Comportamentul adolescenților are cauze biologice. 7 lucruri pe care trebuie să le știi despre creierul unui adolescent.

Comportamentul adolescenților are cauze biologice. Poate exasperează părinții, profesorii și, în general, pe adulți. Dar cât este din proastă creștere și cât este dintr-un impuls hormonal incontrolabil? Neuroștiința cognitivă dă unele explicații utile.

1. De ce comportamentul adolescenților creează tensiuni în familie

Sarah-Jaune Blakemore, mamă și profesoară de neuroștiință cognitivă la University College London, este specialistă în funcționarea creierului la adolescenți. Ea susține că părinții n-ar trebui să-i demonizeze pe fii lor adolescenți. Și este dispusă să-i ajute să-și înțeleagă mai bine progeniturile. Mai ales că, susține ea, unii au uitat prea ușor cum este să te afli în această perioadă ingrată a vieții.

Citește și...

„Ea m-a agăţat pe mine pentru că m-a tot claxonat'. Cum a început povestea de iubire dintre Dana Nălbaru și Dragoș Bucur

Cine sunt noii jurați de la „Chefi la cuțite'. Ei le-au luat locul lui Bontea, Dumitrescu și Scărlătescu

„Este foarte util să înțelegi ce se întâmplă la nivel cerebral și ce generează aceste dispoziții și comportamente', afirmă Prof. Sarah-Jaune Blakemore. „Pe mine, ca mamă, ca să înțeleg schimbările bruște de dispoziție ale copiilor mei, mă ajută mult explicația din punct de vedere biologic.'

2. Comportamentul adolescenților are cauze biologice și este programat pentru revendicarea independenței

Poate ți se pare un act de răzvrătire special destinat să te scoată pe tine din sărite. Adevărul este că această dorință de independență reflectă o schimbare biologică la nivelul creierului. Este specifică tuturor animalelor, nu doar omului.

„Toate animalele trec prin această fază pentru a putea ajunge să poată trăi pe cont propriu. De exemplu, în cazul șoarecilor și al șobolanilor, această schimbare intervine la 30 de zile după naștere. Câștigarea independenței față de părinți este un proces obligatoriu în adolescență. Pentru a reuși, adolescentul are nevoie să-și creeze o identitate proprie, un grup de indivizi egali cu el și să încerce experiențe noi', spune experta.

3. Asumarea riscurilor împreună cu prietenii este parte din comportamentul adolescentului tipic

„Există multe dovezi că adolescenții sunt mai puternic influențați de cei de o vârstă. Comportamentele care ne îngrijorează – băutul, fumatul, drogurile, micile infracțiuni – sunt lucruri pe care nu le fac singuri. Își asumă riscuri atunci când sunt în compania prietenilor', observă Prof. Blakemore.

Citește și...

Vica Blochina susține că Oana Roman l-a bătut pe Marius Elisei: „L-a înjurat, l-a făcut în toate felurile'

Cine sunt noii jurați de la „Chefi la cuțite'. Ei le-au luat locul lui Bontea, Dumitrescu și Scărlătescu

Și adaugă: „Ei simt impulsul să facă toate acestea pentru că sunt foarte sensibili la excluderea din grup. Principalul lor obiectiv este să evite excluderea socială, cu orice preț. Asta poate să-i facă mai influențabili de către cei de vârsta lor decât de către orice altă categorie cu care vin în contact.'

4. Dacă se trezesc greu dimineața, nu este din lene

Când un adolescent își amână constant alarma de deșteptare, îl acuzăm de lene și lipsă de responsabilitate. Îl certăm că nu se culcă la ore rezonabile ca să se poată trezi devreme.

Dar Prof. Blakemore nu este de această părere. „Adolescenții suferă o schimbare de ritm circadian. În cazul adulților, melatonina (substanța care induce somnul) se secretă la lăsarea nopții, când dispare lumina solară. În adolescență, melatonina se produce mai târziu, așa că lor le este mai puțin somn noaptea. Își găsesc de lucru, se culcă târziu sau stau cu ochii pe pereți în loc să doarmă și dimineața nu se pot trezi. În realitate, este ca și cum le-am cere să se trezească și să plece la școală în toiul nopții', explică ea.

5. Un adolescent poate să arate ca un adult, dar asta nu înseamnă că și creierul lui arată la fel

O mare complicație pentru un adolescent este dată de pretențiile celor din jur. Dacă a ajuns la o anumită înălțime și deja se bărbierește, ceilalți îi cer ca unui adult. Așteptările din partea profesorilor și părinților pot să-i copleșească. Dar adolescentul nu a acumulat încă informație și experiență de viață cât un adult. De altfel, cercetătorii au descoperit recent că dezvoltarea creierului continuă și dincolo de 20 de ani.

„Fiul tău de 14 sau 15 ani poate să aibă un aspect matur și să fie mai înalt decât tine. Asta nu înseamnă că deja creierul lui funcționează ca cel al unui adult', avertizează Prof. Blakemore. „Creierul cunoaște o dezvoltare lentă și îndelungată, pe parcursul multor ani. Adolescența se poate extinde după vârsta de 20 de ani, până pe la 29. Este mai ales cazul acelor arii cerebrale care răspund de planificare și decizie, de autocunoaștere și de inhibarea anumitor comportamente', precizează ea.

6. Părinții îl pot ajuta pe adolescent în luarea deciziilor

Ai senzația că fiul tău adolescent refuză orice ofertă de ajutor? Poate că n-ai nimerit forma în care să-i oferi ajutorul. Prof. Blakemore este de părere că cea mai eficientă formă de ajutor este să-l sprijini, dar să lași decizia finală să vină de la el.

„Creierul adolescentului își continuă procesul de dezvoltare. Este foarte util să-l sprijini în momentul planificării și deciziei. Este nevoie de empatie pentru a înțelege de ce el nu ia decizia pe care ai lua-o tu, care ești un adult', spune ea.

7. Comportamentul adolescenților are cauze biologice. Nu e cazul să-l iei în râs

„Citindu-ți jurnalele din adolescență, o să-ți pară inspăimântător ce se petrecea în capul tău pe atunci. Asta demonstrează că toți am manifestat un coportament de adolescent tipic la un moment dat', spune experta în neuroștiințe cognitive. „Așa că nu mai lua în râs comportamentul copilului tău.'

Odată trecută prima tinerețe, avem senzația că suntem îndreptățiți să facem haz de cei mai tineri. De gusturile lor muzicale, de felul în care vorbesc, se îmbracă sau se tund. Dar Prof. Blakemore sfătuiește părinții să evite această atitudine.

„De ce facem asta? Poate pentru că, atunci când sunt mici, copiii fac tot ce spun părinții. Sunt dulci, sunt iubitori, sunt adorabili. Iar odată ce asta se schimbă, ne este greu să acceptăm. Mă întreb dacă nu cumva este un tip de reacție socială. Nu știm cum să reacționăm și atunci luăm în râs compartomentul lor. Abține-te să faci asta, când adolescentul este într-o perioadă de tranziție și are nevoie de sprijin', concluzionează mama și experta Sarah-Jayne Blakemore.

Mihaela Serea
Foto: shutterstock

Citește și următorul articol:

Îți deranjezi colegii de muncă și nici măcar nu-ți dai seama? 9 feluri în care poți să-i enervezi pe ceilalți

Anamaria Prodan: „Eu nu-s o prezență ieftină deloc. Eu pentru 2.500 de euro nu pun nici măcar o reclamă pe internet'

Măsuri drastice pentru șoferii începători! Restricții de circulație pe noapte și autostradă, propunerea a generat controverse