Un talent innascut Cum v-ati descrie cariera? Cat a fost sansa, cat a fost voce, cat talent?
Provin dintr-o familie de muzicieni si am inceput sa studiez vioara clasica cu tatal meu, fost violonist in Orchestra Radio si profesor de vioara.
Am crescut cu mult respect si dragoste fata de muzica. Dar cel mai mult imi placea sa cant eu insami, fiindca aveam o impostatie clasica naturala. De la opt ani stiam deja ca doream sa cant solo voce.
Totusi, cum ati ajuns de la muzica clasica la muzica usoara, la pop, apoi la jazz?
Fredonam pasaje din muzica clasica, dar ma plictiseam repede, si am inceput sa improvizez, pe aceeasi armonie. In timp ce cantam, schimbam si puneam de la mine, dupa inspiratie. Mai tarziu, am luat lectii de canto de la Florica Orascu.
Primii lauri
Si au inceput sa curga premiile… Aveati 24 de ani cand i-ati batut pe americani pe terenul lor, intr-o competitie importanta, in Belgia.
Da, aveam 24 de ani cand George Zbarcea, care era pe vremea aceea directorul ARIA (Agentia Romana de Impresariat Artistic) si care, prin relatiile lui, a avut posibilitatea sa duca Romania la un prestigios festival international de creatie si interpretare, cum era cel de la Knokke.
Romania, ca orice alta tara, trebuia sa se prezinte cu un grup de trei interpreti, asa ca am ajuns acolo impreuna cu Aurelian Andreescu si Mihaela Mihai.
Am avut mana libera de la domnul Zbarcea, si imi voi reaminti de el tot restul vietii mele, cu o simpatie si o admiratie extraordinare, ca om, ca muzician, ca artist. Mi-a lasat mana libera sa ma prezint cu ce am dorit eu, iar eu m-am prezentat cu cateva piese americane de jazz si cu Rapsodia Romana de George Enescu.
Am luat 10 pe linie. In cele treisprezece editii de pana atunci nu mai fusese nimeni premiat cu 10 pe linie, doar candva Engelbert Humperdink primise un singur 10 de la acel juriu.
Nadia Comaneci la gimnastica, dvs. pentru cantat, nu?
Da, ma onoreaza comparatia cu Nadia! Atunci am primit, cand am cantat, 10 pe linie, de la toti membrii juriului. Era un lucru nemaipomenit, mai ales ca nici nu ma gandeam ca voi castiga, desi mai luasem premii la Mamaia si la alte concursuri.
Am cantat cu drag, ca intotdeauna, am fost aleasa Cantareata Festivalului, am luat Cupa Europeana, am luat si Premiul Presei.
Pe urma, cu un grup de europeni – mi-aduc aminte de Anglia, Franta, Spania, Olanda – eu, care am reprezentat Romania, am inceput seria a doua a competitiei cu americanii si, din nou, am castigat noi, europenii, de data aceasta Cupa Mondiala.
Era ca intr-un vis frumos: ma casatorisem de curand, eram indragostita pentru prima oara in viata mea, imi placea ce fac si ma bucuram ca pot castiga pentru tara mea – pe care nu am incetat sa o iubesc.
“Duke mi-a lasat mana libera”
Ati spus odata ca Duke Ellington, monstru sacru al jazzului, care v-a lansat in cariera internationala in 1972, v-a lasat sa fiti asa cum sunteti. Asta inseamna ca exista si maestri si profesori care te obliga sa fii altfel?
Ca profesor, ca pedagog, trebuie sa intelegi personalitatea fiecaruia si sa-i dezvolti personalitatea. Asta este cel mai important, pentru ca suntem diferiti unii de altii, prin talent, posibilitati, viziune, daca vreti, dupa cum crestem acasa, dupa religie – toate astea trebuie respectate.
Cand m-am intalnit cu Duke, de la inceput a spus asa: “Nu, nu si nu! Nu poate nimeni sa-i scrie o improvizatie mai bine decat o poate face ea. Lasati-o sa fie ea insasi”.
A ajutat extrem de mult faptul ca am fost o fata serioasa, care a vrut enorm sa invete. Pe mine m-a interesat muzica si relatia dintre mine si publicul din fata mea. Asta a observat Duke Ellington la mine, in afara de voce si de urechea muzicala de exceptie cu care am fost inzestrata, si mi-a lasat mana libera sa fiu eu, asa cum sunt ca artist. Si a contat enorm.
Cand ati inteles ca talentul va poate aduce si bani?
Tarziu, fiindca a contat mai mult dorinta puternica de a face muzica, de a canta. La 14 ani, am lansat prima piesa, se numea “Vreau sa cant si eu la televizor”, care avut un mare succes. Pe atunci, sa stiti, la radio nici nu se canta jazz, nici nu se stia ce este jazzul. Se canta muzica clasica, muzica usoara, iar eu veneam cu aceste improvizatii, cu acest stil.
Cu putin inainte sa implinesc 15 ani, mi s-a spus sa ascult la radio, dupa ora 24, ca se ?da? cate o jumatate de ora de jazz. Pana atunci nici nu auzisem de acest gen si ca apartinea americanilor. Abia cand am ajuns in strainatate, am inteles ca se pot face si bani, iar cand m-a preluat agentia de impresariat a lui Duke Ellington am inceput sa si simt…
Clauza speciala din contract
Noi, ziaristii romani, avem un privilegiu: putem sa va luam interviuri pentru ca sotul dvs. a avut intelepciunea sa puna o clauza speciala, pentru Romania.
Asta a fost o binecuvantare pentru mine. Cand am negociat contractul cu impresarul, sotul meu mi-a explicat: “Vei semna cu ei, dar pentru ca iti vor cere un procentaj mare, cum se obisnuieste, este bine sa pui o clauza”.
Ron a negociat sa existe control din partea lor asupra spectacolelor din toata lumea, dar nu si din Romania. “Dar de ce?”, au intrebat impresarii. “Pentru ca in tara ei Aura Urziceanu va trebui sa aiba libertate, sa cante cat vrea ea si sa cante cand vrea, pentru romanii ei.” Asta a fost un lucru extraordinar!
Intalnirea cu Ron
Cum v-ati gasit cu Ron Rully, un baterist celebru?
Ne-am gasit pe scena, in conditii interesante: el nu ma vedea, eu nu il vedeam, in schimb eu auzeam o baterie fenomenala, si el a auzit o voce care i-a placut. La un moment dat a venit la mine si mi-a spus: “Am acompaniat-o pe Ella Fitzgerald, am cantat cu cei mai mari muzicieni, cu alte mari cantarete din lume, dar o voce ca a ta nu am auzit”. Si mi-a facut un compliment extraordinar: “Imi imaginez ca esti ca om asa cum iti e si talentul”, iar eu i-am spus ca daca as bate la tobe, asa as vrea sa bat, ca el.
Din cate stiu, si fiul dumneavoastra va calca pe urme.
Fiul nostru s-a nascut cu un dar la fel ca al meu, ca al tatalui lui. Este compozitor, textier, cantaret, pianist, tobosar si asa mai departe. Ce ma bucura este ca ne-a mostenit fara ca noi sa-i sugeram in vreun fel. Acum are studioul lui muzical, face muzica de film, reclame.
“Iti trebuie un stil personal…”
Va intalniti cu cantareti din generatia dumneavoastra?
Mai vorbim la telefon, ne mai vedem. La concertul in amintirea lui Dan Spataru i-am revazut pe Mirabela, Angela Similea, Corina Chiriac, pe Mihai Constantinescu; m-am bucurat ca a revenit Cornel Constantiniu, dupa o situatie grea.
Dintre tinerii cantareti romani va place cineva?
Tineri am vazut pe la televizor. Cred ca am vazut-o pe Andra, pe Nicola. Exista tineri pe care eu, prin fundatia care imi poarta numele, vreau sa ii ajut sa se consacre, dar carora le trebuie, in afara de dorinta de a face cariera, si dorinta de a gasi un stil personal, nu imitatii. Ma bucur ca la Eurovision, ultima editie, Mihai Traistariu a avut un adevarat succes.
Biografia, pe scurt
Lansata acum 38 de ani de catre Duke Ellington intr-o prodigioasa cariera internationala, in 1972 Aura Urziceanu a participat pentru prima oara la Festivalul de Jazz Newport (New York) si a cantat cu Ella Fitzgerald, Quincy Jones, Mel Lewis, Sarah Vaughn.
Este casatorita cu bateristul Ron Rully si stabilita in Canada.
Un album cu o selectie a celor mai bune piese si un videoclip la piesa Sweet Lies, compusa de fiul ei, Elia Christopher, se numara printre noutatile discografice ale solistei.
De Brandusa Armanca; Foto: Doru Armanca, arhiva personala