Interviu cu Sorin Borodi: ”Avem un sistem de educație rigid, lipsit de eficienţă, de multe ori nociv pentru copii şi tineri”

Interviu cu Sorin Borodi

Daniela Palade Teodorescu a stat de vorbă cu profesorul de matematică Sorin Borodi, de la Liceul Teoretic ”Alexandru Papiu Ilarian”, din Dej, despre examenul de evaluare națională și felul în care acesta indică adevărata calitate a sistemului de educație.

În urma unui interviu ci profesorul de matematică Sorin Borodi, putem trage o singură concluzie cu privire la examenul de evaluarea națională: e o formă de fraudă să păcălești o generație întreagă că e mai bună decât e în realitate.

Profesorul Sorin Borodi este unul dintre cei mai buni specialiști în didactica matematicii – a realizat aplicaţii (25-30) care să-i ajute pe elevi în înţelegerea matematicii. Este autorul unui studiu despre modul dramatic în care a scăzut nivelul de dificultate al subiectelor la examenele de evaluare națională. Ce spune acest lucru despre nivelul educației în România?

Un singur indicator nu poate fi hotărȃtor pentru caracterizarea stării de sănătate a unui sistem, indiferent care ar fi acesta. Mai degrabă, cred că este o problemă de moralitate, de etică a celor ce au aplicat politici educaţionale care şi-au dovedit eşecul.
Se ȋncearcă, prin astfel de subiecte, mascarea realităţii.

Eu cred că este o formă de fraudă să păcăleşti o generaţie ȋntreagă, să-l faci pe individ să creadă că este mai bun decȃt este ȋn realitate. Cui serveşte această supraevaluare? Să-i credem pe cei ce spun că scopul unei astfel de strategii ţine doar de imagine?

Eu cred că este o formă de fraudă să păcăleşti o generaţie ȋntreagă, să-l faci pe individ să creadă că este mai bun decȃt este ȋn realitate.

Cum comentați examenele de anul acesta la evaluare națională și bacalaureat?

Subiectele se ȋncadrează ȋn şablonul preferat ȋn ultimii ani: fade, previzibile, neatractive, fără legătură cu realitatea ce ne ȋnconjoară. Absolventul de gimnaziu, respectiv liceu, are confirmarea sumbrelor bănuieli pe care le avea din timpul şcolii: şcoala nu-l pregăteşte pentru viaţă. Aproape nimic din ce a ȋnvăţat nu se regăseşte ȋn viaţa de zi cu zi. De exemplu, la matematică, la Evaluarea Naţională doar doi itemi (din 18) conţin referiri la viaţa de zi cu zi: “caiete” şi “elevi”. Ȋn rest, aceleaşi conţinuturi care nicidecum nu-l pot face pe un copil să primească răspunsul la ȋntrebarea esenţială “La ce serveşte matematica?”

La bacalaureat e chiar mai rău. Am văzut subiecte din alte ţări. Tocmai s-a publicat subiectul primit la bacalaureat ȋn Franţa. Altfel sunt concepute, altele sunt conţinuturile abordate. Au legătură cu concretul. Şi, s-o spunem: altul este gradul de dificultate.

Evident, se spune că matematica este o disciplină abstractă. Departe de mine pretenţia ca toate cerinţele unui examen să fie legate de scȃnduri, butoaie, grădini sau impozite. Trebuie găsit un echilibru, dar cu siguranţă actuala structură este departe de acest echilibru.

Trebuie amintit aici şi supărătorul grad de repetabilitate a cerinţelor, manifestate de la un an la altul. Profesorii de matematică ştiu la ce mă refer.

Gradul de dificultate al examenelor e un indice de calitate în ceea ce privește sistemul de educație?

Evident. Este suficient să aruncăm o privire peste ce se ȋntȃmplă ȋn Asia (ȋn special sud-est) şi edificarea este completă. Apoi să cercetăm ce pretenţii sunt la examenele lor şi nu ne va mira deloc saltul fantastic pe care acele state l-au făcut ȋn educaţie.

Olimpicii reprezintă, statistic, doar 0,003% din totalul elevilor – sa nu-I mai folosim pe post de contraargument

Raportat la alte sisteme de educație, cum ne situăm?

Dacă ar fi să ne luăm după rezultatele la testele PISA, TIMSS sau PIRLS s-ar putea spune că nu ne situăm deloc bine. Dar o spun şi foşti elevi romȃni, care au luat contact cu alte sisteme de educaţie: avem un sistem rigid, lipsit de eficienţă, de multe ori nociv pentru copii şi tineri. Deseori se aminteşte existenţa olimpicilor, drept contraargument. Dar să nu uităm că aceştia reprezintă, statistic, doar 0,003% din totalul elevilor.

Ministerul ar trebui sa ceara scuze pentru numeroasele generaţii care au păşit ȋn viaţă pe uşa minciunii

Ce le-ați spune părinților care vociferează acum că ”nici examenele nu mai sunt la fel de serioase ca pe vremea noastră…”

Ȋn primul rȃnd, ministerul ar trebui să ceară scuze părinţilor pentru acei mult prea mulţi ani ȋn care a tolerat frauda la examene, ȋn special la bacalaureat. Scuze pentru numeroasele generaţii care au păşit ȋn viaţă pe uşa minciunii. A trebuit să vină Funeriu pentru a igieniza, cȃt de cȃt, bacalaureatul.

Ȋn al doilea rȃnd, i-aş sfătui pe părinţi să nu ȋncorseteze niciodată copilul ȋn nişte năzuinţe care sunt străine de dorinţele, de visele lui.

Dar elevilor care se bucură ”ce ușor a fost!”?

Scuze, nu pot răspunde cu sinceritate la această ȋntrebare. Ce să le spun? Că nişte adulţi le-au vȃndut nişte iluzii şi le vȃnd ȋn continuare?

Cum comentați dvs ca educator? Dar ca părinte?

Actuala stare de lucruri mă face să fiu din ce ȋn ce mai pesimist. Cred că generaţia noastră nu va “prinde” mult trȃmbiţata reformă ȋn educaţie.

Şi cad pe gȃnduri cȃnd văd profesori care se bucură la vederea unor astfel de subiecte. Unii le caracterizează ca fiind frumoase, alţii le găsesc echilibrate. Ce măsoară ele? Ȋnsuşirea mecanică a unor procedee, algoritmi, tehnici a căror utilitate 99% din elevi n-o vor vedea niciodată?

Am deschis cȃteva auxiliare pentru ciclul primar, destinate pregătirii la matematică şi m-am ȋngrozit. Exerciţii nenumărate cu enunţ de felul: “Găsiţi un număr” sau “găsiţi două numere” şi altele asemenea lor. Trebuie şi aşa ceva, pentru formarea deprinderii de a opera cu entităţi abstracte, dar chiar pagini ȋntregi? Cum va ȋnţelege acel copil la ce serveşte matematica? Cine-i va construi modelele şi cine va concepe scenariile care să-i arate că toate acestea au aplicabilitate ȋn viaţa de zi cu zi? La gimnaziu şi la liceu se ȋntȃmplă acelaşi lucru.

Rămȃne doar speranţa că schimbarea programei şcolare să remedieze această stare. Şi apariţia noilor manuale.

Oare este suficient?

De Daniela Palade Teodorescu

Citește și:

Interviu cu Andreea Răducan: ”Există viață după sportul de performanță: sunt comentator sportiv, jurnalist, scriitoare, lucrez pentru Forul Olimpic Român. Sunt și soție și mă pregătesc să devin mămică în octombrie.”

Interviu cu Bogdan Nicolai: ”Sunt un copil bătrân”

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie