Confesiunea unei cititoare: Prietena mea cea mai bună a fost 5 ani amanta soțului meu…

confesiunea unei cititoare

…Până când mi-am dat seama că băiețelul ei, pe care eu și soțul meu l-am botezat, are acei inconfundabili ochi albaștri ai soacrei mele, o tătăroaică frumoasă cu ochii ca azurul.

Eu când m-am îndrăgostit de el, i-am văzut mai întâi ochii. O formă ciudată de tătar cu un iris de un albastru ireal. Copiii mei, o fată și un băiat, de 9 respectiv 12 ani, nu au moștenit ochii lui. Dar cumva, băiețelul din flori ai prietenei mele s-a născut cu ochii soțului meu. Am văzut imediat asemănarea da cum să crezi așa ceva?? Mintea mea nu putea cuprinde o asemenea grozăvie. Noi două eram mai ceva ca surorile iar ea și soțul meu abia se salutau. Nimic nu mi-a dat de bănuit. Nici când mi-a spus că a rămas gravidă cu un coleg de birou, însurat, dar că vrea să păstreze copilul că nu se știe ce se va întâmpla cu ea în viitor. Că îi e teama că va rămâne singură… măcar un copil să facă. Iar eu am susținut-o. Seara în pat îi povesteam soțului meu prin ce trece biata mea prietenă, însărcinată, singură, nefericită, o victimă a unui nemernic de bărbat însurat care a profitat de ea lăsând-o gravidă, la mila destinului. Îmi vine să-mi dau palme când îmi aduc minte.

Doamnele, fetelor, să nu mai aveți încredere în bărbați, oricine ar fi ei. Să vă păstrați o doză de rezervă și de neîncredere. Nu vă dăruiți total, pe de-a-ntregul. Nu vă jucați toată viața pe o singură carte. Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă când i-am văzut într-o seară împreună în fața blocului, soțul meu și baiatul prietenei mele. Erau ca două picături de apă. Vecinii din bloc râdeau demult de mine, cred. Eu eram singura care încă nu mă prinsesem. L-am confruntat, se aștepta la asta. Am confruntat-o și pe ea. Nu a părut surprinsă. Păreau amândoi că se vorbiseră ce să-mi spună. Nu a mai contat dacă era adevăr sau minciună. Eu n-am mai fost același om, am luat copiii și am plecat în provincie la mama, le-am schimbat complet viața copiilor mei. Prin București, prin vechiul meu cartier unde am locuit împreună nu mai trec nici la distanță de kilometri. Când vine să ia copiii nu ies din casă nici să-i văd mașina. Iar ea nu mai există pentru mine. Nu mai există nimic din vechea mea viață…

Foto: Shutterstock

Citește și:

Confesiunea unei cititoare: Nu i-am spus soțului meu că am cancer….

Confesiunea unei cititoare: Viața mea de badantă' în Italia… mereu la cheremul altora

DOSAR SPECIAL Mari voci ale muzicii lăutărești: Ileana Sărăroiu, o moarte îmbrăcată în mistere

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre