Cum ne crestem baietii?

16.03.2005, 23:59 . Actualizat 21.08.2013, 17:01

Homepage / Relatii in familie

Suntem dezamagite de unii barbati si consideram ca nu au primit educatia corecta. Dar cand, la randul nostru, ajungem mame de baieti, oare ii crestem asa cum trebuie?

Cand avem o fetita, ne e mult mai usor sa intram in rolul de mama: din instinct si din amintiri din copilarie, gasim tonul potrivit. Doar suntem la fel! Pe cand un baiat e altfel. Cum sa-l incurajezi, fara sa-l sufoci?
Cum sa-l educi, fara sa-l transformi intr-un mitocan sau intr-un bleg? Lucrurile se complica daca tatal nu se implica, daca este absent deseori sau, si mai rau, daca lipseste cu desavarsire. Ceea ce nu inseamna totusi un esec garantat.

Probabil ca cel mai dificil este rolul de mama singura, mai ales atunci cand mama insasi provine dintr-o familie predominant feminina, compusa din mama si doua, trei fiice. Intr-o atare situatie, mama nu are nici o idee de-spre ingrijirea si formarea baietilor.
O prima diferenta apare inca din primele saptamani de viata: decalotarea preputului, pentru a preveni fimoza. Acest lucru nici nu-i trece prin cap unei mame singure, care n-a avut frati mai mici si n-a fost avertizata de catre medicul pediatru! Iar neglijarea acestei manevre poate avea consecinte grave asupra vietii actualului bebelus…

Situatia unei mame de baiat nu devine mai usoara dupa trecerea primului an de viata, pentru ca un baietel are, de regula, mai multa energie decat o fetita. Incepe sa mearga mai devreme, se catara pe mobile, umbla la aparatele electronice, se apropie de animale, de strazile circulate, de tot soiul de pericole. Se joaca mult mai zgomotos (cu masinute sau trenulete cu motor, cu pusti, cu trompete) si mai periculos (cu prastii si pistoale cu bile, cu bete si sabii).

Dinamismul lor (turbulenta chiar), le este dat de testosteron. Cum reactioneaza o mama la tot acest vacarm? Incearca sa-l potoleasca, pentru linistea ei si punerea la adapost a baiatului, sau il lasa sa se manifeste? Ideal ar fi ca baiatul sa fie lasat sa se joace afara, dar cu grija, ca sa nu se accidenteze, si sa i se stabileasca anumite limite, fara sa fie cicalit mereu. Esential este ca in jurul varstei de sase-sapte ani sa i se dea baiatului „distanta” fizica si afectiva necesara.

Atunci este perioada in care celebrul complex al lui Oedip slabeste in intensitate, iar baiatul nu mai simte nevoia mangaierilor materne, preferand pistoalele si mingea de fotbal. In aceasta perioada este necesara prezenta tatalui, ca sa-l ajute pe baiat sa se desprinda de mama si sa-si exprime propria identitate. E varsta la care baietii vor o camasa „ca a lui tata”, vor sa joace fotbal si sa schieze cu tata (sau cu un alt barbat adult), fiindca acum ei isi cauta modele masculine.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum au fost surprinși Nicușor Dan și Mirabela Grădinaru în Făgăraș. Au renunțat la ținutele elegante pentru haine sport

De pe la 12-13 ani, baiatul incepe sa aiba ejaculari nocturne, iar o prea mare apropiere de mama ar putea fi nesanatoasa. Acum nu mai este cazul sa i se permita sa doarma cu mama sau ca ea sa-i faca baie. El este destul de mare ca sa se poata descurca singur – cel putin in ceea ce priveste ordinea din camera lui si propria igiena.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Elena Udrea a atras toate privirile pe Litoral, alături de Adrian Alexandrov și fiica lor, Eva

O noua nevoie de separare apare in timpul adolescentei, cand tanarul incepe sa fie interesat de fete. Mama nu afla decat indirect despre trairile fiului ei („Mama, Florentina ti se pare un nume frumos?”). Tot in aceasta perioada, exista posibilitatea ca mamele sa devina geloase, pentru ca fiul isi suna prietena in fiecare zi; in schimb, atunci cand e plecat in tabara, nu da telefon acasa decat o singura data, ca sa spuna ca a ajuns cu bine…

Desi mamele se considera bune daca sunt ingaduitoare, nu este asa. Multi tineri care au ajuns la psihoterapeut au spus ca ar fi preferat sa fi fost tinuti mai din scurt. Ceea ce inseamna ca o mama buna este una care stie sa impuna limite, care nu ii face mereu pe plac fiului. Insa mamele nu sunt decat mame, ele nu pot face totul, nu-si pot asuma toate rolurile. De aceea, trebuie ca si tatal – indiferent ca se afla sau nu alaturi de mama – sa se implice si sa participe la educarea copilului.

Sigur, exista si femei care, gratie unei autoritati afective innascute, reusesc sa-si structureze fiul. Aceasta structurare mentala este esentiala. Fara ea, un adolescent risca sa devina violent, sa se drogheze ori sa bea. Un asemenea adolescent incalca regulile in cautarea tatalui, sunt de parere psihologii. „Intr-o vacanta, Matei si Andrei au plecat cu tatal lor la mare”, povesteste Ioana. „Intr-o seara au intarziat peste ora stabilita, asa ca nu le-a mai deschis usa. Degeaba au batut la usa si s-au rugat.

El si-a inchis telefonul mobil si nu s-a lasat induiosat. In noaptea aceea i-a lasat sa doarma pe plaja. Mie mi s-ar fi rupt inima si i-as fi primit. Bine ca n-am fost de fata! In orice caz, de atunci n-au mai intarziat niciodata!”
Severitatea ferma, nu frustranta, pare sa fie reteta cea mai sigura. Unele mame se tem ca, daca adopta o atitudine prea rigida, masculina chiar in educarea fiilor, acestia ar putea deveni homosexuali. O temere neintemeiata insa, devreme ce psihologii sustin ca nu se cunosc motivele ce conduc la homosexualitate.

Sfatul psihologului

Carmen Demi: Factorul crucial in educatia unui copil este preocuparea parintilor pentru formarea caracterului acestuia. Mai intai, ei sa-si analizeze si apoi sa-si cenzureze propriile deficiente de educatie, pentru ca aceste tipare gresite se pot transmite copiilor. Parintele care vrea sa-si structureze psihoafectiv copilul, trebuie sa se autoeduce, sa se informeze in legatura cu psihologia copilului la diverse varste.
Astfel, va intelege de ce copilul se comporta uneori altfel decat si-ar dori parintele. Mai mult, intre 8 si13 ani, un baiat poate sa manifeste frecvent atitudini de refuz si revolta. Asta nu inseamna ca se asteapta neaparat ca parintele sa fie cel care cedeaza.
Dimpotriva, copilul isi provoaca parintii tocmai pentru a se asigura ca ei sunt categorici in vorbe si atitudine. La aceasta varsta, copilul (mai ales baiatul) are nevoie de reguli si limite clare intre care sa evolueze, de repere ferme, dar pline de afectiune.
Si, manifestandu-se cu autoritate plina de dragoste, parintele ii ofera certitudine si siguranta. In acest fel, copilul stie ca exista un parinte in care poate avea incredere, care il calauzeste intr-o lume plina de necunoscute si de tentatii.

Irina Dimiu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro