Despre “Balena albastră” şi ce îi atrage pe tineri la acest joc

balena albastra

De psiholog Loredana Vlădăreanu

Am văzut spre sfârşitul anului trecut un film care trata exact subiectul jocului “Balena albastră”. Se numea “Nerve”. Am reuşit să-l văd până la final, mai mult din curiozitate, gândindu-mă până unde poate să ducă imaginatia unui scenarist de film. În realitate, însă, nu mi-a trecut nici o secundă prin cap că aşa ceva poate să se şi întâmple. Şi uite că aud de “Balena Albastră”. Şoc!

Am tot citit articole, m-am uitat la ştiri şi încă sunt şocată că cineva a pus aşa ceva în practică. Şi, mai mult, că există şi persoane care intră în acest joc. Jocul este online şi presupune ca cel care intră în joc să îndeplinească anumite cereri ale jocului, ultima fiind sinuciderea. Iar odată intrat în joc, nu mai poţi ieşi pentru că îţi este ameninţată la propriu viaţa şi familia. Se pare că acest joc a început undeva în Rusia şi s-a extins rapid, ajungând şi în România. Şi atunci m-am întrebat: ce face pe un adolescent sau un tânăr să intre într-un astfel de joc?

Din tot ce am studiat de-a lungul timpului, perioada adolescenţei vine cu cele mai profunde transformări într-un om. Neuroştiinţific, în această perioadă, creierul creşte foarte mult şi adolescentul simte nevoia să acumuleze permanent. Iar pentru a acumula, are nevoie de informaţie. Informaţie nouă tot timpul. De asta adolescenții caută să afle, să experimenteze cât mai multe lucruri noi. Lucruri care pot fi atât pozitive (cărţi, filme, prieteni, mers în locuri diverse etc.), cât şi negative (droguri, alcool etc.).

Când copilul vostru face ceva negativ, este doar pentru a vă atrage atenţia

Ceea ce face pe un adolescent să aleagă lucrurile negative este un singur lucru. El ştie că acelea sunt negative, are conştiinţă. Însă, vrea să încerce ceva prin care să atragă cu adevărat atenţia. Şi nu vă gândiţi că vrea să atragă atenţia prietenilor lui. Asta vine ca o a doua soluţie, după ce a încercat să atragă atenţia părinţilor şi nu a reuşit.

Deci, dragi părinţi de adolescenţi, reţineţi că atunci când copilul vostru face ceva negativ, este doar pentru a vă atrage atenţia. Şi încearcă asta pentru că nu se simte iubit, acceptat, înţeles de către voi. Eu îi spuneam de curând şi fiicei mele, chiar dacă are numai 7 ani: Mara, să ţii minte că nu există oameni răi sau copii răi, ci doar oameni şi copii care nu se simt iubiţi. Atunci când nu ne simţim iubiţi, începem să-i rănim pe ceilalţi, rănindu-ne pe noi, de fapt.

Asemeni unui căţeluş care a fost agresat fără motiv atunci când era puiuţ şi devine un câine agresiv, care latră la oricine doar din nevoia de a se apăra. Aşa este şi cu noi oamenii. Ajungem să fim răi doar pentru că nu ne simţim iubiţi, acceptaţi, apreciaţi, respectaţi.

Evident, depinde şi de multe alte variabile. Nu orice persoană care nu se simte iubită ajunge să fie rea sau răutăcioasă. Iar discuţia pe această temă este lungă. Însă, vorbind despre adolescenţi şi jocul “Balena albastră”, un lucru este cert: un adolescent care se simte iubit, apreciat, acceptat, respectat, nu va intra niciodată într-un astfel de joc. Nu are nevoie, pur şi simplu.

Află cum se simte copilul tău

Deci, pentru a identifica dacă un copil are “şanse” să adere la un astfel de joc, este suficient ca părinţii să identifice cât de iubit şi apreciat se simte copilul. Şi subliniez cuvântul “se simte”. Pentru că este posibil ca tu ca părinte să ai impresia că faci tot ceea ce trebuie ca el, copilul tău, să se simtă apreciat şi iubit. Însă, este nevoie să te şi asiguri că într-adevăr faci ce trebuie. Simplu: având discuţii periodice cu acesta. Discuţii în care îl tratezi ca pe un adult, nu ca pe un copil. În care staţi de vorbă ca doi prieteni buni.

Vorbește cu el, dar nu îl certa

Apoi, indiferent că ai sau nu aceste discuţii, urmăreşte comportamentul copilului. Şi ori de căte ori sesizezi că se îndepărtează de tine, că se izolează, că este trist sau dimpotrivă excesiv de nervos şi agitat, absolut orice simţi şi observi că este diferit în comportamentul lui, nu-l certa. În primul rând fii alături de el. Mergi şi vorbeşte cu el. Cu căldură şi iubire. Cu interes. Să simtă că este important pentru tine, să simtă că îi eşti aproape, că vrei să ştii despre el.  Este posibil să te refuze şi să te respingă în primă fază. Nu renunţa. Acesta este semnul că undeva ai greşit deja şi el se simte neiubit şi neacceptat. Acum, că ştii de ce se comportă aşa, fii cu adevărat tu adultul matur şi echilibrat. Nu-l certa, nu-l jigni, nu impune şi nici nu insista. Dă-i liberatea să se simta iubit şi acceptat.

Nevoia adolescenţilor de apartenenţă este imensă. Şi această nevoie trebuie acoperită în primul rând în familie. Ori, dacă noi suntem aşa de absorbiţi cu serviciul şi ajungem acasă epuizaţi, încă având mintea la ce se întâmplă acolo sau chiar lucrând acasă, refuzând sau îndepărtând copilul… cum să se simtă el că aparţine, că este acceptat, iubit, respectat?

Ţineţi minte: copiii, indiferent că sunt mici sau adolescenţi sau tineri, au tot timpul nevoie să se simtă iubiţi de familie. Familia este spaţiul lor principal de referinţă. În copilărie, pentru că ei sunt neputincioşi şi nu ştiu multe, ne văd pe noi, părinţii, ca pe nişte Zei atotputernici. Cu timpul, înţeleg că nu suntem aşa. Dar nevoia de sprijin şi iubire rămâne. E scrisă în ADN, e arhetipală.

Ce să faci ca jocurile periculoase să nu-ți racoleze copilul

Atât aveţi de făcut pentru ca “Balena albastră” să nu  îți racoleze copilul: să-l iubești. Autentic. Fără nici o scuză. Să vă faceţi timp pentru el. Să vorbiţi sincer şi deschis, cu iubire şi compasiune. Să-l vedeţi ca pe un prieten drag, care are nevoie de voi. Să nu-l judecaţi, să nu-l certaţi, să nu-l jigniţi. Faceţi asta cu prietenii dragi? Evident că nu. Deci, nu o faceţi nici cu copilul vostru.

Lipsa de iubire naște monștri

Iubirea are o forţă imensă. De a vindeca absolut orice. Aşa cum, atunci când lipseşte, are aceeaşi forţă imensă de a distruge până la dizolvare. Cât de neiubit se poate simţi un copil care ajunge să se automutileze? Sau chiar să se sinucidă? Vă puteţi imagina? Ei nu sunt vinovaţi cu nimic. Şi nici societatea sau şcoala sau grupurile în care aderă. Singurii responsabili suntem noi, părinţii. Oricât ne-ar conveni să dăm vina pe ceva din exterior, este doar o fugă a noastră de responsabilitate.

Întoarceţi-vă către copilul vostru şi iubiţi-l. Oricât de mult, oricum, oricând. Iubirea adevărată nu este niciodată în exces. Dar poate fi fatală atunci când lipseşte.

Foto: 123rf.com

Citește și:

Caz halucinant în Iași! Cinci copii au fost găsiți asfixiați după ce au jucat „Balena Albastră”

Cum ar fi să avem un program de ”Școala altfel” un întreg semestru?

Folosirea internetului în timpul orelor scade performanțele școlare

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie