Cand Mel Gibson a inceput sa regizeze, toti au crezut ca este alt moft trecator al unui actor orbit de lumina reflectoarelor si de topurile care il catalogau, in mod insistent, drept unul dintre cei mai frumosi oameni de pe planeta.
Dar Mel era mai mult decat atat! Si a dovedit carcotasilor contrariul, atunci cand cel de-al doilea proiect al sau, Braveheart, a castigat Oscarul.
Ani mai tarziu, The Passion of the Christ a devenit unul dintre cele mai de succes filme ale tuturor timpurilor, iar acum, Apocalypto (productie a anului 2006) vine sa intareasca statutul de regizor inzestrat (si controversat) al lui Mel Gibson.
In ciuda epocii la care ne raporteaza datele acestei productii marca Gibson, filmata in padurile tropicale din Mexic, subiectul se vrea a fi o alegorie politica: “O civilizatie nu poate fi cucerita din exterior pana nu s-a distrus singura, dinauntru”. Acesta e mottoul peliculei, o gaselnita publicitara stralucita, de altfel!
Pe muchie de cutit
Referindu-se la Apocalypto, al carui titlu, in traducere din greaca, inseamna “un nou inceput”, Gibson spunea: “Dintotdeauna am dorit sa fac un film cu urmariri. Asa a inceput totul, ca o goana. Si m-am gandit ca sunt cateva posibilitati – urmarire cu masina sau calare.
Cea mai interesanta mi s-a parut insa fuga pe propriile picioare. Nu-mi inchipui ceva mai primitiv si mai expresiv decat imaginea unor picioare desculte alergand! Ulterior, incepi sa te gandesti la un spatiu in care sa plasezi goana aceasta nebuna a unor talpi goale si la o perioada din istorie in care povestea sa se integreze realist.
“Asta e povestea din Apocalypto, o pelicula ce starneste polemici si care descrie experienta unui om de pe vremea civilizatiei maya, in incercarea disperata de a-si salva familia.
Actorii din Apocalypto – desi cei mai multi se aflau la primul lor film – s-au descurcat incredibil de bine. |
![]() |
![]() |
In SUA, premiera filmului a avut loc pe data de 8 decembrie 2006, iar in Romania, in primele zile ale anului 2007. Si cum filmul nu este unul care poate fi trecut cu vederea sau in privinta caruia sa te declari neutru, ce a urmat premierei a fost (si continua sa fie) un spectacol de proportii la nivel mondial.
Dupa cum spuneam, reactiile au fost puternice, cele contra acuzandu-l pe Mel de violenta, antisemitism, inclusiv de plagiat. Gurile rele spun ca exista cateva scene similare intre megaproductia lui Gibson si Return to Aztlan al regizorului mexican Juan Catlett.
Ba, mai mult, acesta din urma a declarat ca managerul de productie al lui Gibson l-ar fi platit cu 100 pesos pentru o copie a manuscrisului.
Dar, conform declaratiilor lui Gibson, documentarea facuta pentru Apocalypto s-a bazat, in principal, pe Relación de las Cosas de Yucatán, cartea episcopului de Yucatán, Diego de Landa (1524-1579).
Originalul nu mai exista astazi, dar autorul ei este primul care a consemnat informatii despre limbajul maya, despre sistemul lor de scriere, despre cultura, religia si ritualurile acestei vechi civilizatii.
In plus, au fost numeroase alte insemnari si descoperiri de ultim moment, care l-au ajutat pe Gibson regizorul sa-si creioneze povestea raportandu-se in permanenta la adevarul istoric, conform celor spuse de el.
Iar in replica la acuzatiile care i-au fost aduse – de obsesie patologica pentru violenta si rasism -, Gibson a declarat transant: “Cei care imi critica filmul ar trebui sa-si faca temele. Eu mi le-am facut”. Scurt si la obiect!
La limita imposibilului
Cat priveste trairile pe care regizorul si-a propus sa le transmita dincolo de ecran, acestea “exploreaza fiecare forma de manifestare a fricii primare” pe parcursul celor doua ore si ceva cat dureaza filmul.
In ciuda sfatului intelept dat de tatal sau (“Nu trai cu frica!”), eroul filmului a trait mereu cu teama ca ceva rau, orice, se poate intampla. Iar cand ceea ce poate fi mai rau i se intampla si viata familiei lui ajunge sa depinda de el, atunci are loc in el schimbarea: renunta la frica si se desavarseste interior, incetand sa mai fie “Almost” (“incomplet”).
Apelativul a fost inspirat dintr-o intamplare care l-a marcat pe Gibson in adolescenta: “Cineva m-a definit atunci in cel mai insultator mod pe care as fi putut sa-l concep. Putea sa-mi fi adus orice injurie si as fi raspuns fara sa ma simt lezat. Dar el mi-a zis ‘incomplet’ si asta m-a ofensat cumplit”.
Cand nu este ocupat cu indicatiile regizorale, Gibson isi petrece timpul in compania sotiei si a familiei.
Pasiunea pentru detaliu
Pentru a pune in scena povestea maya pe care si-o imaginase, Gibson a trebuit sa puna la punct o sumedenie de aspecte, care sa asigure (in final) autenticitatea acestei productii: incepand cu infatisarea actorilor, spatiul de filmare, dialectul folosit si pana la detalii legate de asezarile umane, metoda de vanatoare, accesorii etc.
In ceeea ce priveste dialectul, n-ar fi prima data cand regizorul foloseste o limba moarta intr-un film de-al sau (in Patimile lui Christos a folosit aramaica); de data asta, el a apelat la limbajul maya din Yucatán.
“Orice s-ar spune, Apocalypto ar fi avut un impact mult mai mare daca era realizat in engleza. In plus, cand eram mic, chestia asta mereu imi strica bucuria filmului. Acele replici stupide ma dezamageau profund si distrugeau intregul mesaj”, a spus regizorul.
Adevarul este ca, intr-o lume in care nu doar orice suflare pamanteasca, ci si extraterestrii par sa vorbeasca engleza la perfectie cand vine vorba de vreo productie hollywoodiana, ideea ca te poti transpune intr-o poveste care arata si suna atat de realist nu poate fi decat o gura de aer proaspat dincolo de marginile unui bol, fie el si de cristal.
Imaginea conteaza!
Asa cum spunea cineva la un moment dat, nimeni nu si l-ar putea inchipui pe Brad Pitt sau pe orice alt star de prima clasa din Cetatea filmului in rol de Jaguar Paw, alergand prin jungla, vanat de Bruce Willis si trupa sa de arcasi.
Oricum, nu s-a pus nici un moment problema includerii in distributie a unor vedete hollywoodiene, deoarece credibilitatea scenelor nu putea fi asigurata decat prin redarea cat mai veridica a faptelor.
“Cautam niste arhetipuri. Trebuie sa gasesti pe cineva care arata asa cum ti-ai imaginat ca ar trebui sa arate si care sa fie in acelasi timp un personaj credibil”, spune el. Iar Rudy Youngblood (nativ american, cu origini in triburile Comanche, Cree si Yaqui) a fost perfect in pielea personajului principal, Jaguar Paw.
Dansator, cantaret si atlet, Rudy are acea alura sanatoasa si naturala a unui bastinas, plus o expresivitate care l-a facut candidatul ideal pentru rol. “Sunt atat de mandru de ceea ce a realizat”, a tinut sa precizeze Gibson…
Mai mult ca perfect
Mandri sunt insa si cei din clanul Gibson (actorul are sapte copii, mai exact o fata si sase baieti, si provine dintr-o familie cu 11 copii – asta ca sa nu ai cumva indoieli in privinta folosirii corecte a termenului “clan”!) de performanta si reusita actorului convertit la regie.
Catolic fervent si familist convins, Gibson e casatorit de 27 de ani cu sotia sa, Robyn, despre care spunea la un moment dat ca “este ca stanca Gibraltarului pentru mine. Si, evident, mult mai draguta!”, adauga el sugubat.
A devenit celebru cu Mad Max, dar s-a impus pe piata mondiala cu aproape fiecare nou titlu adaugat la CV: seria Lethal Weapon si filme precum Forever Young, Maverick, Braveheart, Conspiracy Theory, The Patriot, What Women Want etc.
Implicat in nenumarate actiuni de filantropie, pe care insa nu le face publice, castigator (printre altele) a doua Premii Oscar (in 1996) pentru Braveheart (Cel mai bun film si Cea mai buna regie) si star hollywoodian a carui avere ii asigura pozitii fruntase in topul celor mai bogati actori din lume, Mel Gibson nu inceteaza sa ne fascineze, de la proiect la proiect, cu capacitatea sa indiscutabila de a ne transpune intr-un alt timp si spatiu, in care traim la intensitate maxima.
Text: Delia Bratosin; Foto: cinemagia.ro