Cum te decuplezi de la sursa de stres

Gestionarea stresului, a anxietăților și a îngrijorărilor nu ar trebui să fie în mod normal… stresantă. Stresul cronic pe o perioadă mai îndelungată de timp își lasă amprenta asupra stării noastre de bine fizice și psihoemoționale și poate duce la depresie; când îi simțim deja efectele, să alcătuim de la zero un plan de gestionare a anxietății poate să pară imposibil sau copleșitor.

Relațiile care ne fac să ne simțim prost în legătură cu propria persoană pot reprezenta o sursă constantă de stres și anxietate deoarece duc la frământări negative, la stimă de sine scazută, la noi și noi conflicte de soluționat, la amenințări asupra fericirii noastre, a stării de bine și a sentimentului valorii personale.

Tu cum te raportezi la viață?
Nu este un secret că functionăm cel mai bine când suntem binedispuși, sănătoși și fericiti. Și simțim o nevoie firească de a face lucruri sănătoase deoarece așa știm că e corect. Astfel, ne pregătim pentru succes făcând ceea ce ne face să ne simțim bine în mod natural: mâncăm sănătos, dormim când suntem obosiți, ne întâlnim cu prietenii când ne simțim singuri și facem activități care ne plac, pentru a ne simti echilibrați. Suntem programați să simtim în mod inerent când ceva provoacă un dezechilibru și simtim nevoia să îl corectăm.
De fapt, o parte din ceea ce resimtim drept stresant derivă din ceea ce vedem, si o altă parte depinde de optica și perspectiva noastră asupra vieții și a lucrurilor. Avem tendința să vedem jumătatea plină a paharului, să vedem oportunități în situații de criză sau nu? Pentru a gestiona stresul în mod adecvat, trebuie să abordăm aceste două probleme: să schimbăm circumstanțele care pot fi schimbate în mod rezonabil și să ne ajustăm perspectiva și reacțiile la provocări, adică să schimbăm ce stă în puterea noastră sau să acceptăm lucrurile așa cum sunt, conștienți fiind că nu putem schimba totul în viața noastră.

Asa-zisele «esecuri» ne spun cum progresăm; de pildă, putem să ne dăm seama dacă am trecut mai departe înainte de a recidiva, ne arată dacă punem în aplicare planuri potrivite sau dacă e nevoie să urmărim scopurile noastre supreme prin alte mijloace. Aceste recidive pot fi considerate eșecuri numai dacă hotărâm să renunțăm, pentru simplul fapt că am călcat pe alături. Iar raționamentul care stă în spatele renunțării atunci când te confrunți cu o recidivă se bazează pe faptul că nu realizezi că recidivele fac parte din drumul spre succes, ne spune Elisabeth Anne Scott în cartea Stresul – 8 strategii de gestionare.

Anxietatea e parte din viață și o experimentăm cu toții din când în când. Dar oamenii răspund diferit la situații în funcție de nivelul de toleranță la frustrare, în funcție de circumstanțe sau de tipologia personală a fiecăruia. Ceva care ție îți provoacă o stare de anxietate, s-ar putea să nu afecteze pe altcineva în același mod. Pentru unii oameni, anxietatea poate complica gestionarea vieții de zi cu zi. Ultimii doi ani au reprezentat pentru majoritatea oamenilor, stres, atacuri de panică, stări de anxietate, îngrijorare survenite în urma crizelor la care am fost supuși: criza sanitară, apoi criza politico-militară, economică, alimentară, financiară. Cum facem față insecurității și lipsei de siguranță și perspectivă? O mulțime de oameni se confruntă cu emoții copleșitoare. Dacă te-ai confruntat vreodată cu aceste emoții, atunci știi despre ce este vorba. În unele zile, sentimentele te izbesc cu forța unui tsunami. Iar când se întâmplă acest lucru, este firesc să te cuprindă frica de a mai simți, întrucât nu vrei să fii dominat/-ă de emoții negative. Problema este că, cu cât încerci mai tare să suprimi sau să îți înăbuși emoțiile, cu atât acestea devin mai puternice. Ceea ce trebuie să știi pentru moment este că încercarea de a pune capăt sentimentelor nu are sorți de izbândă. Un număr considerabil de studii sugerează că predispoziția de a ajunge să trăiești emoții intense, copleșitoare este înnăscută. Dar ea poate fi afectată în bună măsură și de traumele sau neglijențele suferite în copilărie. Traumele trăite în momente decisive ale evoluției noastre ne pot modifica efectiv structura creierului în moduri care ne fac mai vulnerabili, mai sensibili la emoțiile negative intense.

Schimbarea este primul pas
Nu întotdeauna puteţi schimba locul unde vă aflaţi, dar puteţi schimba direcţia în care mergeţi. Ce ar fi dacă, în loc să coboare în spirală, energia vieţii voastre ar crește în spirală? Ce ar fi dacă brusc aţi avea mai multă energie, aţi dormi mai bine, aţi avea chef să petreceți mai mult timp cu prietenii, ați face sport și mișcare, v-aţi simţi mai fericiți? De exemplu, exerciţiul fizic modifică activitatea electrică a creierului din timpul somnului, ceea ce apoi reduce anxietatea, îmbunătăţeşte dispoziţia generală şi vă dă mai multă energie pentru exerciţii. Similar, exprimarea recunoştinţei în fiecare zi activează producţia de serotonină și dopamină, ceea ce vă ameliorează dispoziţia şi vă permite să învingeţi obiceiurile rele, oferindu-vă şi mai multe motive de a fi recunoscători. O schimbare oricât de mică poate fi impulsul iniţial de care are nevoie creierul pentru a începe o rutină sănătoasă.

Într-un moment sau altul din viață, cu toții trebuie să facem față stresului și anxietății. Aceasta poate fi fizică sau emoțională: de pildă, tristețea sau furia. În ambele cazuri, durerea este adeseori inevitabilă și imprevizibilă. Nu poți să anticipezi întotdeauna toate evenimentele neplăcute din viață. Adeseori, tot ce poți să faci este să-ți folosești aptitudinile adaptative și să speri că vor da rezultate. Însă la unii oameni durerea emoțională și fizică se simte mai intens și apare mai frecvent decât la alții. Suferința emoțională se instalează mai rapid și este percepută ca un tsunami copleșitor. Adeseori, cei care experimentează aceste situații au impresia că ele nu se vor sfârși niciodată și nu știu cum să facă față unei suferințe atât de profunde. Oamenii care se confruntă cu emoții copleșitoare își abordează frecvent durerea în moduri foarte nesănătoase și foarte ineficiente, pentru că nu știu ce altceva ar putea să facă în asemenea situații. Acest lucru este de înțeles. Când trăiești suferința emoțională, este dificil să fii rațional și să te gândești la o soluție bună sau cât de cât rezonabilă de rezolvare a problemei.

Distragere și decuplare
Anxietatea este un răspuns emoțional la stres. Te poate tensiona, speria și distrage. Dar este adesea însoțită și de simptome fizice neplăcute. Simptomele obișnuite includ: dureri în piept, transpirație, amețeală, senzație de amorțeală, furnicături, tremur al mâinilor sau al picioarelor. Acestea te pot îngrijora, crescând sentimentele de anxietate. Distragerea atenției te poate ajuta să te distanțezi de suferință sau anxietate, pentru că te ajută să te gândești la altceva. De asemenea, te ajută să tragi de timp, pentru ca emoțiile să se potolească și abia apoi să iei măsuri raționale pentru rezolvarea acelei probleme. Dar nu trebuie confundată distragerea atenției cu evitarea problemei. Atunci când eviți o problemă supărătoare, de fapt alegi să nu o confrunți din teamă, din neputință. Dar atunci când îți distragi atenția de la o problemă dureroasă, ai în continuare intenția să te ocupi de ea în viitor, când emoțiile se vor fi potolit și vor fi ajuns la un nivel tolerabil. Creșterea toleranței la suferință și frustrare începe cu o schimbare de atitudine față de viață, de situații, de oameni. Este vorba despre un nou mod de a-ți privi viața. Adeseori, atunci când o persoană suferă, prima ei reacție este să se supere, să se enerveze sau să dea vina pe ceva sau pe cineva pentru declanșarea inițială a acelei suferințe. Din păcate însă, indiferent pe cine învinuiești pentru suferința pe care o simți, durerea nu dispare și suferi în continuare. Când te enervezi sau te superi din cauza unei situații, nu îți dai seama ce se întâmplă în realitate. Ai auzit de expresia „a fi orbit de furie'? Aceasta li se întâmplă adesea persoanelor cu emoții copleșitoare. A te critica în permanență sau a judeca excesiv o anumită situație este ca și cum ai purta ochelari de soare în casă. Făcând acest lucru, ratezi detaliile și nu vezi lucrurile așa cum sunt în realitate. Dacă te înfurii și te gândești că acea problemă nu ar fi trebuit să apară, pierzi din vedere că ea chiar a apărut și că trebuie să-i faci față. Criticarea excesivă a unei situații te împiedică să iei măsurile necesare pentru a o schimba. Trecutul nu-l poți schimba. Iar dacă îți petreci vremea luptând cu trecutul – sperând în van că furia ta va schimba rezultatul unui eveniment care a avut deja loc – vei fi blocat/-ă și neajutorat/-ă. Ceea ce nu va aduce nici o îmbunătățire.

Material realizat de psih. Sorin Lucaci

Foto: 123rf, Arhiva Personala, Editura Herald

Citeste și:

Crizele bărbaților maturi și realizați: cum și de ce sunt ei furați'?

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Urmărește-ne pe Google News
Recomandari
substantial.ro
Publicitate
CSID
Descopera.ro
Unica.ro
Retete
Baby
Life.ro
Doctorul Zilei
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul medicului
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Trending news
Mai multe din Psihologie