Simona Tofan: ,,In copilarie ne cresc radacinile,,

simona-tofan

Licentiata in Jurnalism si in Psihologie, cu un master in psihologie analitica in cadrul ARPA – Institutul Jung, Simona Tofan, consilier psiholog si psihoterapeut, a acceptat sa-mi ofere un interviu. De peste doi ani, Simona face parte si din echipa programului „Intre noi, parintii” si este mama unei adolescente de 19 ani.

Ce v-a atras la profesia de psihoterapeut?

La inceput, nu stiam ce inseamna realmente sa fii psihoterapeut. Imi doream doar sa lucrez cu oamenii, sa ii inteleg, sa gasim impreuna raspunsuri la intrebarile lor, sa descoperim ce inseamna sa fii bine cu tine'.

Experientele anterioare imi aratasera ca stiu sa ascult cu rabdare si fara sa judec sau sa critic, ca pot intelege starile incarcate, ca am incredere in ceea ce exista bun in fiecare dintre noi. Si astazi simt la fel. Cred ca toate aceste lucruri ma atrag si ma tin in cabinet. Imi plac oamenii si modul infinit prin care viata este traita si inteleasa de oameni.

Cat de importanta este copilaria pentru evolutia viitorului adult?

Daca ne imaginam ca suntem un copac, copilaria este perioada in care ne cresc radacinile. Daca pamantul a fost bun, daca vremea a fost potrivita, copacul creste frumos, sanatos. Daca ceva nu s-a petrecut bine, copacul este afectat. El poate sa creasca si sa se dezvolte, dar nu atat de simplu si de frumos cum ar trebui.

Care considerati ca sunt lucrurile esentiale intr-o familie?

Iubirea si acceptarea neconditionate. Le putem primi si invata de la parinti, iar in caz contrar, lipsa lor ne va marca celelalte relatii de-a lungul intregii vieti. Iubirea si acceptarea neconditionate sunt cele doua trairi esentiale care au puterea de a ne modela in profunzime.

Ce i-ati spune unui om care nu prinde ,,radacini,, intr-un loc?

Sa isi caute locul potrivit lui, sa nu renunte la cautare. Sa faca acest lucru cu rabdare si cu incredere. Sa desconsidere ceea ce cred altii pentru el, si sa aiba puterea de a crede in sine cu adevarat.

Cum ajuta terapia un pacient?

Terapia repune in joc o relatie esentiala intre doi oameni: aceea de incredere si de respect. Cand cineva simte ca este vazut, auzit si inteles, incepe sa nu se mai perceapa prin prisma rusinii sau a vinovatiei. Acest lucru il ajuta sa se descopere, sa realizeze ce este unic la el. Daca pana atunci nu a invatat sa se accepte, sa aiba incredere in el si sa se respecte, va invata impreuna cu psihoterapeutul. Terapia il ajuta sa inteleaga de ce se simte neimplinit, sau de ce functioneaza nepotrivit in acel moment.

Care considerati ca sunt ingredientele pentru o viata implinita?

Ma feresc sa dau o reteta, pentru ca fiecare stie pentru sine ce il face sa se simta implinit. Imi permit doar sa reamintesc ca viata se cere traita cu tot ce ne aduce ea ca provocare, si ca in fiecare zi putem decide cum ne dorim sa o traim.

S-a intamplat vreodata sa considerati ca un pacient nu are nevoie de terapie?

Nu, nu pot spune acest lucru. Ceea ce se intampla intr-un proces terapeutic tine, in primul rand, de cunoasterea si de dezvoltarea personala. Daca cineva considera ca nu are nevoie de asa ceva, este alegerea lui si trebuie respectata.

De cele mai multe ori, oamenii vin la psihoterapeut cand deja nu se mai simt bine cu ceea ce se intampla in viata lor, si atunci percep ca necesar ajutorul terapiei. Personal cred ca avem nevoie periodic de o interventie neutra si obiectiva, mai ales in momentele incarcate emotional. Sa putem avea o perspectiva noua asupra unei situatii, si a trece mai usor peste problemele ivite.

Cat dureaza un program de terapie? Care a fost cel mai lung?

Un program de psihoterapie analitica nu are o durata standard. Pacientul decide cat timp isi doreste sa fie insotit de psihoterapeut in procesul lui de cunoastere si intelegere. Multi pacienti au considerat ca ii ajuta sa ramana in terapie, chiar si dupa ce au depasit un moment critic, altii nu.  Dar indiferent de perioada petrecuta impreuna, fiecare a reusit sa dobandeasca noi abilitati: capacitatea de a analiza si de a-si intelege actiunile, de a relationa mai bine, de a-si descoperi noi aspecte ale personalitatii lui si de a constientiza mai mult ce se intampla cu viata lui.

La ce considerati ca nu trebuie sa renunte un om in viata?

Poate suna desuet, dar cred ca iubirea este cea la care nu trebuie sa renunte nimeni. Pornind cu iubirea de sine, iubirea celor dragi si terminand cu iubirea pentru frumos, adevar si viata.

Daca cineva nu are buget pentru terapie, spre ce sa se indrepte?

Sa se indrepta spre autocunoastere. Este important sa isi puna intrebari, sa citeasca, sa caute cu rabdare si abnegatie sensul existentei lui. Sa invete lucruri noi mereu. Sa isi descopere si partea spirituala, pentru a deveni o fiinta intreaga.

Care sunt satisfactiile muncii dvs?

Am o meserie de suflet, pentru care ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa o gasesc. Fiecare intalnire cu pacientii are ceva special pentru mine, ma imbogateste sufleteste. Descopar zilnic cat de frumosi pot fi oamenii, cand incep sa fie autentici, sa creada in ei, sau cand renunta la fricile care ii domina. Zambetul si speranta de pe chipul lor imi aduc bucurie, increderea lor ma onoreaza.

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Publicitate
Libertatea
VIVA!
Unica.ro
Retete
Baby
ELLE
CSID
Ego.ro
Descopera.ro
Diva Hair
TV Mania
Trending news
Mai multe din Relatii