Despre provocări și bune maniere

femeie ganditoare

Într-o lume tot mai agitata și tot mai aglomerata, bunele maniere par sa fi devenit ceva desuet. Totuși, trebuie sa facem cumva sa conviețuim pașnic cu semenii noștri. Cu puțina diplomație, se poate.

  • Fiica prietenei mele spune „gen' la sfârșitul fiecarei fraze. Pot sa o corectez?

Poate ca ești tentata s-o întrebi la un moment dat: „Cuvântul asta ține loc de punct?', dar rezista tentației! Prietena poate interpreta intervenția ta ca pe o critica asupra modului în care și-a educat copilul, iar asta înseamna resentimente eterne. Mulțumește-te cu faptul ca nu este vorba despre copilul tau!

femeie care-si acopera un ochi

  • Recent, am fost victima unui conflict în parcare! Cum pot sa evit asta?

În primul rând, având grija sa nu ocupi locul altcuiva. Ca sa nu mai vorbim de stângacia de a bloca ieșirea altei mașini. Uneori, chiar daca nu intenționezi, reușești sa enervezi pe cineva cu un temperament mai iute. Daca se întâmpla asta și daca lucrurile scapa de sub control, trebuie sa te hotaraști daca vrei sa continui cearta pâna când cel mai puternic câștiga (cel cu vocabularul mai bogat și cu vocea mai puternica).

Sau poate preferi sa-ți iei mașina și sa pleci, chiar daca ai dreptate. Furia celuilalt te sperie, te dezgusta? Atunci cum ar trebui sa fii tu ca sa-ți impui punctul de vedere? A renunța la cearta este o chestiune de demnitate, dar și de siguranța personala.

  • Cum o scot la capat daca am spus ceva nepotrivit?

Povestești ceva și faci o referire la etnia sau la orientarea sexuala a cuiva. Apoi îți dai seama ca mențiunea nu avea relevanța în poveste. Cum o dregi? Poți sa spui: „Asta n-are legatura cu povestea, nu știu de ce am spus-o' și sa continui liniștita povestea. Cu cât faci mai puțin caz, cu atât mai puțin se va baga de seama. Nici într-un caz nu începe: „Eu n-am nimic cu… și cu…' trecând în revista toate categoriile discriminate! Abia asta va crea un moment jenant.

  • Prietena mea a fost concediata. Nu știu ce-ar trebui sa-i spun…

Este o situație nu doar neplacuta, ci chiar grava și, din pacate, destul de frecventa. E normal sa te pierzi puțin cu firea, mai ales daca nu poți sa-i oferi
o soluție pe loc. Iata câteva sugestii:

NU SPUNE: „Îmi pare foarte rau'. Ceea ce simți tu nu este relevant în problema ei. Las-o pe ea sa spuna ce simte și arata-i ca o asculți și o înțelegi. Poți sa-i spui: „Cred ca te-a dat peste cap treaba asta!'.

NU SPUNE: „O sa fie bine!' De unde știi tu? În loc de false asigurari, ofera-i sprijinul tau, cel puțin moral: „O sa-mi întind și eu antenele sa gasim repede o soluție'.

DA, ofera-i puțina relaxare și detașare: o plimbare prin parc, o comedie la cinema sau la televizor, o ședința de gatit.

DA, acorda atenție starii sale de spirit, pentru ca fiecare reacționeaza în felul sau, și comporta-te așa cum are nevoie.

  • Cei care strâng bani pentru fonduri caritabile sunt, uneori, agasanți! Dar cum sa-i ignor? Ce sa le spun?

Daca cei de pe strada îți par agasanți, stai sa-i vezi pe cei care-ți suna la ușa! Voluntarii care solicita donații lucreaza pentru anumite organizații umanitare și asta este treaba lor: sa ceara cât mai mult și sa obțina cât pot. Pentru confortul tau sufletesc, nu strica sa-ți alegi o asemenea organizație careia sa-i donezi lunar câte puțin. Dar când te simți încolțita și total depașita de numarul lor…

Citește continuarea pe pagina următoare

…ÎNCEARCA: „Deja donez unei/unor organizații și nu îmi pot permite mai mult decât dau deja.' Se întâmpla sa te întrebe carei organizații donezi. Fa o fața surprinsa și raspunde dupa o secunda de uimire: „E confidențial!'. Nici într-un caz nu exprima vreo îndoiala și nu pune întrebari cu privire
la destinația reala a banilor, pentru ca te vor acapara cu explicațiile și cu clipboardurile lor, pentru ca sunt antrenați și au timp.

femeie ganditoare

  • Tocurile prietenei mele îmi lasa urme pe parchet! 

În țările nordice, descalțatul la intrarea într-o casa este de la sine înțeles. În țările din Extremul Orient, de asemenea. Din rațiuni diferite, ce-i drept. La noi se considera o stângacie sau o familiaritate care poate fi uneori nepotrivita. Daca ai un parchet sensibil, pregatește pentru musafiri niște papuci confortabili și draguți pe care sa-i oferi la intrare. Poți sa spui: „Simte-te ca la tine acasa. Pune-ți, te rog, papucii ăștia!'

  • Cum sa-mi închei e-mailurile?

Depinde cui îi scrii. Pentru un prieten apropiat e simplu: aveți voi formulele obișnuite. Colegii pot fi mai apropiați sau ceva mai la distanța: într-un alt departament, într-un alt sediu, într-un alt oraș. Obișnuim, mai nou, sa-i numim colegi și pe șefi. Formulele pot varia de la „Cu mulțumiri,' la „O zi buna în continuare'.

Când scrii pentru prima data cuiva necunoscut, pastreaza un ton politicos, chiar protocolar daca persoana are o poziție deosebita: „Cu stima', „Cu
respect', „Cu considerație' sau chiar „Cu deosebita considerație'. O formula de mijloc, între familiar și protocolar, poate fi: „Toate cele bune'.

Reține: Corespondența de serviciu poate fi redirecționata, deci poate fi vazuta de mai multe persoane. Nu scrie nimic din ce n-ai vrea sa fie citit de oricine.

  • Prietena mea îmi datoreaza bani. Cum sa-i cer înapoi?

Ia în calcul faptul ca, pur și simplu, a uitat. Se va simți groaznic când îi vei aminti, deci fa-o cât mai blând cu putința. Daca admite ca a uitat, dar nu se grabește sa ți-i dea pentru ca nu are în acel moment, spune-i ca ai neaparata nevoie pâna la o anumita data, nu prea îndepartata, ca sa nu uite iar. Daca îți marturisește sau îți dai tu seama ca are anumite dificultați, propune-i sa ți-i dea în câteva rate, într-un timp rezonabil.

  • Ce fac daca-mi suna telefonul în momentul cel mai nepotrivit?

În ședința cu conducerea; în timpul unui concert; la biserica, în timpul slujbei… sa continui? Vestea buna: Toleranța față de soneria telefonului este în creștere.

Vestea staționară: Înca exista anumite împrejurari în care ar trebui sa-l oprești, daca n-ai uita. Ce faci? Respingi apelul și oprești telefonul, cu minimum de gesturi și fara nici un cuvânt. Daca se întorc capete, faci un semn de scuze, fara sa zâmbești prea larg.

  • Copilul prietenei mele este atât de gras! Pentru binele lui, aș vrea sa le spun parinților unele lucruri.

Nu face asta decât daca ei deschid subiectul. Nu presupune ca parinții sunt încântați de situație sau ca nu-și dau seama ca situația nu e una buna. Poate ca-și fac reproșuri, poate ca sunt îngrijorați pentru sanatatea copilului și pentru felul în care este tratat de ceilalți copii. De aceea, nici daca prietena ta deschide subiectul, nu-i spune lucruri evidente, ca și cum ea n-ar putea gândi. Daca poți, da-i un pont: un nutriționist bun, un desert gustos hipocaloric, o sala de sport adecvata pentru copii în situația lui. În plus, orice fel de încurajare prinde bine.

  • Un grup de barbați cu tatuaje ma intimideaza. Sa trec pe partea cealalta a strazii?

Daca unui om îi place – sau i-a placut la un moment dat – sa-ți deseneze pe piele, asta nu-l face neaparat periculos. Nici macar daca-și etaleaza mușchii într-o vesta de piele cu lanțuri. Desigur, pentru tine, prioritatea este siguranța ta și apoi politețea.

Daca au un comportament nepotrivit – vorbesc vulgar și prea tare, se îmbrâncesc, te privesc insistent sau par intoxicați cu alcool ori cu vreo substanță – e mai sigur sa te îndepartezi de ei. Intra într-un magazin, cotește pe alta strada (una suficient de circulata!). Fa-o natural, fara sa-i privești, ca și cum n-ar avea nici o legatura cu prezența lor. Daca, pur și  simplu, merg, ca toși ceilalți trecatori, vezi-și ți tu de drum ți nu-i fixa cu privirea. Ar putea fi cei mai cumsecade oameni, de ce sa-i jignești?

Reține: Un comportament agresiv este stimulat atunci când i se da atenție. Daca te simți provocata, ignora! Prefa-te ca totul e absolut normal, ca n-ai observat nimic în neregula, dar ai grija sa nu te izolezi pâna când nu ești în siguranță.

femeie uimita

  • Vecinii noștri asculta manele la volumul maxim 

Da, trebuie sa le spui ceva, dar nu orice. Nu exagera nimic: nici frecvența („tot timpul'), nici durata („ore întregi'), nici disconfortul resimțit („îmi vine sa omor pe cineva'). Nu face judecați de valoare – la asta, oamenii sunt foarte sensibili.

Nu amenința din prima. Pe un ton amabil și politicos poți sa le spui: „Cred ca nu v-ați dat seama, dar prin pereții aștia se aude foarte tare.' Sau: „Nu prea ni se potrivește programul. La orele la care obișnuiți sa ascultați muzica, noi ne odihnim sau copiii își fac temele.' Daca nu se rezolva nimic, mai amintește-le o data, la fel de amabil, înainte de a chema poliția.

Autor: Mihaela Serea

Foto: shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie