Prin Bucurestiul de altadata – Curtea Veche

Si strada Sepcari a facut parte in perioada Evului Mediu din perimetrul Curtii Domnesti. In secolele al XIV-lea si al XV-lea, a fost o zona libera sau cu anexe lipsite de relevanta.

Mai tarziu, aici si pe strada Covaci a fost amenajata o gradina a Curtii Domnesti; ulterior, tot aici au existat ateliere cu mesteri si comercianti de calpacuri (caciula sferica sau cilindrica, tivita cu blana scumpa, pe care o purtau domnul si boierii mari), iar apoi, dupa schimbarea modei, de sepci si palarii.

Ultimul atelier de sepci si palarii, mostenit din tata in fiu, fiinteaza inca pe aceasta strada.

Strada Sepcari, detaliu arhitectural Cafeneaua Veche, latura de pe strada Covaci

 

Constructii succesive
Daca vizitati Muzeul Curtea Veche – Palatul Voievodal, veti vedea multe detalii lipsite de coerenta: exista arcade obturate, pereti construiti intr-o maniera nu tocmai liniara, surprinzatoare pentru o curte domneasca.

Se pot vedea, incastrate in perete, tipurile succesive de constructii (din veacurile al XV-lea, al XVI-lea, al XVII-lea, al XVIII-lea), care pun in evidenta felul in care a fost reconstruita Curtea Veche in urma distrugerilor suferite in timpul invaziilor.

Reconstructiile, renovarile au extins acest edificiu si l-au armonizat cu orasul. 

Cafeneaua Veche, detaliu

Hanul lui Manuc
In timp ce amintirea Bizantului s-a pastrat, Bucurestiul secolului al XVIII-lea a devenit, tot sub influenta Constantinopolului, un oras al caravanseraiului urban.

O cercetare intreprinsa la inceputul secolului al XIX-lea a scos la iveala existenta a patruzeci si trei de caravanseraiuri, care in romaneste se numesc hanuri.

Restaurat o data cu Palatul Voievodal, Hanul lui Manuc ne da o idee despre felul in care aratau, in secolele trecute, marile hanuri din Bucuresti.

Construit la inceputul secolului al XIX-lea, hanul isi desfasoara, in patrulater, fatadele albe, foarte simple, umbrite de streasina lata a acoperisului. Fatada are un decor elegant, epurat, in stuc.

Intrarea, strajuita de porti groase, ferecate, de stejar, se face printr-un gang boltit, podit cu lemn. Curtea interioara, de dimensiuni generoase, este inconjurata, la etajele unu si doi, de galerii deschise, marginite de frumoase balustrade si cu arcade sprijinite pe stalpi delicati de lemn.

Exista cateva gravuri din secolul al XIX-lea care redau imaginea de atunci a vastei curti, inconjurata de galeriile cu arcade si plina de care si de calatori.

Hanul a suferit numeroase modificari in timp; dupa 1870, a purtat numele de Hotel Dacia, si in curtea lui au avut loc spectacole de teatru. Restaurarea, efectuata intre 1967-1972, sub conducerea arhitectului Constantin Joja, a dezvaluit faptul ca hanul inclusese doua cladiri mai vechi, apartinand Curtii Vechi. Hanului i s-a redat infatisarea originala, oferind orasului unul dintre cele mai frumoase monumente ale sale.

Text Ema Nicola, foto: Octav Nitu
Articol realizat cu sprijinul Fundatiei Pro Patrimoniu (www.propatrimonio.org)

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Psychologies
Mai multe din Vacanta