Generatia DE CE NU? Bianca Biagini

– V-ati stabilit in Franta acum 14 ani, insa ati ales sa va indepliniti visul tot in Romania. Ce v-a determinat sa va intoarceti aici si sa puneti bazele unui business
atat de… special?

Ma consider a fi una din persoanele cele mai nororcoase pe care le cunosc deoarece am reusit sa transform marea mea pasiune, cartile, intr-o activitate profesionala. Philobia este un vis incropit acum zece ani, indelungata vreme in care am avut timp sa visez, sa planific, sa proiectez, sa-mi inchipui…

In mod aparent, totul ma despartea de acest vis: lipsa cunoasterii meseriei de editor, a pietii de carte in Romania, lipsa unui capital substantial, pana si locul in care traiam, deoarece intotdeauna mi-am inchipuit Philobia ca fiind in Romania, in vreme ce eu locuiam si locuiesc inca, la Bordeaux. Mi-am dorit cu ardoare sa aduc aceste carti in Romania, infiintand editura, si nu m-am indoit o clipa de reusita mea, desi nu stiam cum se va intampla.

– Care au fost provocarile punerii la punct a unei edituri, intr-o perioada dificila din punct de vedere economic?

De cand am infiintat Philobia am senzatia ca mut muntii din loc; este dificil sa incepi un business de la zero, mai ales cand trebuie sa inveti totul, pe masura ce avansezi. Dificultatile de inceput ale unei edituri se aseamana, pana la urma, cu orice alte inceputuri de business: sa gasesti investitori, sa iti faci publicitate, sa gasesti canalele de distributie cele mai potrivite.

Dar cel mai greu mi se pare sa fii femeie intr-o lume in plina criza economica, unde puterea de decizie apartine in special barbatilor. La multe dintre discutiile si negocierile la care am participat am observat ca interlocutorii mei barbati nu prea imi accepta pozitia. Cred ca, fata de alte tari din Occident, in Romania mai avem progrese de facut, din acest punct de vedere.

– Cat timp ati lucrat in marketing, pana sa ia nastere Philobia? V-a folosit aceasta experienta sau, dimpotriva, ati simtit ca pasiti intr-un domeniu cu totul nou, in care a trebuit sa luati totul de la zero?

Anii lucrati in marketing mi-au folosit intr-o destul de mica masura, deoarece domeniul era cu totul diferit; intr-adevar, odata cu Philobia, reflexele trebuie uitate, am avut luni de zile in care, in fiecare zi, aveam sentimentul ca reinventez roata de la caruta. La alegerea sloganului nostru, de pilda, am renuntat la ceea ce invatasem inainte si am riscat alaturand mai multi termeni socanti: “Abuzul de lectura dauneaza grav prostiei”. Acest slogan este insasi chintesenta menirii noastre ca editura, si mi se potriveste foarte bine.

-Spuneati intr-un interviu ca „totul se invarte acum in jurul Philobia”. Cum se impaca viata personala cu naveta Bordeaux-Bucuresti? Cat de des veniti in Romania si ce spun apropiatii?

De cand am infiintat Philobia, viata mea personala este practic scindata: traiesc la intensitate maxima cat sunt acasa, la Bordeaux, apoi dispar, pentru doua, trei saptamani, cat sunt prezenta la Bucuresti. Nu este deloc usor, am senzatia ca ma smulg atunci cand trebuie sa plec din Bordeaux sau din Bucuresti, deoarece atat viata personala cat si cea profesionala sunt, pentru mine, la fel de importante. Vin la Bucuresti lunar si acesta este tributul pe care trebuie sa-l platesc… ar fi bine daca numai eu ar fi cea care plateste… Din pacate, cei apropiati mie platesc si ei, de unde un sentiment perpetuu de vinovatie.

– Care ati simtit ca au fost cele mai mari satisfactii, de pana acum?

Cand am obtinut dreptul de a publica „Dialoguri cu Paulo Coelho”, a jurnalistului Juan Arias, am inceput efectiv sa dansez prin birou de bucurie, nu-mi venea sa cred ca noi, o editura–embrion, vom aduce in Romania o carte cu un asemena potential. Un alt episod de mare sarisfactie a fost atunci cand a aparut un articol in versiunea on-line a unui mare ziar financiar din Romania despre “Blythe Masters, femeia care a inventat armele financiare de distrugere in masa”: in 48 de ore au fost peste 22.000 de vizualizari! Mi-am spus atunci: ce bine ca mi-am urmat visul, iata dovada ca pasiunea poate muta mintii din loc!

– Am descoperit o carte foarte interesanta, „Ma dor stramosii". In ce masura sunt romanii apropiati de notiunile de psihogenealogie? Veti face mai mult pentru promovarea acestor forme de terapie pe care, din cate am inteles, le cunoasteti foarte bine?

Pana in momenul de fata, „Ma dor stramosii” este cartea care se vinde cel mai bine la noi, o surpriza deosebit de placuta, de altfel, noi care ne gandeam ca va fi o carte ce va avea nevoie de multa promovare… Ei bine nu ! La targul de carte s-a cumparat ca painea calda, la fel in librarii, pe site avem cele mai multe comenzi… si asta arata ca cititorii din Romania sunt interesati de astfel de lecturi.

Constientizarea faptului ca printr-o fidelitate inconstienta fata de familia de origine putem face alegeri care nu ne apartin intru totul, este o descoperire eliberatoare. Nu suntem condamnati sa repetam vietile parintilor si bunicilor nostri, avem libertatea de a alege. Cu conditia sa ne cunoastem propria istorie. Cred foarte mult in aceasta forma de terapie si in puterea eliberatoare a cunoasterii trecutului, de altfel eu insami am experimentat constelatiile familiale in Franta, si mi-a fost foarte de folos.

Philobia nu se va opri la „Ma dor stramosii”, care constituie o introducere a acestui concept, o familiarizare a cititorului cu metoda psihogenealogiei si a constelatiilor famialiale ; urmatoarea carte pe aceasta tema, care va aparea in septembrie, se numeste „Cuplul si psihogenealogia”. Trebuie sa va spun ca am avut un soc la lectura acestei carti, in momentul in care am realizat in ce masura alegerile mele – eu nu credeam a fi vasalul cuiva! – sunt influentate de inaintasii mei! La Philobia avem un proiect pentru toamna, si anume infiintarea unui „Club de constelatii familiale”, va invitam pe site-ul nostru, www.philobia.com, pentru mai multe informatii.

Catalina Ioancea; foto: Sebastian Enache; asistent foto: Alexandru Mitu; coafura: Valentin si Alex – hairstylist Gett’s; make-up: Andreea Radoi – profesor beauty make-up Aristry, cu produse SLA Paris; Ioana Cristea