Cum ne impovareaza secretele de familie

Cum ne impovareaza secretele de familie

 

Cu totii am auzit vorbindu-se despre nenoroc in dragoste ("familia asta, din tata-n fiu, n-a avut noroc in amor"), despre cumplitele blesteme care afecteaza sapte generatii la rand, despre bolile ereditare si pacatele stramosilor ("parintii mananca agurida, iar copiilor li se strepezesc dintii" etc.).

Le punem pe seama credintelor strabune ori le consideram superstitii, dar se pare ca stiinta moderna a ajuns sa le dea dreptate.

Ce este psihologia transgenerationala

Se spune ca trupul si psihicul sunt expresii ale aceleiasi fiinte. Plecand de la aceasta premisa a legaturii dintre spirit si trup, psihologii si-au pus intrebarea daca putem vorbi atat de o mostenire genetica, cat si de o mostenire psi- hologica a arborelui genealogic. Intrebarea a luat nastere si a prins din ce in ce mai multa consistenta: psihoterape-uti cu o bogata experienta in lucrul cu oamenii au observat ca exista numeroase aspecte din experienta de viata a clientilor lor care se legau surprinzator de mult cu experientele de viata ale persoanelor din familie. Mai mult, au descoperit ca exista aspecte problematice in viata pacientilor lor care nu au putut fi depasite decat dupa ce au fost abordate intr-o maniera psihoterapeutica, in contextul familiei extinse a persoanelor respective.

Astfel a luat nastere un curent stiintific si psihoterapeutic numit psihologia transgenerationala, care abordeaza persoana tinand cont si de mostenirea sau "incarcatura" psihologica pe care o are de la stramosii sai. In plus, diferitele tipuri de experiente sau traume isi lasa amprenta nu doar asupra destinului individual, ci si asupra destinului familial. Exista, deci, o relatie stransa intre individ si grupul familial din care face parte, fiecare membru al familiei contribuind cu ceva la imbogatirea inconstientului colectiv si la construirea mostenirii psihologice pentru urmasi. Psihologia transgenerationala ne arata cum noi, ca verigi ale lantului transgenerational, nu avem control asupra evenimentelor si traumelor traite de stramosii nostri – si, prin urmare, nici asupra ecoului lor asupra propriei noastre existente – decat daca le recunoastem, le constientizam si le intelegem dinamica.

Abordarea este prezenta in nenumarate studii si cazuri, care ilustreaza modul in care ne putem invinge frica irationala, tot felul de dificultati psihologice si chiar fizice, prin descoperirea si intelegerea paralelei existente intre viata noastra si cea a stramosilor nostri.

Intelepciunea batraneasca

Abordarea stiintifica a acestui concept e foarte recenta, dar el exista si se manifesta dintotdeauna in credintele si convingerile individuale ori culturale ale multor popoare sau religii.

De pilda, de cate ori nu am auzit expresia "aschia nu sare departe de trunchi"? Si de cate ori aceasta expresie nu se refera la aspecte care tin de personalitate sau fire, nicidecum de aspectul fizic?! Asta, pentru ca stramosii nostri nu ne transmit doar trasaturile fetei, culoarea ochilor sau a parului, ci si trasaturi de personalitate, credinte, valori, experiente, mecanisme de aparare.

Trebuie precizat ca "materialul" care se transmite mai departe are o puternica semnificatie pentru existenta si destinul individual; de aceea, experiente psihologice legate de teme precum copii "din flori", amor neimplinit, abandon, secrete ascunse bine de ochii si gura lumii, divorturi, decese (uneori brutale sau neasteptate), fuga sau emigrarea, teme legate de diferente culturale, etnice si alte asemenea experiente – in fond, traumatice – au un ecou puternic in evolutia psihologica si se inmagazineaza in camara inconstientului colectiv.

De cate ori nu am auzit ca "ce se naste din pisica soareci mananca" sau "asa tata, asa fiu"? Este clara intuitia faptului ca ne nastem cu un anume dat, ba chiar mai mult de-atat, asa e firesc sa fie.

Intelepciunea populara si credintele religioase ne spun ca pacatele se mostenesc pana la a saptea generatie sau ca "parintii fac, copiii trag". De cate ori nu auzim de conflicte intre diverse familii (la noi, mai ales in spatiul rural) care se transmit mai departe urmasilor, care se urasc intre ei, desi nici nu mai stiu exact care a fost cauza initiala a conflictului?! Intr-adevar, dupa cum ne arata cercetarile de psihologie transgenerationala, ca urmasi avem tendinta inconstienta sa repetam anumite experiente ori scenarii traumatice ale stramosilor nostri, in incercarea, tot inconstienta, de a de-pasi si integra corespunzator experienta respectiva.

Chiar daca nu le repetam, atunci cand intalnim persoane cu scenarii similare, relatia noastra cu ele nu mai este una autentica, ci este"contaminata" de o serie de comportamente, atitudini, asteptari prestabilite, programate inconstient.

Intelepciunea batraneasca (continuare)

O alta caracteristica a acestei tendinte este aceea de amplificare a traumei si manifestarilor care apar din cauza ei. De pilda, in decursul vietii sale bunicul poate avea o trauma legata de abandon sau de o relatie de dependenta psihologica nerezolvata, iar nepotul mosteneste o structura de personalitate dependenta si, mai mult, tendintele de dependenta se extind, se amplifica, nepotul devenind toxicoman.

Pentru ca, asa cum ne spune si proverbul "capra sare masa, iada sare casa", noi ducem mai departe mostenirea si chiar ii sporim semnificatiile.

Se spune, de asemenea, ca "parintii mananca struguri acri, si copiilor li se strepezesc dintii". Adesea, suntem stigmati-zati pentru greseli care nu ne apartin, ci sunt ale altcuiva, ale unui stramos din cine stie ce generatie anterioara, de care poate nici nu stim. De pilda, o persoana se poate imbolnavi de ceva, desi a trait toata viata echilibrat, s-a ingrijit, a mancat sanatos si a facut sport. Desigur ca aceasta persoana se confrunta nu doar cu trauma bolii respective, ci si cu sentimente de frustrare, de nedreptate si neputinta.

Intuitia faptului ca exista o mostenire psihologica si un fond psihologic comun al celor care impart acelasi sange se manifesta si in ceea ce psihologii numesc "personalitatea modala" sau personalitatea unui anumit grup social, intrucat mostenirea aceasta se manifesta si la un macronivel (al grupurilor sociale mari), nu doar la un micronivel (familia din care facem parte). Astfel, avem o anumita perceptie despre olteni, moldoveni, ardeleni sau stim ca se spune ceva anume despre cum sunt evreii, scotienii, rusii, grecii sau romanii. Practic, putem vorbi de o personalitate distincta a fiecarui grup social, caracterizat foarte clar prin atribute de tipul: "astia sunt smecheri", "aia sunt zgarciti", "ceilalti sunt buni afaceristi" ori "sunt ospitalieri" s.a.m.d. Aceste atribute nu au aparut din senin, ci pentru ca cei care fac parte dintr-un grup sau altul au dat dovada de o anume coerenta in ati- tudinile si in comportamentul lor.

De ce preluam mostenirea psiho- logica a familiei noastre

Familia formeaza un foarte puternic "atom social", in care individul se naste, creste, isi construieste si isi intareste identitatea. De aceea, datoram loialitate familiei noastre. Conceptul de loialitate fata de familie este strans legat de cel de dreptate, justitie, corectitudine. Grupul familial din care facem parte este punctul de plecare pentru conturarea identitatii noastre, dar, mai mult, familia ne ofera grija, dragoste, sprijin, protectie, acceptare. Toate acestea sunt posibile tocmai prin legaturile de loialitate care se stabilesc intre membrii familiei, legaturi ce depasesc familia "mica" (formata din parinti si copii) si se extind pe mai multe niveluri – atat pe planul vertical (cuprinzand mai multe generatii – de la stra-stra-bunici), cat si pe cel orizontal (cuprinzand fratii, dar si unchi, matusi, veri).

Iata, deci, ca putem vorbi de un bilant transgenerational, o evidenta inconstienta a "conturilor" fiecarui membru, in care se poate vedea daca avem datorii sau obligatii fata de familie ori, din contra, am acumulat merite, ni se datoreaza ceva. De obicei, "conturile" se transmit mai departe, mai ales cand exista un dezechilibru semnificativ.

Atunci cand se respecta loialitatea fata de familie, avem de-a face cu un echilibru relational intre membrii acesteia. Cand unul dintre membrii familiei ignora loialitatea, ia nas-tere un dezechilibru, la ceilalti membri ai familiei apar sentimentul de nedreptate, revolta, ceea ce poate duce la aparitia unor conflicte, razbunari, chiar boli sau accidente. De obicei, odata cu transmiterea la generatiile urmatoare, poate aparea si o tendinta de amplificare.

De ce preluam mostenirea psiho- logica a familiei noastre (conatinuare)

Pe de alta parte, exista membri ai familiei care respecta loialitatea fata de aceasta, astfel incat acumuleaza "datorii" de la ceilalti membri. Deci, putem vorbi de un bilant transgenerational, de o evidenta inconstienta a conturilor fiecarui mem-bru, in care se poate vedea daca avem datorii sau obligatii fata de familie ori, din contra, daca am acumulat merite si ni se datoreaza noua ceva – cu alte cuvinte, este vorba despre un dezechilibru semnificativ.

Un astfel de dezechilibru apare, de pilda, atunci cand unul dintre frati (de obicei, cel mai mare) are grija de fratii mai mici pentru ca acestia sa-si poata continua studiile. Fratele cel mare munceste, renuntand la visurile si planurile lui de viitor, si le asigura toate cele necesare fratilor mai mici, acumuland datorii de la acestia.

Practic, fratele cel mare devine parinte pentru ceilalti (in psihologia transgenerationala fenomenul se numeste parentificare). Mai tarziu, copiii fratilor preiau datoria parintilor lor fata de fratele cel mare, iar copiii celui mare preiau meritele tatalui lor.

Intr-un caz real, fiica fratelui mare, intr-un moment mai tulbure al vietii sale, ajunsa intr-o situatie financiara foarte dificila, este ajutata neconditionat si neasteptat de catre o verisoara cu care nici macar nu tinuse legatura de-a lungul timpului, ele locuind in tari diferite.

Verisoara respectiva marturiseste ca a simtit un impuls foarte puternic de a o ajuta, imediat cum a auzit de problemele prin care trecea aceasta; mai mult decat atat, nu simtea ca i-ar fi facut o favoare, ci simtea pur si simplu ca era ceva firesc si natural.

Un alt motiv pentru care preluam mostenirea psihologica a familiei noastre este pentru ca undeva in istoria familiei exista o poveste sau o afacere nerezolvata, care se cere "dezlegata" cumva. Psihologii clinicieni si psihiatrii se confrunta adesea cu pacienti despre care cei din familie spun ca brusc au inceput sa se comporte ca si cum nu erau ei ori au facut ceva anume, dar nu-si dau seama de ce, acuzand unele comportamente nefiresti, ca si cum acestea au aparut "din senin"; sau ca si cum persoana respectiva ar fi posedata de ceva sau de altcineva. La drept vorbind, cam asta se si intampla. Cazurile patologice sunt extreme, desigur, dar si pentru oamenii normali apar momente ori situatii in care nici ei nu se recunosc (chiar ei spun "nu stiu ce mi-a venit!"), in care actioneaza contrar firii si personalitatii lor.

Asemenea fenomene apar prin preluarea inconstienta a unor trasaturi, tendinte, experiente care nu ne apartin, dar ele sunt depozitate undeva in adancurile subconstientului colectiv. E ca si cum strabunii nostrii au ingropat ceva in solul subconstientului nostru, iar fantoma acelui ceva ingropat acolo ne bantuie cateodata… In acest caz, fantoma familiei apartine de obicei cuiva, unui strabun, care s-a stins fara a i se da sansa ori ocazia de a se exprima pe deplin.

De obicei este vorba de un secret familial, de ceva ce familia a considerat la un moment dat ca trebuie ascuns, ca este rusinos sau traumatic pentru urmasi si de aceea trebuie tinut secret. Mai precis, este vorba de tot felul de traume, infractiuni, crime, adulter, copii nelegitimi, incest etc., probleme care ar trebui rezolvate intre rude, dupa cum spune si proverbul cu "rufele murdare se spala in familie…"

Stramosii nostri nu ne transmit doar trasaturile fetei, culoarea ochilor sau a parului, ci si trasaturi de personalitate, credinte, valori, experiente, mecanisme de aparare… Familia din care provenim conteaza mult mai mult in existenta noastra decat ne imaginam pana acum.

Stapanii propriului destin

Loialitatea – fidelitatea fata de strabuni, devenita invizibila si inconstienta – ne guverneaza viata intr-o masura mai mare decat ne place sa credem. De aceea, este important sa o facem vizibila, sa devenim constienti de ea. Sa-i cunoastem mecanismele si dinamica, pentru a vedea daca este nevoie sa reconfiguram aceste legi invizibile, cu scopul de a deveni liberi sa ne traim propria viata. Pe de alta parte, suntem responsabili fata de urmasii nostri, pentru a nu le "incarca" destinul cu propriiile noas- tre traume si neimpliniri sau pentru a nu le transmite mai departe, nerezolvate satisfacator, pe cele ale strabunilor nostri.

Genosociograma – ce este si cum se construieste

Din loialitate familiala, putem mosteni chiar unele boli. Adesea ni se spune ca semanam fizic ori psihic cu cine stie ce bunica sau matusa, fiind, intr-un mod inconstient, desigur, directionati catre a repeta cumva experientele persoanei respective. Si, din loialitate, ajungem sa ne si imbolnavim de aceleasi boli de care a suferit acea persoana ori sa avem accidente similare sau la aceeasi varsta ca si persoana respectiva. Loialitatea fata de familie poate fi atat de puternica, incat se manifesta si la copiii adoptati, care se imbolnavesc de aceleasi boli ca si cei din familie (incadrate de obicei la cele cu transmisie ereditara). Cancerul, de pilda, este una dintre bolile cu cea mai mare incarcatura psiholo-gica si transgenerationala.

Ca sa nu cadem prada acestui ecou familial necontrolat, care ne zguduie existenta, e necesar sa intelegem propriile scenarii transgenerationale, mostenite de la ai nostri strabuni. Un prim pas ar fi construirea propriei genosociograme, adica a propriului arbore genealogic.

Trebuie sa surprindem nu doar relatiile de rudenie, ci cat mai multe aspecte, detalii si informatii despre strabunii nostri. Cum aratau? Cum erau ca persoa- ne? Ce se spunea despre ei? Ce profesii au avut? Ce evenimente deosebite le-au marcat existenta? Ce accidente sau traume au suferit? Cam care era contextul socio-istorico-economic in care au trait? Ce boli i-au fa- cut sa sufere? Ce deceptii a-moroase au avut, ce fel de relatii de cuplu? Au existat divorturi, pierderi? Etc., etc. Numai astfel vom putea incepe sa intelegem diverse legaturi, repetitii sau traume care au scapat percepti-ei noastre pana acum.

Psiholog Aurelia Ungureanu

Citeste si Cum influenteaza copilaria viata viitorului adult

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie