul „bine”), uita sa se spele pe maini, lenevesc la televizor, sunt galagiosi, dar sunt cei mai frumosi, in ochii mamei si ai tatalui.
Parintii imperfecti se bucura de copii asa cum sunt si rad cu pofta cand fetita deseneaza cu pixul pe rochita. Parintii perfecti nu vorbesc niciodata urat in fata copiilor si le fac morala cate o ora atunci cand vin cu „achizitii” verbale mai deocheate auzite la scoala.
In familia imperfecta, mama mai scapa cate un cuvant „interzis” cand se strica aspiratorul, iar copiii rad in hohote pentru ca deja stiu despre ce e vorba, ca le-a explicat tata data trecuta.
Ea poarta lenjerie din dantela si are mereu timp sa treaca pe la coafor si pe la cosmetica, el e usor nebarbierit si costumul ii pica la fix.
Au nenumarate idei, foarte multa energie, sunt neobositi si lipsiti de prejudecati. Familia imperfecta nu are nici timp, nici chef de… artificii. Uneori, cei doi nu au timp si chef nici de sex.
El are chelie, ea e cam plinuta; rad pe tema asta la un pahar de vin si daca ii ia somnul inainte sa ajunga in dormitor, nu-i nimic, se trezesc dimineata mai devreme; macar dimineata sa fie perfecta si pentru ei!
Familia perfecta – mituri si realitati
Insulele exotice, hotelurile de cinci stele si sporturile nautice nu sunt mereu la indemana. In vacanta reala ploua, se termina banii, copilul face enterocolita si hotelul iti incurca rezervarile. Iar cand toate par sa se rezolve, au trecut cele 12 zile la care visai de un an.
Familia imperfecta gaseste totusi timp sa puna niste poze in rama sau pe calculator si sa se uite cu drag la ele, sperand ca anul viitor va fi cel putin la fel de… bine. Membrii familiei perfecte ies vara si primavara la plimbare in parc, in fiecare seara, cu rolele sau bicicleta, toti imbracati corespunzator. In cazul familiei imperfecte, copiii merg singuri in parc, pentru ca mama e la cumparaturi si tata e la bere cu prietenii… si se bucura cand se intalnesc cu totii seara la masa.
Familia imperfecta are o casa intoarsa pe dos. Niciodata nu e ordine, fie pentru ca stapana nu are timp decat cel mult pentru dat cu mopul, fie ii „paraseste” menajera. Sunt intr-o continua goana dupa detergenti din ce in ce mai performanti.
Colac peste pupaza, apare si un pisoi care umple totul de par si zgarie canapeaua luata, cu mari sacrificii, in rate. In familia imperfecta, felia de paine cade intotdeauna cu partea unsa in jos. Si atunci, toata lumea trage aer in piept si mananca sendvisuri stand turceste pe covor, fara teama ca o pata le poate strica seara.
O regasim in reclamele la pasta de dinti, detergenti, credite si pensii. Toti zambesc perfect, fara urma de carii. Hainele lor sunt minunat de albe, iar copiii mananca cu pofta tot ce li se pune pe masa. Petele nu sunt o problema, pentru ca pocnesti din degete si totul dispare ca si cum nici n-ar fi fost. Familia perfecta nu are probleme. Are numai solutii.
In familia imperfecta, el uita intotdeauna sa puna dopul la pasta de dinti, copilul isi sparge dintii in bomboane, iar de la 7 ani trebuie sa poarte aparat dentar. Haine albe nici nu cumpara, ca sa nu aiba dupa ce sa le para rau.
Putem sa ne gandim la familia perfecta ca la un puzzle din care nu lipseste nici o piesa, toate fiind asezate cu grija la locul lor. Din puzzle-ul familiei imperfecte lipsesc mai multe piese, dar asa este „modelul”. Cei care se recunosc in acest „model” e bine sa stie ca cea mai importanta este fericirea.
Despre fericire nu putem vorbi in alb si negru, dupa cum nu putem da sfaturi si nu putem lua masuri. Nu putem sa o planificam si nici sa o pastram pentru zile negre. Putem insa sa ne oprim din cand in cand din goana dupa fericire si sa ne uitam daca nu cumva trecem pe langa ea.
Familia perfecta – mituri si realitati
- Sunt impreuna ori de cate ori au ocazia.
- Zambesc, se ating, isi vorbesc calm.
- Se aproba sau cad de acord destul de usor cand apar divergente.
- Sunt concilianti.
- Stau unul langa celalalt la petreceri, la restaurant, chiar si acasa.
- Discuta mereu la obiect.
- Se asigura ca toata lumea se simte bine in conditiile stabilite.
- Au si respecta „regulile casei”: zi de curatenie, de cumparaturi etc.
- Contribuie activ la realizarea planurilor de familie: petrecerea vacantei, renovari in casa, niversari.
- Se vorbesc de bine in public.
- Se plang unii de ceilalti.
- Se intrerup cand discuta.
- Nu remarca vorbele bune, gesturile frumoase.
- Vorbesc tare, fara sa se priveasca.
- Sunt foarte critici, legat de oricine si orice.
- Nu respecta regulile; nu participa la curatenie, intretinerea casei, nu sunt punctuali, se schiveaza cand e vorba sa se ajute reciproc.
- Isi fac reprosuri, se conditioneaza, se invinovatesc reciproc pentru cele mai mici esecuri, accidente, erori.
- Cand se cearta, folosesc cuvinte precum: mereu, niciodata, nimic, intotdeauna.
- Nu sunt multumiti unii cu ceilalti. Pleaca pe rand de acasa, cauta neincetat compania altora, au prieteni diferiti.
- Nu au urcusuri si coborasuri, ci par sa mearga din rau in mai rau.
- „Cine vrea sa cante, gaseste oricand un cantec.” (proverb suedez)
- „Ma bucur cand ne ajung banii la fix pentru rate.” (Elena, 20 ani)
- „Ador sa imi zambeasca copiii mei dimineata.” (Daniela, 33 ani)
- „Imi place cand ai mei vorbesc de bine despre Catalin, prietenul meu.” (Flavia, 25 ani)
- „Imi doresc sa mergem toti trei undeva, cand copilul e cuminte.” (Bogdan, 34 ani)
- „Cand se uita Adi intr-un fel anume la mine, ma simt protejata si asta ma face fericita.” (Madalina, 32 ani)
- „Sunt fericit cand simt vantul in obraji. Si cand fac o fapta buna.” (Ciprian, 28 ani)
- „Ieri, se facea verde cand treceam eu strada… asta m-a facut sa ma simt speciala – cand imi ies lucruri despre care ceilalti nu cred ca ar fi posibile. De exemplu, cum a fost sa gasesc opt bilete sub pretul pietei la concertul Rolling Stones cu o zi inainte.” (Dana, 34 ani)
- „Imi place sa munceasca altii pentru mine; sa am succes.” (Minodora, 40 ani)
- „Am fost foarte fericita cand mi-am tinut nepotul prima oara in brate.” (Alexandra, 35 ani)
Text: Ioana Olteanu