O alta profesie, o noua afacere
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2009/07/dsc-0225.jpg)
Caratele unei investitii pretioase
Ioana Condurateanu a terminat doua facultati, cu note excelente: Relatii Economice Internationale si Drept. Ar fi putut sa devina procuror, avocat sau chiar diplomat de cariera. In schimb, a ales o profesie inedita: designer de bijuterii.
Spune ca i-a placut ce a studiat, dar pasiunea pentru bijuterii a fost mai puternica. Astfel, in urma cu vreo zece ani, a decis ca vrea sa faca altceva, nu sa-si dedice restul vietii imperiului riguros si protocolar al codurilor de legi. Voia ceva mai frumos, mai artistic, mai apropiat de sensibilitatea din sufletul ei. Si a ales sa creeze bijuterii, sa deseneze si sa modeleze alcatuiri complicate sau, dimpotriva, teribil de simple, din pietre semipretioase prinse in linii de argint pur. A ales o cariera „un pic altfel, unde poate da frau liber creativitatatii si neastamparului din imaginatia ei.
„Pasiunea pentru pietrele pretioase am mostenit-o de la tatal meu, care a fost unul dintre marii geologi ai Romaniei, iar eu practic am crescut inconjurata de delicatetea unor structuri de piatra rara. Stiu ca pentru cineva care aude asta poate parea un fel de basm, cum sunt cele din 1001 de nopti, despre jaduri, onixuri, jaspuri, agate si turmaline. Dar in copilarie eu chiar asa ma simteam: ca o printesa inconjurata cu dantelarii de pietre pretioase. Aceeasi senzatie o am si eu dincolo de pragul magazinului Ioanei. In vitrinele de la „Sheba sunt risipite zeci si zeci de pietre.
Mari cat oul de prepelita sau mici cat o frantura de unghie, rotunjite, rombice, alungite ciudat in forma de lacrima ori taiate in muchii drepte, care frang lumina in sclipiri; prinse in siruri lungi sau desfacute cate doua-trei, combinate si amestecate in nuante si culori care iti fura privirea. Par pietrele unui joc, asa cum sunt cele pe care copiii le aduna de pe plaja. Imi spun ca tot ce-i in jur, piese-unicat, lucrate chiar de mana ei, trebuie sa coste mii de dolari. Multe.
Asa si este, imi confirma Ioana. Nici ea nu stie exact cate. Caci totul e piatra pretioasa spargand fascinant lumina in mii si mii de fatete colorate, fiecare bucatica de roca e smulsa cu greu din adancul muntilor fabulosi, de prin tari de la marginile lumii: citrinul in nuante complicate, topazele de Brazilia, ametistul de Mexic si alabastrul scos la lumina de prin adancurile Indiei, alexandritul de Burma, cel atat de greu de gasit… Si acum, femeie in toata firea, cu familie si copii (are doi baieti, de 7 si 10 ani) pe care trebuie sa-i ia orice ar fi de la scoala, Ioana isi aminteste nostalgic de prima ei bijuterie. Lucrata de mana ei, sub indrumarea mamei: o piatra incastrata in otel-inox, primul unicat obtinut dupa multe ore de migala.
Vorbeste frumos si pasionat despre ceea ce face, despre munca ei de acum, despre multumire, liniste si implinire, despre sotul si baietii ei, despre care crede ca i-au mostenit dragostea de frumos. Rade delicat, asa cum ii sunt si creatiile, si nu stiu de ce imi inchipui ca acolo, la ea in atelier, printre scanteile pietrelor slefuite oglinda, acolo, in lumea ei de culori si gingasie, Ioana intra si se misca la fel de natural ca si cum ar intra in propria-i bucatarie.
„Vedeti, e greu sa dai o «reteta» despre cum se creeaza o bijuterie. Nu ajunge doar asa, pur si simplu, sa iei cateva pietre semipretioase, o inchizatoare, niste prinderi din argint 925, sa adaugi un anou si doua-trei pete de culoare din alte pietre, sa unesti toate astea si… gata. In realitate nu e deloc asa. Intervine acolo altceva – un strop de inspiratie, o umbra de gand, o frantura de idee, o amintire si poate si putina copilarie, fiindca cele mai frumoase bijuterii se creeaza… in joaca. E ca un joc de copii mari, pe care nimeni nu-l poate explica. De aceea toate dantelariile din pietre de la Sheba sunt unicate. Nici una nu seamana cu alta. Niciodata.
Cea mai buna idee a afacerii: Sunt, de fapt, mai multe – Unicitatea pieselor, bijuteriile personalizate, fidelizarea clientilor si pretul accesibil.
O greseala remediabila: „Faptul ca nu s-a orientat catre marile piete, catre hipermarketuri.
Cresterea afacerii: „De la vreo 3-4.000 euro, am trecut, in cativa ani, de 100.000 euro rulaj anual.
Magazinul de cadouri… pe computer
Nicoleta Talpes, 27 de ani, a trecut de la servicii sociale pentru un ONG la o firma de cadouri on-line. Primul lucru care te uimeste la Nicoleta e energia extraordinara pe care o emana in jurul ei. Cu parul care ii cade elegant pe umeri si ochii rotunzi, fara astampar, este, la 27 de ani, o femeie frumoasa. Prima data cand intri in biroul ei – un fel de atelier de lucru mai aristocratic –, ti-e greu sa-ti fixezi privirea pe ceva anume, fiindca nu prea stii unde sa te uiti mai intai: la cosurile pline cu pachetele colorate, risipite peste tot, in asteptarea curierului care sa le livreze, grupate dupa criterii pe care nu le intelegi, ori la fasiile mari de staniol si hartie satinata asezate teanc, care vor deveni ambalaje pentru cadourile pe care „e-gift.ro, firma on-line a Nicoletei Talpes, le are comandate pentru anumite zile.
„In 2005 cand am inceput, aveam 25 de ani. Nu aveam deloc experienta in comert electronic, insa aveam mult curaj si, cum ideile bune apar atunci cand te astepti mai putin, asa s-a intamplat si in cazul nostru. La o cafea, vorbind cu prietena mea despre ce se intampla in alte tari si ce nu gasesti in Romania, in materie de servicii, am decis sa punem pe picioare un magazin on-line de cadouri, unul care sa ofere mai cu seama «cosuri-cadou», asa numitele «basket gift», care sunt, mai ales in Statele Unite, cele mai solicitate cadouri.
Nicoleta facuse inainte asistenta sociala si avusese realizari importante in acest domeniu, in cadrul unuia dintre cele mai mari si mai cunoscute ONG-uri din tara, insa nimic legat de comertul electronic. A descoperit ca o astfel de afacere nu este simpla, ca presupune un gen de vanzare continua, la un nivel mult mai complex si mai aproape de psihologia vanzarii, de marketing si de relatii publice.
„Produsele sunt extrem de variate, pentru ca oferim cam orice isi doreste clientul, sau, din experienta noastra, ce consideram noi ca ar fi potrivit pentru o ocazie sau alta. Prin intermediul site-ului sugeram tipul de cadou pe care l-am putea oferi, insa variantele sunt nenumarate: combinatii de produse alimentare, decoratiuni, produse personalizate… Intr-un fel am putea spune ca vindem idei de cadouri, mai mult decat cadourile in sine si ca suntem consultanti in gasirea cadoului potrivit.
Site-ul de daruri electronice al Nicoletei prezinta idei de cadouri potrivite pentru mediul de afaceri, are o sectiune business, unde se pot comanda produse promotionale, una de cadouri de sezon (cosuri cadou si seturi) si una „charity, care contine produse ale fundatiilor umanitare interesate sa le vanda si a caror contravaloare revine in totalitate fundatiilor. „Acesta este de fapt un proiect pilot, pentru ca din 2008 vom dezvolta aceasta sectiune intr-un portal de sine statator. Nu stim sa existe ceva similar pe piata si de aceea nu putem anticipa succesul sau insuccesul ideii, dar speram ca in curand sa convingem mediul de afaceri ca este nevoie de consiliere in gasirea cadoului potrivit.
Cea mai buna idee a afacerii: „Faptul ca am ales sa ne adresam numai companiilor, sa oferim si consultanta in alegerea darurilor pentru orice ocazie si sa nu ramanem doar la registrul cadourilor de masa, desi avem idei de cadou si pentru un buget de 20 lei.
O greseala: „Poate faptul ca inca nu am invatat sa refuzam, sa spunem «nu» in multe cazuri.
Cresterea afacerii: „La inceput am investit 3.000 de euro. Cifra de afaceri in 2007 a fost de 10.000 de euro.
Frumusete de un milion de euro
Alina Almasan a renuntat la o cariera de succes intr-o firma de telefonie mobila pentru a se lansa intr-o afacere destinata… frumusetii: distributie, consultanta si service pentru aparatele de intretinere corporala.
Alina Almasan a reusit in aproape patru ani sa construiasca un imperiu in miniatura, pornind o afacere cu… frumusete. Ideea i-a venit de pe cand era inca studenta la master si ocupa o pozitie inalta intr-o mare firma de telefonie mobila. Nici o legatura cu aparatele de intretinere corporala, instalatii simple sau complicate pentru… „facut femeile frumoase, cele pe care le distribuie astazi in toata Romania reusind sa se claseze pe unul dintre primele locuri in domeniu.
„Am inceput cu luni de documentare, de calcule si studii de piata, impreuna cu sotul meu, care m-a ajutat tot timpul. Nu voiam sa facem nimic la intamplare. Si s-a dovedit ca nu greseau. „Am imprumutat destul de multi bani de pe la toate cunostintele si am deschis initial, in 2005, un salon cu trei aparate, intr-un apartament, apoi destul de rapid si pe al doilea. Cel mai important lucru pentru ea a fost ca oamenii sa inteleaga exact importanta modelarii si intretinerii trupului si efectele pe care le au acestea asupra corpului lor. Mai mult, „Rowe, firma Alinei, ofera, pe langa produse, si consultanta si asistenta postvanzare. Apoi s-a gandit sa inceapa sa distribuie si mobilier special si sa diversifice gama de produse: produse destinate ingrijirii parului, diagnostic dar si tratament cosmetic cromoterapic.
„Nici nu am indraznit vreodata sa sper ca vom ajunge aici si marele avantaj al firmei noastre este acela ca se adreseaza cam tuturor segmentelor de clienti, de la cei care fac investitii modeste ca pret, dar fiabile in timp, pana la piata saloanelor de lux, cele cu clientela selecta. Oricum, ceea ce imi da siguranta in viitorul afacerii, chiar daca eu aveam o cu totul alta pregatire fata de ceea ce fac acum, este ca femeile acorda o atentie tot mai mare aspectului lor si isi pot permite mai multe tratamente complexe si din ce in ce mai inovatoare.
Cea mai buna idee a afacerii: „Am ales aparate de intretinere corporala pentru orice buzunar.
O greseala: „Faptul ca nu am indraznit sa ma avant mai mult la inceput si sa imprumut mai multi bani.
Cresterea afacerii: „Investitia initiala a fost de vreo 12.000 de euro, din care aveam doar 4.000, iar acum am ajuns la o cifra de afaceri de un milion de euro.
Adrian Ciltan; foto: Dan Borzan