Riscul e meseria mea

02.10.2009, 17:22 . Actualizat 29.08.2013, 20:52

Homepage / Relatii

Dupa ce o cunosti pe Mioara si pe colegul ei de trupa, Adrian, si ajungi sa intelegi riscul enorm pe care il infrunta in fiecare zi stand langa sapte tigri bengalezi si siberieni, nu este deloc exagerat sa spui ca ei, tigrii, aproape fac parte din familia lor.

Mioara ii iubeste ca pe niste copii. Pe unii dintre ei i-a vazut crescand de cand erau cat niste catelusi, au trecut prin multe impreuna si ii simte la fel de aproape ca pe niste rude de sange.

Sigur insa, ca sa intelegi asta, trebuie sa treci dincolo de arena, in spatele reflectoarelor colorate, acolo unde nu mai sunt farduri si masti, unde dispar paietele, aplauzele si sclipirile blitz-urilor. Sa stai langa ea acolo, in „lumea animalelor.

Dresura cu doua bete de trestie.
Cand trece pe la Stela, tigroaica bengaleza complet alba, unul dintre cele cinci exemplare existente acum in toata lumea, Mioara se apropie de ea si o mangaie intre urechi.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Alexia Eram, confesiune despre viața ei după ce Mario Fresh a vorbit iar despre despărțirea lor: „Ți se pare că nu sunt bine?”

Iar Steluta, pe care la inceput o chema Siena, dar Mioara si Adrian au botezat-o mai pe romaneste, toarce multumita ca un pisoi ce este. Este drept, un pisoi de vreo 150 de kilograme, „un puiut de numai patru luni.

Trebuie sa o vezi pe Mioara cand aduce, cu spatele, mancarea pentru Franco, marele siberian, „seful tigrilor de la Circul „Globus si pentru Arsin, „baiatul din familia bengalezilor, fratele Stelei, care, la fel ca sora lui, la inceput avea alt nume: Sony.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată fiica cea mare a lui Robert Turcescu și cum își câștigă banii. Taisia are 22 de ani și a studiat în SUA

Sau cand o hraneste cu mana ei pe Bagheera cea mica, rasfatata familiei de tigri. Sa o vezi vorbind delicat cu Nero, in vreme ce il plimba alaturi de profesorul lor de dresaj, maestrul Ionel Gheorghe, ori alintand-o in vreme ce o duce catre bazin, la o balaceala, pe Zara, „pustoaica.

Si sa fii acolo la repetitii, atunci cand salta pe umeri pitonul urias, care poate zdrobi in opt secunde un om in stransoarea lui, fiindca cei doi dresori sunt singurii din lume care au reusit un numar in care tigrii stau alaturi de sarpe, dusmanul lor de moarte recunoscut.

Toate astea cu mainile goale, fara lanturi, fara furci care sa sperie animalele, fara bici, cravasa, urlete, pistoale cu gaze sau arme cu arc electric. Doar vorbindu-le, pe rand. Si folosind pentru dresaj, ca sa-i invete miscarile (ridicatul in doua labe pentru complimente si salturile in timp exact), doar doua bete de trestie. Doua trestii subtirele ca doua undite de pescar. Mioara le vorbeste tigrilor tot timpul. Uneori mai usor, aproape soptit, ca si cum le-ar spune un secret la ureche, alteori mai tare, mai hotarat, sau pe un ton de conversatie banala. Desi nu este deloc banala. Ii cearta cand gresesc sau cand sunt mai nabadaiosi, le povesteste ce vrea sa faca, ce-a vazut ea ieri, ii cheama, ii imita, ii alinta, se comporta cu ei ca si cum ar fi niste copii. Toate astea cu zambetul pe buze, parca intr-o joaca, dar una mortala, in timpul careia stie ca o greseala s-ar putea schimba in orice secunda intr-o drama teribila.

„Vorbesc cu ei ca si cum mi-ar fi frati'.
Ciudat, nici Mioara Igna, nici Adrian Radu, partenerul ei de trupa, nu se considera niste dresori clasici. Nici vorba de dresorul din filme, cel cu frac, joben si cu biciul in mana.

„Suntem artisti de circ, fiindca acesta e visul nostru si sunem mai mult prieteni pentru animale. Ele sunt intr-un fel familia noastra. Nu e o rusine si nu ne este teama sa spunem asta. Asa cum nu ne temem de tigri in arena, fiindca ei sunt prietenii nostri, spune Mioara cu un zambet luminos si adauga imediat: „Pe tigri, ca pe orice alte feline salbatice, daca stii sa-i cunosti, ajungi sa te porti cu ei prieteneste. Ca intr-o joaca. Te duci la tigru, ii vorbesti, il mangai, te apleci, il imbratisezi. Sunt gesturi normale cu care el se obisnuieste si se poarta la fel de normal. Eu ma intorc deseori cu spatele la Stela, ceea ce in manualele de dresura clasice este interzis, ma apropii la o palma de botul ei, o duc la plimbare la picior, ca pe catel. Uite, sa iti arat! Stai langa mine si poarta-te normal. Sa nu faci miscari bruste si sa nu faci poze, ca se sperie de blitz. Stela, Stela, uita-te la mama. Cine-i cea mai cuminte fata? Cine-i frumoasa mea? Mergem la plimbare cu fata? Bravo Stela, bravo, bravo! Vino putin sa scarpinam fetita.

Cand trece pe langa mine catre mana intinsa a Mioarei, inghet pe loc. Parca tineam minte ca era o usa deschisa undeva, prin stanga. Noroc ca Steluta, satula si lenesa, nu vine mai aproape decat o lasa lesa. Se intinde doar pe spate cu labele in aer, toarce multumita cu ochii mijiti si da sa se joace cu Arsin. „Iti vine sa crezi ca Stela m-ar putea sfasia? E ca si copilul meu, rade frumos Mioara si o mangaie pe Stela pe labuta ei de pui de tigru, groasa cat doua maini d-ale mele. In sinea mea nu sunt asa de sigur, insa dau aprobator din cap. Oricum, ceea ce fac cei doi dresori cu tigrii de la Globus este absolut spectaculos. Si daca n-as fi vazut cu ochii mei, as fi putut crede ca este un trucaj. O femeie si un barbat singuri, cu mainile goale, jucandu-se printre cei mai feroce pradatori din lume. Doi oameni cu tigri de cate doua-trei sute de kilograme, tinuti in lesa numai de o curea de panza. Aproape incredibil, asa cum este de altfel intreaga poveste a Mioarei…

Cinci ore de antrenament pe zi.
Dupa teribila tragedie a Lidiei Jiga din urma cu 15 ani, bucuresteanca Mioara Igna a indraznit sa coboare in arena si sa se apuce sa dreseze tigri devenind, la varsta de 36 de ani, singura romanca dresor de feline salbatice. Pe langa doza uriasa de curaj pe care a avut-o, ea a mai depasit si o drama personala: momentul unei caderi de la trapez din pricina unei carabiniere de la un „vartej, care a cedat.

O cadere groaznica in arena, de la o inaltime de 15 metri, intr-un spectacol de duminica in Brazilia, cadere care i-a fracturat coloana. Mioara avea pe atunci 25 de ani si parea ca acolo se va sfarsi drumul ei in lumea circului, de fapt visul pe care il urmase din copilarie. Insa, dupa cateva operatii, cu tije metalice, gips, dureri si zile lungi de recuperare si-a spus ca, daca nu se intoarce in arena, va sfarsi prin a se arunca pe fereastra. Si s-a intors.

Timid, la inceput doar la complimente, apoi la cateva mici salturi, la reluarea antrenamentelor si pana la plecarea in Italia intr-un alt turneu. Complet refacuta, a intrat impreuna cu Adrian in celebra trupa „Carneanu-Platinium, iar in urma cu un an si jumatate a acceptat o noua provocare: cea de a incepe sa lucreze in arena cu tigrii siberieni, temuti pentru agresivitatea lor si reactiile imprevizibile. „Coordonati de profesorii Ionel Gheorghe si Maria Ionel, am invatat pas cu pas sa lucram cu tigrii. Am creat un numar-spectacol cu multe lucruri inedite, riscante si pe care nu le-a mai incercat nimeni pana acum, spune Adrian Radu.

„Dar pentru cele 15 minute de spectacol, pentru cascadele de aplauze care ii insotesc la final, lucram mult, foarte mult. In spatele numarului lor stau peste 2.000 de ore de dresaj si repetitie. Vreme de mai bine de un an, Mioara si Adrian au antrenat tigrii de doua ori pe zi, dimineata si seara, cate doua-trei ore de fiecare data. Ridicari, rostogoliri la comanda, salturi, echilibru, traversari pe scara si pe bara fixa, numere de fachir si coborari acrobatice direct din cupola in mijlocul tigrilor. Toate cerand zile de lucru incordat, cu privirea tinta in ochii tigrului din fata ta, deoarece esti constient ca o secunda de neatentie poate fi fatala, un consum nervos teribil, care te lasa de fiecare data secatuit ca dupa o cursa de maraton.

Cei doi fac zilnic si ore intregi de pregatire fizica, deoarece ai nevoie de fibra musculara serioasa ca sa stapanesti animalele, urmate de elemente de acrobatie la trapez si bara, figuri noi pe care le exercita in arena, la o palma de coltii tigrilor si pe care trebuie sa le faca perfect, ca sa nu provoace animalelor vreo reactie necontrolata.

Mioara spune insa ca, pentru ea, toata aceasta truda nu inseamna mare lucru, pentru ca face exact ceea ce isi doreste. „Stii, de fapt, dupa ce constati ca animalele astea considerate feroce sunt, in realitate, prietenoase si extraordinar de inteligente, nu te mai poti desparti de ele. Nu-ti vine sa crezi de ce atasament sunt capabili tigrii. Uite, Steluta este extraordinar de sensibila. Simte ca o ingrijesc, ca ii sunt apropiata si este la fel de devotata ca si un catel. Eu o iubesc foarte mult si cred ca si ea ma iubeste cu adevarat.

adrian ciltan; foto: octav nitu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro