Portretul psihologic al unui hoţ din cyberspaţiu

cyber

cyber

V-aţi întrebat cum arată un infractor din cyberspaţiu? Cum gândeşte el? Ironia face să nu fie foarte diferit de un hoţ din offline. Adică psihologia umană e aceeaşi, indiferent că operează de la taste sau într-o zonă rău famată a unui mare oraş.

Aşadar, cine fură softuri şi de ce? Răspunsul e unul simplu: cam toţi cei care pot să o facă fără frica de a fi pedepsiţi.

Cine sunt însă aceşti piraţi ai spaţiului cibernetic?

Cum pot fi ei opriţi? Se pare că sunt, cu precădere, bărbaţii tineri, din punct de vedere socio-demografic. Pirateria e un comportament destul de bine plănuit, nu e un act impulsiv, aşa cum sunt multe din actele ilegale şi chiar criminale.

Apoi s-a constatat că anumite trăsături de personalitate sunt buni predictori pentru a spune dacă cineva este sau nu este înclinat să facă acte de piraterie.

Se pare că cei care au un bias optimist, adică sunt mai înclinaţi către optimism, sunt şi mai probabil înclinaţi să facă astfel de fapte antisociale, pentru că ei cred că nu vor fi prinşi.

Pirateria e ceva serios şi ameninţător din punct de vedere economic la adresa companiilor. Deci cum pot fi aceşti inşi opriţi de la a fura soft sau content? Se pare că măsurile punitive nu funcţionează.

Campanii majore au fost derulate pentru a educa userii cu privire la pericolele softurilor piratate. Iar acestea au avut efecte, pentru o anume perioadă. Însă internetul este un mediu extrem de competitiv şi unde lucrurile evoluează rapid.

Uneori preţul prohibitiv al unui soft îl face pe userul cu comportament ilicit să-şi asume riscul. Şi cum poate fi caracterizată o astfel de atitudine?

Câţiva cercetători americani au făcut diverse studii asupra unor eşantioane de populaţie reprezentative pentru aceste comportamente. Prin intermediul interviurilor, cercetătorii au reuşit să contureze un portret al celui care face acte ilicite pe internet.

Iată câteva trăsături comportamentale ale acestora. Pe scurt, iată cum gândesc ei.

  1. Refuzul responsabilităţii personale („Nu e treaba mea, dacă pot să iau, iau.)
  2. Refuzul acceptării că faci un rău cuiva („Nu fac rău nimănui, au de unde să câştige.)
  3. Refuzul de a accepta că sunt victime („Nu fac niciun rău, iau un soft sau muzică de pe net.)
  4. Condamnarea celor care condamnă acest obicei („Ce au cu mine, sunt nişte nebuni, eu îmi văd de treaba mea.)

Toate aceste idei şi cogniţii le permit celor cu comportamente ilicite să îşi justifice propriile acte. Să îşi spună că au un comportament acceptabil, fără a lua în calcul că ei încalcă nişte norme morale.

Citește continuarea pe www.psychologies.ro

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Diverse