Elena Mosuc, soprana la Scala din Milano
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2010/02/intro19.jpg)
In deschiderea Festivalului International „George Enescu din 2007 a interpretat „Aria Semiramidei, de Rossini, iar publicul, impresionat, a rechemat-o, in aplauze, pe scena. „Desi incepusem repetitiile la Povestirile lui Hoffmann, la Hamburg, mi-am dorit foarte mult sa cant la concertul de deschidere al Festivalului Enescu, la care doream sa particip de ani de zile. Scena romaneasca imi da mereu satisfactii, publicul ma apreciaza si ma iubeste, e un sentiment reciproc. O dragoste cladita in timp si pastrata cu sacrificiile unei emigrari de la Iasi la Zürich.
A ajuns in Elvetia pentru ca „asa a fost sa fie. In 1991, in urma unei auditii la Viena pentru un post la Opera din Zürich, a obtinut un contract pentru trei ani; contractul s-a prelungit si a ramas definitiv acolo, in calitate de solista invitata permanent. Obstacole in cariera a avut de intampinat mereu, mai ales ca trecerea de la meseria de invatatoare in Iasi la cea de soprana pe scenele de opera din intreaga lume s-a produs destul de repede.
„Am fost aruncata in apa rece, adica de la inceputul carierei am cantat roluri mari, grele, ca Lucia, Traviata sau Gilda. In primii cinci ani am fost singura, fara controlul unui maestru de canto, am lucrat zilnic ca sa rezolv pasajele grele din aceste opere si am reusit. Nu am avut niciodata probleme vocale, pentru ca m-am nascut cu o voce buna. Dar a trebuit sa lucrez pentru rafinarea ei. Succesele repurtate au fost cel mai bun control si confirmarea faptului ca ceea ce fac este bine.
In 1996 a avut norocul sa-i intalneasca pe Mildela DAmico, maestra sa de canto, si apoi pe Ion Buzea, care locuieste tot la Zürich si cu ajutorul caruia continua sa se pregateasca pentru anumite roluri sau arii. „In afara de voce, lucru indispensabil, un cantaret are nevoie de o tehnica vocala perfecta, cultura muzicala si mult noroc. Concurenta este astazi extraordinar de mare si nu intotdeauna cei buni reusesc sa obtina contracte. Recunoaste ca pana si in lumea muzicii exista persoane cu „relatii, cunostinte si sustinatori, care au prioritate. „Dar, totusi, cine este bun iese la lumina.
![]() |
Elena Mosuc si sotul ei, Cristoph |
Dorul de Iasi
„Viata mea nu este o viata normala, spune soprana, dar stie ca poate conta oricand pe intelegerea si sprijinul neconditionat al sotului ei, Cristoph, care iubeste opera. „Eu sunt deseori invitata in diferite tari sa cant, dar vine si el cand poate. Faptul ca nu avem copii ne permite sa ne bucuram astfel de viata, altfel ar fi fost mult mai greu, tinand cont de meseria mea.
E drept ca nu trece o zi fara sa-i aminteasca in rugaciunile sale pe cei din tara, stabiliti la Iasi, orasul copilariei si al visurilor devenite realitate, al casei parintesti, dar si al celor doua morminte ale bunicilor care au crescut-o.
Se gandeste cu drag la coristii de la biserica „Sfantul Gheorghe, in mijlocul carora a crescut, la Mitropolia in care canta de fiecare data cand ajunge in Iasi, la preotii care „m-au ajutat sa nu uit credinta pe care mi-am format-o impreuna cu bunicii, la toate locurile in care a crescut. In primii ani de cariera reuseam sa vin mai des pentru ca participam anual la concerte organizate de Filarmonica. In ultima perioada, insa, am ajuns printre picatele', cand am avut cate un moment de respiro.
Pomeneste mereu de profesorii de la Scoala Populara de Arta si Academia de Muzica, de rolul Reginei Noptii din „Flautul Fermecat al lui Mozart, recomandat de profesorul Dan Priscornic, cu care a avut peste 200 de reprezentatii, dar si de elevii carora le-a fost dascal. „Cand eram invatatoare, publicul meu era clasa de copii in fata carora vorbeam, cantam, explicam. Acum sunt in fata unui public matur, care reactioneaza ca si copiii de atunci, batand din palme.
![]() |
Cu maestrul Franco Zeffirelli |
Dincolo de aceasta legatura cu Iasul, e constienta, insa, ca „baza formarii a fost la Zürich, adevaratul Conservator, scena si lucrul cu cei mai mari dirijori si regizori, alaturi de cei mai buni solisti din lume. In mediul acesta, de un inalt nivel profesional, m-am format.
Pentru Elena lucrurile sunt foarte clare din acest punct de vedere: „Acolo (n.r. in Elvetia) se investesc foarte multi bani in cultura. Astfel se fac spectacole de mare calitate din punct de vedere interpretativ, cu participarea unor solisti, regizori, dirijori sau scenografi de renume. In Romania nu exista, cel putin acum, aceste posibilitati materiale, considerate un lux. Dar exista foarte multe talente!.
La Scala din Milano
Si-a dorit sa cante la Scala din Milano si a reusit. In luna iulie a interpretat-o pe Violetta din „Traviata lui Giuseppe Verdi, un rol dificil, dar cine mai sta sa se gandeasca la eforturi, cand „triumful a fost imens. „A fost ceva de vis pentru mine, cu atat mai mult cu cat cei din orchestra s-au gandit sa-i faca o surpriza. „Au fost foarte impresionati de cantul meu si au tinut sa-mi lase o amintire pe un afis care anunta spectacolul: „A Elena Mosuc, con stima e simpatia dai professori dell‘orchestra de la Scala (Elenei Mosuc, cu stima si simpatie din partea orchestrei de la Scala).
„Este ceva unic. Nu s-a mai intamplat asa ceva la Scala, pana acum. Chiar din timpul repetitiilor am primit aprecierea lor prin complimente. Pentru mine este foarte importanta recunoasterea lor. La fel de importante sunt insa si e-mailurile primite de la fani sau florile oferite de spectatori la sfarsit de reprezentatie. „Toate acestea arata ca oamenii au fost intr-adevar emotionati atunci cand am urcat pe scena si am cantat, iar asta este extraordinar. Noi, cantaretii, dorim sa oferim publicului emotii artistice, divine, le zic eu.
![]() |
Cu maestra de canto, Mildela D’Amico |
Dar propriile emotii?
„La inceput erau mari, dar din fericire nu se simteau in voce, le simteam doar eu. In timp, capatand experienta, acestea s-au tot diminuat. Emotiile pe care le am acum sunt creatoare, pentru ca publicul ma inspira. Iar faptul ca din punct de vedere vocal sunt foarte bine pusa la punct imi da multa siguranta.
In mod surprinzator, la primul concurs international de canto, ARD, din München, nu prea a avut emotii, pentru ca, spune ea, „acolo nu ma cunostea nimeni, asa ca am cantat cum am crezut eu. Si am cantat foarte bine – drept pentru care a castigat cel mai important premiu din cariera sa artistica. In 2004 a fost numita Ofiter al Romaniei, titlu acordat de presedintie „pe baza meritelor mele internationale care fac cinste tarii noastre. Romania va ramane mereu punctul meu de referinta. Si acum, cand cant pe scena, in programele de sala este scris ca sunt romanca, nu elvetianca. Eu reprezint Romania.
In schimb, nu are un „acasa permanent. Spune ca „daca e sa definim fizic spatiul in care traiesc acum, acel acasa e la Zürich. Aici l-am cunoscut pe sotul meu, deci am o familie in Elvetia si una la Iasi. Sunt insa mereu in alt loc, ca o nomada. Asta, de fapt, imi place, pentru ca asa reusesc sa cunosc lumea.
Nu-si poate imagina viata ei fara muzica: „Imi doresc sa cant cat mai mult. Este modul meu de a ma exprima, iar scena si cantatul ma fac fericita. Dupa 17 ani de cariera, am ajuns la Scala, care, pentru mine, ramane culmea scenei lirice. Si faptul ca acest lucru se datoreaza muncii mele imi da satisfactii imense. Nu trebuie sa spun nimanui multumesc, doar lui Dumnezeu.
Numele „grele din opera
A colaborat cu foarte multi artisti valorosi si recunoaste ca ii este greu sa faca o selectie a numelor alaturi de care a cantat pe scenele din Iasi, Bucuresti, Zürich, München, Dresda, Hamburg, Berlin, Viena, Luxemburg, Paris, Amsterdam, Verona, Londra, Japonia sau China.
![]() |
Cu maestrul Lorin Maazel |
Si, totusi, din lista nu pot lipsi Placido Domingo, José Carreras, Leo Nucci, Marcello Álvarez, Mirella Freni, Ruggero Raimondi, Neil Shicoff, Rolando Villazón, Giorgio Zancanaro, Roberto Alagna, Carlos Álvarez, Katia Ricciarelli, Francisco Araiza, Giacomo Aragall sau romanii Liliana Nichiteanu, Marcel Rosca, Carmen Oprisanu, Angela Gheorghiu, Adina Nitescu, Robert Nagy si Iulia Isaev.
Cat despre dirijori, isi aduce aminte cu placere de maestrii Lorin Maazel, Marcello Viotti, Nello Santi, Daniel Oren, Ralf Weikert, Michel Plasson sau Cristian Mandeal, Corneliu Calistru, George Sbarcea, Horia Andreescu, Camil Marinescu, Cornel Trailescu, Leonard Dimitriu, Gheorghe Costin si Ion Iancu.
E onorata sa cante si sa-i incante cei care i-au recunoscut si laudat talentul: „Elena Mosuc este astazi interpreta ideala a Luciei di Lammermoor. Din punct de vedere vocal, al expresivitatii si al interpretarii, cu siguranta i-ar fi placut si lui Donizzeti, e de parere Renata Scotto, una dintre cele mai cunoscute soprane din Italia, in timp ce marele regizor italian Franco Zeffirelli crede ca „trebuie sa ii multumim lui Dumnezeu ca ne-a oferit aceasta mare si suprinzatoare noua stea pe firmamentul Operei (declaratii preluate de pe site-ul sopranei, www.mosuc.com).
Visul din copilarie
„Cand eram in Romania, visam sa cant pe scena alaturi de cei mai mari cantareti din lume, insa la Scala nici macar sa visez nu indrazneam. Prietenii mei radeau de mine si de visurile mele. Dar eu, capricorn cum sunt, staruiam in acele idealuri, imi cream o lume a mea, care imi dadea si mai multa putere sa studiez. Si studiam mult de una singura. Nu credeam ca voi ajunge intr-adevar sa cant alaturi de mari cantareti, dar nu m-am oprit niciodata sa visez.
Mai tarziu am descoperit ca toate gandurile transmise in univers intalnesc la un moment dat momentele, persoanele, conjuncturile potrivite care fac in asa fel sa se indeplineasca. Cand cineva doreste din tot sufletul ceva si crede, acel lucru se va realiza, cu conditia sa persevereze, sa nu renunte la acea dorinta, in ciuda nici unui obstacol. Sa munceasca. Eu am avut multe obstacole inainte de a mi se deschide drumul, dar nu am renuntat niciodata. Invatam singura arii, roluri, desi nu eram sigura ca le voi canta vreodata pe scena. Ceva in mine imi spunea „invata, invata, studiaza, lucreaza. Am stiut in adancul sufletului meu ca voi reusi cu ajutorul Celui de Sus. Asa am reusit eu…
Citeste despre Elena Mosuc si in articolul Castigatoarele Premiilor Femeia Anului 2009.
Catalina Ioancea; foto: arhiva personala, Susanne Schwiertz