Ioana Magura Bernard, vocea feminina a Europei Libere
Numele Ioanei Magura Bernard ni-l amintim multi dintre cei care am trait anii de bezna ai haosului ceausist. A fost una dintre vocile de la Radio Europa Libera, cea care aducea stirile zilei si care, doar prin simplul fapt ca era acolo, in spatele scalei luminate a radiourilor noastre bruiate, ne dadea sentimentul ca nu suntem singuri.
Calda, vibranta, uneori cu modulatii de alint si mereu calma, egala, cu profesionalismul unui jurnalist de clasa, indiferent de problemele personale din acele momente, vocea ei venea din eter, seara de seara, reamintindu-ne ca ei, oamenii de la Europa Libera, sunt acolo, stiu ca suferim si sunt alaturi de noi. Cei care nu au trait in anii aceia pot avea senzatia de exagerare. Insa pentru milioane de romani, Europa Libera a fost un balon de oxigen. Vorbele venite pe calea undelor au salvat vieti si au schimbat destine.
Il stiam cu totii, il ascultam noptile, ii spuneam in diverse feluri: Soparlita, REL sau te miri cum, ca sa nu fim luati la ochi atunci cand vorbeam despre cele auzite. Privind in urma, realizezi ca a fost un fenomen mediatic de care se temeau atat Nicolae Ceausescu, cat si Securitatea. Iar teama lor a nascut razbunari si multi dintre jurnalisti au platit cu viata.
Au ramas in memorie mortile teribile si neelucidate, de cancere evoluand galopant, ale celor trei directori ai departamentului romanesc al Europei Libere din anii ‘80 – Noël Bernard, Radu Gorun si Vlad Georgescu, apoi moartea unuia dintre redactorii postului, Emil Georgescu. Si nu doar atat: Monica Lovinescu a fost atacata barbar, in anul 1977, Paul Goma si Serban Orescu au primit pachete-bomba, iar in februarie 1981, a avut loc un atentat la München, comandat de fosta Securitate si coordonat de celebrul Carlos.
Ioana, Andreea si Noël Bernard, cu un an inainte de tragicul deces al marelui jurnalist. |
„Adevar, libertate, dragoste. Ioana Bernard, a treia sotie a lui Noël Bernard, vorbeste despre toate acestea cu retinerea durerii care n-a parasit-o niciodata dupa decesul sotului ei, dar si cu indarjirea pronuntarii adevarului.
Spune ca nu i-a fost frica. Nici in 69, cand a ales sa „ramana afara, intr-o excursie, singura, fara nimeni, lasand-o in tara pe Andrea, fiica ei din prima casatorie, pe care avea sa o „scoata abia doi ani mai tarziu, nici in 70, cand s-a angajat la Europa Libera. Si nici mai tarziu, atunci cand a simtit concret infiltrarea Securitatii in interiorul postului de radio, care era practic singura ins-titutie de opozitie politica fata de regimul Ceausescu.
Abia in momentele in care Noël, sotul ei, fusese operat de cancer pulmonar si cand abia mai spera ca nu vor fi ultimele sale clipe, atunci, spune ea, s-a temut cel mai tare: „Cand Noël era grav bolnav si extrem de slabit, in ultimele lui luni de viata, mi-a fost foarte frica sa nu fiu folosita impotriva lui. Eu lucram foarte des in tura de seara. Ma intorceam acasa la ora unu noaptea, cand strada si garajul blocului erau pustii. Puteam fi foarte usor atacata si constransa sa deschid usa apartamentului. Atunci am rugat conducerea Radioului sa-mi dea o garda insotitoare, iar cererea mea a fost numaidecat acceptata. Da, atunci mi-a fost intr-adevar frica.
Dupa ce Noël Bernard a murit, in 1981, Ioana ar fi putut sa demisioneze de la REL, sa se retraga undeva, sa uite, sa incerce sa-si vindece suferinta. Dar a ramas sa duca mai departe munca sotului, a luptat in continuare pentru idealurile sale: „Nu mi-am pus vreo clipa problema alegerii. A fost un lucru de la sine inteles sa lucrez in continuare. Oricum, nimic nu m-ar fi putut face sa uit ori sa ma vindec: nici acum, dupa 28 de ani, nu m-am vindecat cu totul si nu am uitat absolut nimic.
A trait la pupitrul de emisie al Europei Libere Revolutia din 89, „ca pe un miracol la care visam, dar nu indrazneam sa sper ca voi fi vreodata martora, asa cum traise si tragedia cutremurului din 1977. „Nu m-am considerat vreodata un simbol, ci doar un bun profesionist, care-si face datoria. Simbolul libertatii pentru milioane de romani a fost Radio Europa Libera. Abia in 1995, cand REL a inchis studiourile din München si s-a mutat la Praga, am iesit la pensie si m-am stabilit in California, unde locuia fiica mea impreuna cu sotul ei si cu nepotelul meu de un an. Din acel moment, cariera mea in radio s-a incheiat si am debutat in cea de bunica: indeletnicirea mea principala in ultimii 14 ani.
Transmisie in direct catre Romania, din studiourile REL, de la Munchen. |
Fidela idealului care i-a marcat viata, „Adevarul, libertatea, dragostea, Ioana Bernard a scris apoi o carte, „Directorul postului nostru de radio, pentru a spune adevarul despre Noël Bernard, si a participat la realizarea filmului „Razboi pe calea undelor. Acum, putin timid, marturiseste ca a inceput sa isi scrie memoriile, „dar ma indoiesc ca le voi publica vreodata.
Spune ca o doare cumplit realitatea din Romania: „Cand Silviu Brucan a prezis, in 1990, ca Romania va avea nevoie de 20 de ani ca sa devina o democratie, mi-am spus: imposibil. Curand, insa, a inceput sa mi se para posibil, apoi, probabil, si, in cele din urma, optimist, peste masura de optimist. Cei 20 de ani prezisi de Brucan sunt pe cale sa se incheie, dar democratia, normalitatea Romaniei, nici macar nu se intrezaresc. Asta este dezamagirea mea cea mai dureroasa.
Proiect pentru memoria neamului
Anul trecut, Institutul Roman de Istorie Recenta (IRIR) a initiat o campanie nationala sub numele „Aici e Radio Europa Libera!. Proiectul, initiat si coordonat de IRIR impreuna cu un grup de fosti angajati si colaboratori ai Europei Libere, isi propune sa stranga fonduri pentru infiintarea unui „Centru de Cercetare si Documentare Radio Europa Libera si ridicarea unui monument dedicat Europei Libere la Bucuresti.
Reamintind semnificatia speciala a postului Europa Libera si contributia lui la castigul de libertate si bunastare ale romanilor, campania va transmite mesajul ca oamenii au acum ocazia de a-si manifesta recunostinta printr-un gest nobil, de pe urma caruia vor beneficia, in fond, ei insisi. Centrul va pune la dispozitie tuturor o copie completa a arhivei de programe (texte si inregistrari au-dio), impreuna cu o copie a arhivei de documentare.
Costurile pentru obtinerea copiilor si infiintarea centrului se vor ridica la aprox. 200.000 euro si, ulterior, va lua fiinta si un radio-scoala, care sa duca mai departe traditia democratica si standardul profesional al Europei Libere. Toti cei interesati sau care doresc sa isi aduca contributia la acest proiect pot gasi toate amanuntele pe site-ul www.irir.ro.
Un volum despre un mare roman
Aparuta in 2007, la Ed. Curtea Veche, cartea Ioanei Magura Bernard are „rostul sa rupa tacerea voita ori indiferenta, ce se asterne tot mai deasa peste amintirea lui Noël Bernard, cel care a condus ani intregi sectia romana a REL, omul care, asa cum spunea Virgil Ierunca, «s-a nascut si a murit in studiourile Europei Libere». Adica in Romania.
Citeste despre Ioana Magura Bernard in articolul Castigatoarele premiilor Femeia Anului 2009!
Adrian Ciltan; foto: Arhiva personala a intervievatei