EXCLUSIV AVANTAJE Kunoichi, fetele Ninja, își spulberă adversarul cu mâinile goale. Antrenamentele se fac cu ușile închise

Kunoichi, fetele Ninja

Legenda Kunoichi, fetele Ninja, pierdută în negura timpului, începe în Japonia Primului Împărat, Jimmu. Au primit un nume şi au învăţat tehnici de luptă neştiute de nimeni altcineva. De atunci sunt considerate o „armată invizibilă'. Femei-umbre, îmbrăcate în negru-violet, capabile să spulbere cu mâinile goale un adversar.

Despre ele nu se ştie aproape nimic. Cine sunt, de unde vin, cum se pregătesc, unde sau câte sunt la număr. În lumea lor secretă e aproape imposibil să pătrunzi.

Cum se desfășoară un antrenament pentru Kunoichi, fetele Ninja

În România există o singură şcoală pentru ele: Kunoichi, fetele Ninja. Aici, în primul „Dojo' privat din ţară, este deseori imposibil să pătrunzi. Sala arată strălucitor şi impecabil. Tăcută ca un Ninja înaintea unei bătălii importante. Pereţii şi podeaua îmbrăcate în lemn galben-auriu, lăcuit, flancat de inscripţii în limba samurailor şi de rasteluri cu arme ciudate, săbii, suliţe, bucăţi de lemn, măşti, zale de metal şi gheare de fier. În sală nu intră niciodată străini, iar antrenamentele se fac numai cu uşile închise.

În centru, înconjurate de rasteluri cu arme ciudate, două fete se privesc în ochi, nemişcate. Una îmbrăcată în violet, cealaltă mult mai tânără, abia o fetiţă, în negru, țin în mâini săbii prinse într-o poziţie ciudată, un pic oblic, răsucite cu lama spre spate. Săbii de samurai, adevărate. Lungi, puţin curbate, abia o idee, cu tăişurile sticlind.

Nimic nu se clinteşte pe feţele lor, niciun muşchi nu tresare, pare că nici nu respiră. Arată ca două statui împietrite acolo, de cine ştie când. Tăcerea din jur e şi ea grea, aproape materială. Nimic nu mă pregăteşte pentru ce urmează. N-am apucat să văd cine a făcut prima mişcare. De fapt, nici nu mai contează. Pentru că, brusc, pare că în jur se dezlănţuie furtuna.

Kunoichi, fetele Ninja

Un strigăt scurt loveşte clocotind zidurile. Altul îi răspunde simultan ca un ecou. Apoi izbucnesc mişcările celor două. Împletite, alunecând una într-alta, continuate, prelungite ca nişte mângâieri sau pornite dur, brutal şi retezate apoi sec, în plin elan, ca să fie aruncate în cu totul altă direcţie. Sărituri, alunecări, rotiri pe un picior. Printre ele, lamele săbiilor abia se ghicesc, ciocnite cu o viteză nebună, clinchetind sacadat într-un ritm straniu, care nu e niciodată la fel. În vârf, apoi la jumătate, în faţă şi în spate.

O aruncare către stânga, fandare, dreapta acum, ba nu, tot la stânga, strigăt, salt peste cap, lovitură, kiai, piruetă, cădere pe un umăr şi o răsucire şerpească care nu ştii unde se va opri. Alt kiai, salt peste cap, zbang-zbang, ciocnirea săbiilor undeva în aer, parcă lângă tavan, izbitura surdă a tălpilor în podeaua de lemn, linia frântă a unei mişcări, trupurile tinere împletite într-un soi de dans al războiului, încordate de efort sub kimonouri.

Şi din nou, zbang-zbang, săbiile şi dârele aproape luminoase lăsate de mişcările lor atât de rapide că trebuie să le ghiceşti pe undeva dincolo de jumătate, abia după ce ţi-au trecut prin faţa ochilor… Sunetul se curmă la fel de brusc precum a izbucnit. O bufnitură puternică, una dintre fete e jos, la podea, cum a ajuns acolo şi când, habar n-am, urmează şuieratul tăios al lamei căzând, coborând către trup, muşcătoare şi parcă vie şi oprirea ei, seacă, precisă, milimetrică, undeva lângă inimă.

Într-o luptă adevărată, de acolo ar fi început moartea. Acum însă e doar un exerciţiu. Încordarea se risipeşte cu zâmbetul larg la Paulei Ozon. „Hai, sus, Sara. Bravo. A fost aproape perfect. Încă puţin şi trecem la Yari, la lance şi la Bo, la bastonul lung. Acum, gata, schimbă-te'. Răspunsul vine sacadat, urmat de o înclinare a capului: „Hai, Sensei!' Paula se întoarce spre mine: „Hai înseamnă da, în japoneză. Să ştii, să nu crezi că Sara, fata mea cea mică, mă cheamă undeva… Şi Sensei i se zice profesorului, celui cu centură superioară, iar elevul mai vechi, învăţăcelul, este Senpai, cum este Tara, fata mea cea mare”.

Numărul secret Ninja este 9

Acum', întreabă ea, „spune-mi, ce vrei să ştii despre fetele Ninja'. Ridic din umeri, cum ce vreau să ştiu? Păi cam totul, fiindcă nu ştiu nimic. Ştiu numai ce am văzut eu prin filme, nişte oameni în negru care îi snopesc pe toţi şi după aia dispar într un nor de praf, sărituri aşa ca astea de aici, săbii, steluţe zburătoare şi cam atât.

Kunoichi, fetele Ninja

Îi spun şi Paula râde. „Păi atunci chiar nu ştii nimic. Ce-i prin filme e poveste. Clişeu. Realitatea e mult mai complicată'. Tehnicile de luptă Ninja sunt poate cele mai secrete tehnici de luptă japoneze şi se bazează aproape în întregime pe surpriză, pe folosirea elementelor la care nu se aşteaptă adversarul.

În Japonia, un Ninja era un maestru al furişării şi deghizării. Trăsăturile lor erau cinstea şi rezistenţa la efort în cele mai dure condiţii. Astăzi, am putea spune că experţii din trupele speciale întruchipează calitățile luptătorilor Ninja.

Un Ninja trebuie să ştie 18 Bugei Juhappan (arte marţiale) şi alte 18 Ninja Juhakkei (tehnici secrete). Cu totul, 36, numărul japonez al elementelor esenţiale. Adunate, cifrele 3 şi 6 fac 9, iar înmulţite, fac 18, număr ale cărui cifre sunt egale tot cu 9. Toate combinaţiile dau 9 sau numere divizibile cu 9. Este numărul secret Ninja, numărul ale cărui tehnici, folosite într-o anumită ordine, asigură întotdeauna victoria.

Cea mai importantă calitate pentru un Ninja e inteligenţa. Apoi vin viteza şi agilitatea şi abia la urmă forţa. Trebuie să înveţi cum să foloseşti forţa. Abia apoi ajungi la profunzime. În arta luptătorilor Ninja nu trebuie doar să lupţi, trebuie să gândeşti'.

Este una din puținele arte marţiale unde nu există concursuri, puncte, competiţii pentru adulți, unde nu te întreci cu alţii şi unde înveţi numai pentru tine. Pentru a deveni invincibil. E o artă a luptei creată şi dusă la perfecţiune vreme de cel puțin un mileniu. „Ninjutsu nu e un sport, nu poate fi un sport. De fapt, este o luptă cu pericolul. O luptă reală, în faţa căreia te pune deseori viaţa. Aici nu există arbitru: mori sau trăieşti. Dacă ar exista competiţie pentru adulți în Ninjutsu, ar fi inevitabilă moartea unuia dintre concurenţi'.

Aici totul e ritual şi fiecare greşeală costă. Există un ritual al legării kimono-ului, al prinderii sabiei, un singur fel de a păşi, un singur salut al armei, apoi un ritual diferit al alegerii sabiei – dacă e o „Katana', o sabie de samurai grea de două kilograme, ori o „Ninja To' –, unul al distanţelor şi câte unul pentru fiecare „Kata', adică forme de luptă. Şosetele „Tabi', cele cu un singur deget, se pun numai într-un anume fel pe picior, nodul centurii se face doar aşa şi nu altfel, iar „Kiai-ul', strigătul care eliberează energia, se învaţă în luni de zile.

Arme și tehnici mortale

După ce obții centura neagră, pătrunzi pe Calea Războinicilor. Acum primeşti un nume de luptă, nu mai eşti un simplu „Ninja', lupţi cu armele speciale şi ai dreptul de a citi „Makimono', manuscrisele secrete ale marilor maeştri scrise numai de mână pe hârtie de orez şi transmise de secole, din generaţie în generaţie.

Acum afli despre „kosshi jutsu', tehnicile ucigaşe de apăsare cu degetele a anumitor puncte vitale, ori despre „Metsubushi' prafurile de aruncat, făcute cu piper şi alte ingrediente secrete, apoi ascunse într-un ou lipit cu pastă facută din orez şi care spart în pumn şi aruncat în ochi te orbeşte. Acum poţi începe să înveţi „Kuji-Kiri', „puterea cerului', tehnica de a-ţi canaliza energia, de a controla un adversar doar cu forţa minţii. Asta îţi va permite să faci mişcări ce nu pot fi văzute de ochiul omenesc şi să pătrunzi în orice zonă oricât de periculoasă.

Ca să ajungi un Ninja nu există cale uşoară. Există o singură cale, grea, extrem de grea şi care nu ocoleşte nimic: învățarea. Înveţi să-ţi antrenezi încheieturile, lovindu-le ore în şir una de alta până devin tari ca fierul, înveţi arta aruncării Shuriken-urilor, steluţele de oţel care se ţin în Kimono, doar într-un anume fel şi care ucid la 20 de metri, apoi celelalte arme Ninja specifice, Yari, lancea, Naginata, un fel de halebardă, Bo, bastonul lung, Kusari-Gama, secera cu lanţ sau Manriki-Kusari, lanţul cu greutăţi'.

Ceea ce este formidabil e că, odată ce ai învăţat tehnicile mortale, poţi improviza, poţi lupta cu orice ai la îndemână. De la un ziar făcut sul, la o creangă de pom sau la o lumânare ori la un buchet de flori, să zicem. Adică poţi să adaptezi vechea artă ninja la vremurile moderne. Am stat, le-am privit pe fetele Ninja şi am încercat să înţeleg ce putere ascund în trupurile subţiri. Apoi am vorbit, însă despre ele, fetele vorbesc extrem de puţin, căci sunt cumplit de modeste. Calme, teribil de calme, au gesturi feline, reţinute, şi nu fac niciodată paradă de ceea ce ştiu.

De ce vor fetele să deprindă arta samurailor

Kunoichi, fetele Ninja

Dar tu, Paula?' „Eu, ce? Nu-s prea multe de spus. Sunt o femeie obişnuită, cei mai mulţi spun că sunt drăguţă, dar eu nu mă consider aşa, am puţin peste 40 de ani, îmi iubesc soţul, pe Cristi, şi pe fetele mele, pe Tara care tocmai a împlinit 14 ani, posesoare a centurii negre Shodan-Ho in Ninjutsu, și pe cea mică, Sara, care acum, în iulie, a împlinit 11 ani și se pregătește și ea pentru centura neagră, sunt, adică, soţie şi mamă, fac şi gospodărie, predau şi cursuri de Ninjutsu, nu fumez, nu beau alcool, citesc mult, mă mai destind seara la câte un film bun şi fac antrenamente la greu. Ce să-ţi mai spun?'.

Spune-mi despre fetele Ninja'. „Fetele sunt eleve la şcoala noastră, uite-le, şi sunt singurele fete din România care învaţă arta Ninbujutsu la nivel profesionist. Uite, e Andra, care este și ea posesoare a centurii negre 1 Dan în Ninjutsu, sunt fetele mele: Tara, centura neagră Shodan-Ho, și Sara, centura maro-neagră, apoi Bianca, pe care noi o alintăm spunându-i Bibica, care tocmai a trecut testul de centura maro-neagră. Mai sunt Moran, Laura, Ema, Samira, Vanessa, Alessia, Clara, Patricia… De ce au venit? Pentru a căpăta încredere în forţele lor, asta în primul rând, apoi pentru a şti că nu sunt mereu ele, fetele, cele mai slabe, ca să se poată apăra. Asta a devenit o necesitate în vremurile noastre'.

Armele secrete ale fetelor Ninja

În Japonia, locul de unde a pornit arta Kunoichi no jutsu, pregătirea fetelor Ninja în lupta propriu-zisă, includea ani de studiu al elementelor de bază din Ninjutsu, apoi, cele care ajungeau la „stadiul violet' se specializau în folosirea Kakushi Buki sau a armelor secrete ca: Shaken ori Shuriken. Acele, pe care le purtau în păr, în acele vremuri, puteau fi folosite cu succes ca arme ucigătoare.

Altă armă specifică Kunoichi erau nişte degetare sub formă de gheare metalice, ce seamănă cu penele folosite pentru a ciupi corzile de către cântăreţii de Koto (harpa japoneză), ce purtau denumirea de „Neko Te' (unghii de pisică). Acestea împreună cu arme precum „Kumanote' sau „Shuko' – ce erau nişte inele metalice prevăzute cu 2 până la 4 ţepi de fier – aveau efecte devastatoare dacă erau folosite în luptă.

Un ceainic pentru Chado (Cha no yu – ceremonia ceaiului) putea ascunde foarte uşor Senban Shuriken (steluţe ninja) sau prafuri de orbit (Metsubushi) precum şi un Tanto putea fi ascuns într-un banal buchet de flori, explozive, unelte de strangulat sau chiar o pisică ţinută în braţe şi aruncată în fața adversarului la momentul oportun, erau adesea mai folosite de către Kunoichi decât săbiile, bastoanele sau suliţele.

Autoapărare feminină

Tactic, tehnicile erau astfel concepute, ca o femeie micuţă să poată face faţă unor adversari bărbaţi, mult mai mari decât ea. Aceeaşi viziune pragmatică este prezentă şi în zilele noastre în antrenamentul fetelor membre ale Genbukan Romania, ce învață un Ninjutsu tradițional autentic.

Se lucrează pentru a aplica în diferitele situaţii din Taijutsu, principiile naturaleţii mişcării şi abilitatea de a le pune în acțiune, femeile practicante ale artei Ninbujutsu folosindu-se în general de statura lor micuţă şi de graţia naturală pentru a face faţă cu succes oricărei situatii', adaugă şi Shihan Cristian Ozon, singurul mare maestru Ninja din țara noastră, recunoscut oficial în Japonia cu transmisie pe linie directă de la ultimul Ninja autentic, Soke Takamatsu (Toshitsugu) Sumisuke.

Pe numele lui de practicant de arte marțiale Karyu – nume primit de la marele maestru Soke Ono Takashi în 1998, când a obținut titlul de Menkyo Kaiden (mare maestru) în școala Ryogen Ryu Heiho Bugei – Cristian, singurul mare maestru de Ninbujutsu din România, atestat direct în Japonia, a predat cursuri Forţelor Speciale ale Poliţiei precum și de autoapărare feminină și posedă gradul de 8 Dan.

Kunoichi, fetele Ninja

Asta, aici, în Dojo. Dincolo, în casă, rolurile se echilibrează. Treburile se împart pe din două. „Shihan' mai face şi din treburile casnice, aleargă şi la piaţă… „Pisoi', căci aşa o alintă el pe Paula, face restul. Se ocupă de Tara și de Sara, calcă, spală, găteşte. „Ei, hai, că de spălat, mai spăl şi eu din când în când… cu mașina, zi că nu-i aşa!'. Râde: „Hai, Shihan!'.

Constat că a fi luptător Ninja nu înseamnă să stai tot timpul încruntat şi să fii „rău'. În familia Ozon, se râde şi se glumeşte mult. „Şi apropo, vezi Shihan că mă schimb şi eu şi o să plec să dau o tură prin magazine'. „Bine, Sensei, bine, treacă de la mine. Astăzi tu ești şefa'. „Păi şi în restul zilelor, cine comandă în casă?'. „În mod sigur, la bucătărie, Paula, fiindcă găteşte extraordinar. Restul împărţim'. „Da, tu comanzi, tu execuţi. Hai, recunoaşte' „Cine, dragă, eu? Nici vorbă…'. „Dar de ce te-ai înroşit acum?'. „Ei, na, unde vezi tu că m-am înroşit? Să nu scrii chestia asta că nu e adevărată…' Nu, recunosc, nu era adevărată. Nu se înroşise. Despre restul, nu bag mâna în foc.

Paula şi Cristian Ozon sunt primii şi deocamdată singurii practicanţi de Ninbujutsu din ţară, care şi-au făcut propria sală privată de antrenament, Dojo, la parterul casei în care locuiesc și sunt singurii instructori autorizaţi din România – de către Soke Sato Jushinsai și Nippon Hyoho Daiwado Honbu, Tokyo, Japonia – în tehnicile de Ninbujutsu și cele ale școlii Kukishin Ryu. Cursurile ținute de către Sensei Paula Ozon şi Shihan Cristian Ozon Karyu au loc săptămânal în Ninbukan Dojo, iar înscrierile se pot face direct la telefon: 0722.368.176 sau 0753.368.176, prin e-mail pe adresa web: ninbukan.org sau pe paginile de Facebook: Ninbukan / Genbukan Romania / Karyukai International / Autoaparare Feminina.

Citește și

Cum să te aperi împotriva unei lovituri de pumn

Cum te aperi la o prindere de mână

Cum te aperi atunci când ești strânsă de gât

Sambo, sportul despre care foarte puține persoane au auzit

Autor: Adrian Cîlțan

Foto: Marius Alexandru Kinderstudio.ro

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Psychologies
Mai multe din Povestile voastre