Cei mai buni bucătari: bărbaţii!

farfurii-1

Un moştenitor al talentului unui maestru bucătar al Casei Regale, un gastronom elvețian pe care dragostea l-a adus în România şi un alt gurmand talentat, devenit „chef raw-vegan” şi decis să facă educaţie culinară: trei bărbaţi cărora pasiunea pentru gătit le-a schimbat viaţa

Elveţia de pe cheiul Dâmboviţei

Elveţianul Jakob Hausmann a venit în România în iunie 1990 cu gândul să facă o afacere şi a descoperit că într-o ţară guvernată de pornirile balcanice, există mereu câte o femeie frumoasă de care merită să te îndrăgosteşti.

dl si dna Hausmann 1Aşa a cunoscut-o pe Crenguţa, care i-a devenit soţie şi l-a determinat să renunţe la Ţara Cantoanelor pentru a se stabili în România.

Și pentru că profesia lui era de bucătar cu patalama, l-a convins că oricât ar fi încercat altceva, nimic nu i-ar fi adus succesul pe care îl are acum, astfel că a deschis un restaurant axat pe gastronomia elevţiană.

Aşezat în Centrul Vechi şi botezat Mica Elveţie, locul şi preparatele sale culinare au devenit rapid un reper bucureştean al gustului rafinat –vezi celebrul muşchi de vită pe piatră încinsă, fondue-ul sau raclette-ul ori delicoasele garnituri roesti – dar şi o dovadă a  ceea ce pot face împreună dragostea şi mâncarea bună.

„Nu este vorba atât despre materia primă, ci mai ales despre respectul pe care îl acord alimentelor.În bucătăria unui restaurant cu nume, trebuie să ştii dinainte ce va ieşi.

Trebuie să ai în minte tot drumul, nu doar paşii pe care îi faci atunci pe loc.Fiecare mişcare pe care o faci trebuie gândită, orice combinaţie de gusturi, de mirosuri, asortarea, frăgezimea cărnii, a legumelor, culoarea sosurilor sau succesiunea specialităţilor pe masă.

IMG_6671 - CopyDe altfel, 95% dintre rețetele pe care le servesc în restaurant sunt creații proprii, însă mâncarea mea are un gust special pentru ca are un ingredient miraculos: lucrez cu sufletul și mă implic complet. Nu pot să spun că mi-a fost uşor să ajung aici.

Şi de fapt, extrem de puţine lucruri sunt uşoare  pentru un Chef, indiferent că este de una, două sau trei stele Michelin. Sigur că în 15 ani de gastronomie în România m-am gândit de multe ori să mă întorc în Elveţia, dar asta ar fi fost cea mai facilă modalitate de a rezolva problemele. 

Însă, sunt un luptător, apoi o am alături pe soția mea Crenguţa, tot o luptătoare, şi care-mi este cel mai mare sprijin, și reușim mereu să trecem peste toate obstacolele, încât la final și uit că mi-a trecut prin minte asemenea idee”, spune Chef-ul Micii Elveţii.

De la corporatist la chef raw vegan

ciprian

La 39 de ani, Ciprian Lepădatu e o raritate printre pasionaţii de gastronomie autentică: îndrăgostit de alimentaţia naturală, preocupat de sănătatea copi- ilor săi şi extenuat de stresul cumplit al Capitalei, a decis, radical, să renunţe la o carieră de succes în marketing, să se mute cu familia în Constanţa şi să pornească o afacere culinară cu ateliere de „bucătăreală“ pentru copii şi părinţi, unde să-i înveţe ce înseamnă să mănânci sănă- tos, consumând doar fructe, legume, nuci și semințe.

„Nu m-am erijat niciodată nici în nutriționist, nici într-un mare Chef raw-vegan, deşi sunt unul dintre  puţinii bucătari vegetarieni cu diplomă, dar cred că trebuie să împărtășesc experiența mea de viață, legată de mâncarea sănătoasă.

IMG_8788Am decis să plecăm din Capitală când ne-am dat seama că cei doi copii sufereau din cauza timpului pe care eram nevoit să-l dedic slujbei, şi ne-a venit ideea „Bucătărașului iscusit“: un proiect culinar cu prezentări şi ateliere unde vorbim despre sănătate şi conştiință, despre gastro- nomia vegetariană şi creșterea calității vieții într-un mod simplu, dar inovator.

Am început să studiez rețete raw-vegane citind și punând întrebări, am experimentat, am creat noi rețete şi chiar am mers la un curs de bucătărie vegetariană la Berlin.

Din toate acestea s-au născut cursurile: „Mr C in Love with V Life“, despre dulciurile fără zahăr dedicate copiilor, suferinzilor de boli autoimune, de diabet ori obezitate.

Apoi cursurile despre mâncarea sănătoasă sau despre bucatele fără foc care corespund bucătăriei clasice: sarmalele „fără foc“, shaworma vegetariană, raw-chiftele sau spaghete cu sosuri sănătoase˝.

Pare o activitate aglomerată, dar nu e aşa. Sunt activități relaxante, pe care eu, soția mea și cei mici le facem fără a fi „capitaliști”, fără obiective de vânzări, termene-limită, stres.

 Bucătar moştenitor … „de Casă Regală”

Pe Adrian Buzoianu, directorul firmei Niad, îl cunosc destul de puţini, dar pe Buzu, mai bine zis pe Chef Buzu, sigur îl ştiu mulți dintre pasionaţii de bucătărie excelentă. Şi nu doar de pe site-ul său cu acelaşi nume, singurul site care promovea-ză o resursă nevalorificată a României, turismul culinar, ci și după gustul reţetelor ca de la mama acasă pe care le găteşte savuros şi autentic.

Buzu este omul care confirmă regula: şi bărbaţii gătesc bine, iar povestea lui este una specială, cu toate că, modest, nu are orgoliul perfecţionistului, ci doar pe cel al moştenirii unui talent culinar de exepţie.

„Nu am pretenția că sunt sau fac ceva perfect, ci doar perfectibil, iar eu nu sunt un bucătar profesionist, ci sunt unul dintre milioanele de oameni din țara asta pasionat de bucătărie, dar a cărui „geneză gastronomică“ îşi are rădăcinile într-o tradiție de familie moştenită de la bunicul meu, din partea mamei, Dionisie Răchiţeanu, un om care a plecat în picioarele goale de acasă, din comuna Bata de pe lângă Arad, la vârsta de 14 ani, și a ajuns, datorită unui talent extraordinar, maestru bucatar al Casei Regale a României.

okApoi, împreună cu fratele lui, Gheorghe Răchiţeanu, au lucrat pentru mareșalul Antonescu ori generalul Răşcanu, dar şi pentru Legaţia Statelor Unite la Bucuresti.

De la el mi-au rămas moştenire, cred, talentul gastronomic, dar şi un reţetar de colecţie aproape fără preţ în ziua de astăzi, care conține materia primă specifică acelor vremuri, când bucătăria și cămara nu erau invadate de tot felul de adaosuri la plic şi de sosuri instant“, povesteşte Adrian.

Cât despre arta gătitului, Adrian Buzoianu crede că este o emoţie de un tip special, care întărește o convingere veche de când lumea: suntem ceea ce mâncăm. Alături de simțul olfactiv, spune el, gustul este depozitarul credincios al multor amintiri şi ne amintește nu doar atât momente, cât oameni ale căror creații culinare au fost suficient de gustoase pentru ca aromele lor să ne lase senzații de neregăsit altundeva.

„Gastronomia românească este, din punctul meu de vedere, un amalgam de influențe. Bucătăria din Moldova este influențată de bucătăria rusească, cea din Muntenia pare a fi cea mai cosmopolită, apoi Dobrogea est. e influențată de stilurile de gătit turcești, grecești, lipovenești ori aromâne, iar Banatul și Ardealul au influențe maghiare, austriece și sârbești.

Din această pasiune globală pentru bunul gust culinar, se poate obține mult, chiar foarte mult în plan turistic, iar proiectul meu de suflet se îndreaptă către turismul culinar, o resursă nefolosită care ar aduce beneficii fabuloase economiei românești. Sunt doar câteva locații turistice ai căror patroni au înțeles importanța acestui segment și care sunt dispuși să realizăm împreună anumite proiecte, iar asta se vede în gradul de ocupare al locaţiilor lor, de-a lungul unui an de zile”, mai spune Chef Buzu.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii