De la romanul ”Luminița, mon amour” la filmul ”Ana, mon amour”, cu scriitorul și scenaristul Cezar Paul Bădescu

cezar paul badescu

cezar paul badescu, autor Luminita, mon amour

La începutul lunii martie, va avea premiera pe marile ecrane un nou film în regia lui Călin Netzer, mult premiatul regizor pentru ,,Poziția Copilului'. ,,Ana, mon amour' pornește de la romanul 'Luminița, mon amour', al cărui autor, Cezar Paul Bădescu, a scris și scenariul filmului.

L-am invitat să ne acorde un interviu despre carte și film, acesta din urmă fiind 'o critică la adresa lumii în care trăim și a soluțiilor ridicole pe care ea le oferă pentru problemele personale'.

Te-ai gândit că romanul 'Luminița, mon amour' ar putea deveni vreodată scenariu de film?

Drept să spun, nu m-am gândit, deși sunt un cinefil. Singurele legături conștiente ale romanului meu cu cinemaul au fost trimiterile, aluziile la diferite filme – care apar destul de des în carte. Apoi au venit alții și au spus că e un roman foarte cinematografic. Critici literari, în cronicile lor (cum a fost Bogdan-Alexandru Stănescu), dar nu numai.

De exemplu, Monica Bîrlădeanu a fost entuziasmată de carte și mi-a zis că ar fi păcat să nu se facă film după ea. Și, vreme de ani de zile, a făcut lobby pentru ea printre oamenii de film.

Apoi, în 2010, Călin Netzer a ajuns să citească romanul meu, i-a plăcut și lui și, mai cu seamă, s-a identificat cu personajele – iar asta l-a făcut să-și dea seama că poate să facă un film în care, în paralel cu povestea din roman, să-și spună propriile povești.

Cu siguranță romanul a avut un turneu de promovare cu cititorii, va urma și promovarea filmului. Care crezi că va fi diferența? E alt gen de percepție?

Nu, romanul nu a avut niciun turneu de promovare și nici vreo campanie – și, cu toate acestea, primul tiraj s-a epuizat în vreo două luni în 2006, când a apărut, și apoi s-au mai tras alte câteva tiraje.

În ultimii ani, 'Luminița, mon amour' nu s-a mai găsit în librării, deși mulți o căutau, dar va reapărea, într-o a doua ediție, când filmul va intra în cinematografele din România, adică la începutul lui martie.

Sigur că filmul este altceva, e o formă de artă cu un alt tip de discurs, bazat foarte mult pe vizual și deci mult mai accesibil pentru public. Oricum, cartea și filmul sunt două experiențe diferite, dar care se completează reciproc.

Cartea bate filmul? Sau invers? Știu, sunt exprimări diferite, dar cum le vezi tu ca autor și mai apoi în calitate de co-autor (scenarist)?

Diferențele dintre carte și film nu se restrâng la diferențele generale dintre discursul literar și cel cinematografic. Filmul nu ecranizează romanul, ci pornește de la roman. Nucleul este comun: povestea unei relații de cuplu în care afecțiunea nervoasă joacă un rol de catalizator și grăbește și amplifică reacțiile.

Plecând de la această bază însă, romanul și filmul explorează în direcții diferite. În roman, pe mine m-a interesat mai mult o critică la adresa lumii în care trăim și a soluțiilor ridicole pe care ea le oferă pentru problemele personale.

Lumea continuă să considere afecțiunile psihice, chiar și cele soft, un fel de boli rușinoase. Mulți suferă de fobii, de forme ale depresiei sau de atacuri de panică, dar își ascund suferința, de teamă să nu fie stigmatizați sau luați în râs.

Lucrurile acestea sunt serioase, nu mofturi, așa cum le cred unii. Iar societatea, așa cum nu reușește să înțeleagă problemele psihice (și nici măcar pe cele sufletești), nu știe să ofere nici soluții. Îți dă în schimb rețete – de fericire, de succes, de mântuire -, dar acestea, desigur, nu funcționează.

În film, Călin Netzer nu a fost interesat de dimensiunea socială a poveștii, ci doar de cea psihică și psihanalitică a ei. A ales câteva scene din roman, pe care le-am adus în scenariu, apoi am scris împreună multe alte povești care să-i servească scopului artistic pe care și l-a propus – adică urmărirea relației de dependență și de codependență într-un astfel de cuplu. Așa cum spuneam mai-nainte, filmul și cartea se completează reciproc.

Citește continuarea pe pagina următoare

Ai participat la casting? Se potrivesc actorii cu ce ai avut tu în minte când ai scris romanul?

Am participat numai la o zi de casting, mai mult din curiozitate, pentru că nu am vrut să mă bag peste autorul filmului, care este regizorul. De altfel, așa am gândit și când am scris scenariul împreună cu el: autorul filmului este regizorul și el decide ce vrea să facă. Eu nu am făcut decât să-mi pun abilitățile de scriitor în slujba lui, așa cum violonistul dintr-o orchestră își pune știința și talentul în slujba dirijorului.

De la apariția cărții, în 2006, până la lansarea filmului, ce crezi că s-a schimbat în dinamica relațiilor de cuplu? Cum ai rescrie romanul acum, în era social media? Ai schimba ceva?

În esență, lucrurile acestea nu se schimbă, pentru că, indiferent de gadgeturile pe care le avem în plus în viața noastră, umanitatea din noi e la fel ca acum 50 de ani. Social media nu schimbă nici ea prea mult datele problemei, ci, așa cum spuneam și despre afecțiunea nervoasă, grăbește unele procese sau le amplifică. Înlesnește comunicarea între indivizi, dar o și distorsionează – cum de altfel o fac multe alte lucruri din offline.

Există acum și relații amoroase care se consumă exclusiv în spațiul virtual al rețelelor de socializare, dar raporturile de cuplu, jocurile de măști și strategiile pe care și le construiesc oamenii într-o relație respectă de fapt același tipar ca în trecut.

Pe mine romanul m-a cucerit prin realitatea lui nudă. E viață trăită, pur și simplu, fără exprimări sofisticate. Parcă retrăiești scene din studenție, același conflict cu părinții, aceleași temeri de om îndrăgostit, apoi chinuit, revoltat, resemnat. Multe replici îmi sunau familiare, ca un ecou al propriei experiențe. Și nu e doar impresia mea.

Mulți oameni din generația mea au avut aceeași senzație, că scrii despre fiecare din noi. E un roman pentru generația X, mă întreb dacă în film se regăsesc și millenials?

În ceea ce scriu, nu mă interesează super-eroii, ci viețile oamenilor obișnuiți și problemele cu care se confruntă ei. Prin asta, încerc să-mi înțeleg de fapt propria viață. Prin urmare, îmi propun să privesc lucrurile fără ipocrizii și cosmetizări, pentru că nu vreau să mă mint singur.

Am văzut că și alți oameni obișnuiți, ca mine, se regăsesc în ceea ce scriu, indiferent de generația căreia îi aparțin, și m-aș bucura ca literatura mea să-i ajute și pe ei în explorarea eului propriu, așa cum mă ajută și pe mine.

O colegă îmi spunea despre roman: 'Parcă aș vedea scene din dormitorul meu, din bucătăria mea…' – sunt curioasă dacă aceeași senzație o creează și filmul.

Filmul îl invită pe spectator și în dormitorul propriu, și în bucătărie, și-n alte camere, numai că e vorba de încăperi ale propriului eu. Invită la o explorare interioară. Sunt sigur că mulți vor descoperi inclusiv cămări de existența cărora nu știau.

S-a speculat mult faptul că romanul vorbește despre relația cu fosta ta soție, scriitoarea Svetlana Cârstean. Filmul ar putea relua controversa, la o scară mult mai mare.

Ești pregătit să răspunzi la o avalanșă de întrebări de genul 'dar fosta soție e de acord, cum comentează etc'? Te deranjează, te te agasează, te jenează? Ce le vei răspunde?

Au speculat cei avizi de bârfă. În realitate, e o falsă problemă, că e vorba de un roman, nu de un volum de memorii. E adevărat, scriitorii se folosesc de propriile experiențe în cărțile lor, toți fac asta indiferent despre ce ar scrie, dar experiențele personale sunt topite în forme noi și devin literatură.

În cazul filmului, în plus, în creuzetul scenariului nu au fost topite numai experiențele mele, ci și cele ale lui Călin Netzer – ceea ce face ca povestea să fie cu atât mai diferită. Poate că unii dintre noi avem în corp atomi care au fost cândva în corpul lui Napoleon sau al lui Shakespeare sau al lui Leonardo da Vinci, dar asta nu înseamnă desigur că noi suntem vreunul dintre ei.

Interviu realizat de Daniela Palade Teodorescu

Sursa foto: TVR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Muzica, filme, carte