Învață să spui „nu”

Parcă simți nevoia să fericești mai tot timpul persoanele din jurul tău și pentru asta te asiguri că nu-ţi scapă niciun „nu'? Nu ai obosit cumva cu atâta preocupare, în timp ce te supui la un astfel de tratament? Te îngrijești mai tot timpul ca lumea să fie mulțumită și să nu dezamăgești, nu-i așa? Te invit să afli ce anume te face să reacționezi astfel. Ar putea fi nevoia ta de a fi acceptat și validat, te face cumva să te simți important? Sau mai degrabă te securizează să ai acceptul celorlalți deoarece barometrul încrederii tale în sine este în mâinile celor din jur?

Nu știu, în răspunsuri tu ești maestrul, dar dacă deja această situație te strâmtorează, îți propun, pe de-o parte, să devii treptat propriul tău observator și să sesizezi când anume cauți să mulțumești alte persoane și care este motivul în acel moment… și pe de altă parte, te invit să redescoperi arta de a spune „nu', practic, de a-ți asuma propriile limite, că doar nu le poți face pe toate, nu-i așa? Și dacă am ajuns aici, îți recomand câteva strategii prin care, treptat, să intri mai mult în contact cu tine și apoi cu ceilalți.

„Și chiar merită?'

Înainte de a-ți da acceptul, oferă-ți un timp scurt de reflecție, observă la ce anume te ajută să spui „da', vezi dacă acele activități te ajută să crești în vreun fel sau îi ajută mai mult pe cei din jur atunci, încearcă să-ți prioritizezi munca și cererile, chiar dacă asta va atrage, poate, pentru moment, antipatia unora. Te-ai gândit chiar să evaluezi cât timp îți va lua acea activitate, cât de stresantă este, oare dacă ai nevoie să pui atâta presiune pe tine mai tot timpul? Uneori, dacă spui „am altceva de făcut, dar te pot ajuta să găsești pe cineva care să te ajute' sau „nu am cum', îți rămâne posibilitatea de a reveni asupra deciziei, pe când un „da' impulsiv te va bloca în a duce la îndeplinire sarcina, chiar dacă, energia ta ți-ar mulțumi dacă ai salva-o mai des, pentru scopuri nobile emoțional. Mai mult, arăți că asculți cererea, deși nu îți poți oferi serviciile.

„Acum o să par egoist, nu?'

„Ești așa un bun designer, nu vrei să-mi decorezi și mie camera?' Câtă reciprocitate, nu?

Un compliment pentru un task. Te-ai gândit vreodată că aceste replici spuse cam des de anumite persoane din jurul tău, precum: „Nu știu pe nimeni mai bun la asta', „Nimeni nu-l face așa bine ca tine' pun presiune și te constrâng să iei o decizie chiar dacă nu îți dorești neapărat să faci acel lucru. Dacă răspunsul tău e „nu' înseamnă că dai dovadă de iubire de sine în astfel de situații, este un egoism, dacă vrei, sănătos. În mod cert termenul de „persuasiune' nu îți este străin și îți recomand să înveți să o descifrezi atunci când este cazul.

„Aș vrea, dar știi…'

Probabil în locul punctelor de suspensie stau câteva explicații pentru care tu nu poți face o sarcină. Ești sigură că asta vrei? Justificările pentru acest „nu' te portretizează ca vinovată atunci când nu ai greșit, nu? Ce ar fi dacă ai sugera asumarea reciprocă într-o problematică, evitând litania de scuze : „Dacă nu poți acum și nici eu, ce zici să reprogramăm pentru săptămâna viitoare?' sau simplu: „Scuze, nu azi', 'Apreciez că te-ai gândit la mine, dar îmi ajunge cât am'.

Nu-i așa că supraestimai puterea unui scurt „NU'? Până la urmă, ce se poate întâmpla? Uneori există lucurile care nu se mai pot recupera, cum ar fi timpul tău, sănătatea, relațiile apropiate, valorile tale, atât timp cât nu rămâi fidel lor și nu le îngrijești. Pe de altă parte, nu este nimic rău că oamenii cer, cum nu este nimic rău în a refuza, tranzacțiile mature pe asta se bazează, în definitiv.

Autor: Cristina-Elena Dobrescu, psiholog, terapeut ABA