Cititoarea de pe coperta: o transformare radicala
„Ne-am casatorit civil din iulie anul trecut, iar cununia religioasa a avut loc in noiembrie. Amandoi am asteptat atat de mult acest moment… Acum 12 ani mi-am cunoscut sotul. Chiar a fost dragoste la prima vedere. Era vara, o zi superba de iulie. Ne-am cunoscut la caminul studentesc unde urma sa ma cazez. Ne-am mutat impreuna inca din prima zi!
Mi-aduc si acum aminte (zambind acum, pentru ca pe-atunci credeam ca omul o facea pe Don Juan) cum s-a dus in biroul doamnei administrator a caminului, spunandu-i: «Doamna, eu vreau sa ma cazati cu domnisoara pentru ca ea este logodnica mea». Administratora a ramas stupefiata, si asa era cam iritata de toata aglomeratia specifica perioadei de cazare. A ridicat capul din hartii si… a fost de acord.
Mult timp ne-am ferit de familie. Dar intr-o seara, mi-am facut curaj, am luat trenul singura si am plecat catre ai lui, el fiind din Galati. Am vrut sa vad ce reactie vor avea. Aveam niste emotii! Dar… surpriza! Am fost primita foarte bine. Dar cel mai surprins a fost chiar el. A inlemnit pentru ca nu se astepta la asa ceva. Si iata ca dupa atatia ani am ramas impreuna.
Daca v-as spune ca viata mea se invarte in jurul unui singur om, sotul meu, multi ar spune ca sunt nebuna. Da, asa este, imi iubesc sotul neconditionat. Poate nici el nu crede. E un Capricorn perfectionist, care pretinde acelasi lucru de la ceilalti. Citez: «Draga, eu sunt perfect, deci totul trebuie sa fie perfect!» Oare vorbeste serios?!
Iubeste animalele si pe mine, bineinteles. Sper… sau sunt sigura. Ne dorim enorm un copil, care speram sa vina in curand.
Despre mine… nu ar fi multe de spus. Am o familie frumoasa. Educatia primita de acasa m-a ajutat si m-a calauzit in viata.
Mai am un frate care nu este prea bine. Are un handicap locomotor, dobandit inca dinainte de nastere, dintr-o greseala a unui medic. Pentru el ma zbat mai tot timpul, impreuna cu familia mea, sa il ajutam sa devina independent, pe picioarele lui.
Altfel, sunt o fire vesela, despre care mama spune «Mai, mama, nu te-ai maturizat deloc». Dar pun suflet in tot ceea ce fac. Uneori parca prea mult. Am si defecte: sunt mereu cu sufletul la gura, cicalitoare, stresata. Am o familie foarte frumoasa. Educatia primita de acasa m-a ajutat foarte mult si m-a calauzit in viata.
Ce m-a determinat sa va scriu? Imi doresc ca prin tot ce am scris, sotul meu si familia mea sa inteleaga ca ii iubesc enorm, ca fara ei nu as exista, nu as avea cum sa functionez.
Cand ne-am cunoscut, i-am spus sotului meu, Ionut: ne facem un camin (am cumparat un apartament in rate cu mari sacrificii), ne casatorim (ceea ce s-a si intamplat) si facem si un copil (urmeaza cat mai repede posibil). Si ma gandeam sa ii fac si o surpriza, pozand pentru revista voastra pe coperta. Ceea ce s-a si intamplat… Poate pentru ca mi-am dorit foarte mult?
Daniela Palade Teodorescu; foto: Sebastian Enache, arhiva personala a cititoarei. Vestimentatie: La Femme